3,853 matches
-
la o parte; îl acoperi cu cojocul, după aceea se năpusti la Alba, și călare, alergând printre bordeie, începu a chema cu vocea-i grozavă. În noaptea aceea de cumpănă, Niță era să treacă pragul morții. Îl așezară cu capul spart și cu picioarele stricate, în bordeiul moșnegilor. Veni prin viforniță Iana și-l obloji, cu pâne muiată în rachiu, îi aduse o lumânărică de ceară la căpătâi, și până în ziuă moșnegii vegheară. El gemea fără întrerupere, cu ochii închiși. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
forță zdrobitoare, un alt taxi intrase lateral în al nostru, și bara din față încerca să intre pe bancheta noastră din spate - genul de lucru care se întâmplă doar în coșmaruri. În cap îmi răsunau scrâșnete și zgomote de sticlă spartă, apoi ne răsuceam de jur-împrejur în stradă, de parcă am fi fost într-un carusel malefic. Șocul a fost - încă mai este - de nedescris, și impactul i-a zdrobit pelvisul lui Aidan, i-a rupt șase coaste și i-a rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mare preț! Păstrați pe veci în amintire acest loc venerat unde nici unul dintre voi nu va mai pune vreodată piciorul, decât poate ca rob!“ Medicul plângea și mulți bărbați își ascunseră obrazul. «Vreme de opt veacuri, continuă el cu voce spartă și gâfâind, am luminat acest pământ cu știința noastră, dar soarele nostru se află acum la ceasul eclipsei și totul se întunecă. Iar tu, Granadă, știu că flacăra ta pâlpâie o ultimă oară înainte de a se stinge, dar nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mintea cu mine, n-o să mai rămână din mine decât un smoc de păr și câțiva dinți. Mai aveam în buzunarul de la spate câteva bancnote rămase de la ultima călătorie. I-am întins o hârtie de douăzeci de dolari prin geamul spart. A deschis ușile și am coborât. Nu mai era nimic de spus. Și iată-mă rămas cu geanta-n mână, stând buimac în lumina orbitoare și ploaia care cade pe insulă. Apa murdară adunată lângă rigolă mă privește cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ridicat în picioare, mi-am tras pantalonii care îmi înfășurau gleznele, și am încercat iar. Baftă baftă baftă, ah, ce baftă, îmi tot spuneam eu, în timp ce-mi ștergeam sângele din nas în camera 666. N-au observat farul spart și nici izbitura proaspătă de pe portiera Boomerangului când m-am furișat a doua zi la Hire-A-Heap. M-am aplecat în costumul meu larg și am andosat cecul, în timp ce degetele lovite nai tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unsprezece. Am văzut că Ladbroke Grove era tot timpul numai scântei și sclipiri. Am cumpărat o sticlă de rom de la un magazin american și am intrat greoi în acțiune. Nu-mi mai amintesc prea bine ce s-a întâmplat: pahare sparte și draperii călcate în picioare, viața de șobolani a manglitorilor, bucuria nebuniei pe care o au fiii haosului. A doua zi m-am trezit cu un spate care semăna cu un acoperiș de olane, uscat ca un deșert, micșorat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mine, deprimare, bordel. Mi s-a părut că îl văd țâșnind în salturi înalte printre mașinile parcate, printre stâlpii aparatelor de taxat, dar când m-am strecurat prin trafic spre trotuarul îndepărtat, n-am găsit decât o cutie de gunoi spartă care se zbătea în vânt. Acum alerg pe Eighth Avenue - spre capătul lumii. L-am găsit pe Twenty-Third Street, într-unul din golfulețele murdare ale bătrânului Limpopo. Instinctul îmi cerea să țip și să o iau la fugă, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o facem. Acum. Sunt pregătit. Perfect. Ascultă. Există o parcare în spatele magazinului porno unde locuiești tu. Când ajungi la dugheana aia, o faci la dreapta și mai mergi încă cincizeci sau șaizeci de metri până la sacii de gunoi de lângă ușa spartă. Ne-om întâlni noi într-o bună zi. Și-atunci... — Ne vom întâlni acum. Da. Acum. Am ieșit în silozul Sixth Avenue, Bulevardul Americanilor, unde zgârie-norii cu picioare ca niște bețe, așteptau pe rampele lor. Timpul și temperatura goneau pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
baseball. Mi-au răspuns, făcându-mi și ei semne încurajatoare. Mergi, mergi, ești pe drumul cel bun. Am alergat cincizeci, șaizeci de metri. Am văzut sacii negri, pântecoși ca sacii în care se pun cadavrele. Uite și ușa de metal spartă a depozitului cu acoperiș plat. Da, era un loc numai bun pentru luptă. Mi s-a părut că țigara s-a aprins singură din ura și așteptarea mea. Nici un strop de frică. Ce putea să-mi ia? Eram pregătit, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vultur-în-Zbor trebuiau să fie dușmani. înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era atât de sigur, că-i păstra amintirile atât de bine. Deschide-l acum și lasă-le să o inunde, curățind-o cu certitudinea zilelor și a suferințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil se certa cu o veche cunoștiință. DOUĂZECI ȘI ȘASE — După cum vezi, spunea „vocea“ gorfului, am rămas. — Mâna celui băgăreț din născare, îi spunea Virgil, nu se poate abține nicidecum să nu facă vreun gest inutil. Râde ciob de oală spartă, răspunse vocea. Tanda și Manda. — Asimilarea unui limbaj rudimentar nu conferă vreun soi de libertate, zise Virgil. Orice intelect care se izolează în structuralism, e sortit să rămână prins în propriile mreje. Cuvintele nu-ți servesc decât ca să țeasă coconi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-ți cer să pleci. Vocea gorfului răsună furioasă. Sfidătoare. — Nu voi pleca. Voi rămâne. Atunci, spuse Virgil obosit, simțind că tot trupul îl doare din cauza oboselii, am să-ți Ordon să pleci. Din hău se auzi ceva asemănător unui râs spart. Nici chiar așa, zise Gorful. Ai marcat doar datorită perversei mele încălcări a regulilor. N-ai putea câștiga o întrecere de Ordonare. Vultur-în-Zbor îl văzu pe Virgil ridicându-se în picioare. îl văzu acoperindu-și fața cu mâinile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful se așezase într-un strat gros peste cărțile și farfuriile împrăștiate. O bucată de pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care, prin comparație își făceau străbunele cioplite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ta, asta știm sigur. Dar de noi n-o s-o ascunzi. Grimus n-a spus nimic. — Cale-Bătută, a spus O’Toole, încearcă să-l convingi pe domnul să discute cu noi. Câteva momente mai târziu, când Grimus avea deja nasul spart, ochii închiși, pielea plină de vânătăi și buzele încă petcetluite, O’Toole a zis: — Nu-l omorî, omule. Nu încă. Peckenpaw i-a dat drumul lui Grimus. Care s-a clătinat în timp ce sângele îi curgea șiroaie, dar a rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au intrat în Casa Grimus, dar nu au găsit nimic. Au distrus totuși tot ce au putut și când au ieșit, colecția secretă a lui Grimus zăcea țăndări în jurul piedestalelor - rămășițele unei Călătorii de-o viață. Cristalele au fost sparte sparte. Ochiul Ion călcat în picioare și zdrobit. Deodată, pe când ieșeau în lumina cețoasă a zorilor, vuietul a încetat. Brusc și fără veste. Pur și simplu nu se mai auzea. Flann O’Toole îl privea pe Grimus, așa că a văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ah, pe gât cu el. A băut whisky-ul dintr-o înghițitură și s-a uitat împrejur, zâmbind. Apoi, paharul i-a picat din mână. Ah, pentru Dumnezeu, James, a zis Belinda iritată. Uite ce dezastru ai făcut aici! Sticla spartă murdărea podeaua de lemn din jurul picioarelor lui James. Își coborî capul parcă pentru a se uita la asta. Apoi capul i s-a răsucit și a scos un sunet ca și când nu ar mai fi putut respira. — Și nu face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În ultimul moment, s-a prins de masă pentru a-și amortiza căderea, dar a fost prea târziu. Masa a căzut cu el, sticlă și porțelan alunecând pe podea și peste noi. Nu-mi păsa câtuși de puțin de sticla spartă. Aveam piciorul lui blocat sub corpul meu, cu genunchiul răsucit sub piciorul meu drept, așa ca să-l pot rupe dacă voiam și mă ridicam deasupra lui, fără să-i dau timp să se întoarcă, nimic nu mă mai oprea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
El nu va putea să te rănească. Am pus tot ceea ce mai aveam în acea privire și probabil că și-a dat seama că vorbesc serios. A început să meargă încet înspre mine prin bucătărie, cu picioarele care zdrobeau sticla spartă și porțelanul. —Suki! Ce faci? a exclamat Belinda. Nu poți să te duci cu ea! Suki continua să se uite la mine. Haide, Suki, i-am spus încet, calm, de parcă îmblânzeam un cal. Încă puțin. Eram sigură că imediat ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
odinioară, intrau pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. „Dăm peste câte o făcătură de-asta“, a oftat inginerul, văzându-ne cum urmăream loviturile bilei ruginii, „de ne vine să credem că înadins nu se lasă spartă, să ne arate de-a dracu’ că-i mai puternică decât tehnica noastră. Și când te gândești că are peste două sute de ani. Da’ și noi avem stavolele astea. Știi cât are biluța aia?“, s-a întors spre mine, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea, de frică, am băut doar suc de roșii diluat cu apă de la chiuvetă. A trebuit să mă dezintoxic apoi la „Caneaua spartă“ (sub Arsenal) trei zile, șnur, program complet, zi-lumină și alcoolurile cele mai proletare scoase pe piață, în disperare, de către multilaterala noastră dezvoltată... Beat am intrat și în tranziție. Dezmeticit, acum, când coborârea a început, văd că nici măcar amintiri nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va sprijini, mă va ajuta să găsesc drumul cel bun, va chicoti strângându-mă pe după umeri, „Nu îmi închipuiam că ai atâta energie, după cum arăți“, nu-i voi întoarce complimentul, voi intra în baie, voi privi nedumerit în jur, oglinda spartă, flacoanele de pe policioară, lenjerie multă la înmuiat în cada ruginită, teancul de cărți și reviste și ziare de pe mașina de spălat, pentru o clipă mă voi întreba nedumerit cum de-am ajuns în depozitul Bibliotecii, voi da să strig să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nevoie de ceva, eu am să fiu În beci, În galeria de paturi. Dacă nu vă cer prea mult, scoateți-l pe din dos. Să nu-l vadă ceilalți. E rău pentru moralul internilor. — Vă promitem, am zis cu voce spartă. Maica Hortensia mă contemplă o clipă cu o vagă curiozitate. CÎnd am privit-o de aproape, mi-am dat seama că era o femeie În puterea vîrstei, aproape bătrînă. Puțini ani o despărțeau de restul locuitorilor casei. — Auziți, ucenicul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lemn de ambalaj industrial. Fermín a ridicat lampa și am zărit silueta defunctului ivindu-se din umplutura de paie. Trăsături de pergament, imposibile, decupate și fără viață. Pielea buhăită era de culoarea purpurei. Ochii, albi ca niște coji de ou sparte, erau deschiși. Mi s-a Întors stomacul pe dos și mi-am ferit privirea. — Hai, să ne punem pe treabă, mă Îndemnă Fermín. — Ești nebun? — Vreau să spun că trebuie s-o găsim pe Jacinta Înainte să ni se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
incendiu, Într-o noapte cu furtună, m-am trezit la miezul nopții. Cineva se așezase În patul meu și Îmi mîngîia părul. I-am zîmbit, ascunzîndu-mi lacrimile. Izbutise să găsească o oglindă, cu toate că le ascunsesem pe toate. Cu o voce spartă, mi-a spus că se transformase Într-unul dintre monștrii din ficțiunile sale, În Laín Coubert. Am vrut să-l sărut, să-i demonstrez că Înfățișarea lui nu-mi repugna, Însă nu m-a lăsat. În curînd, nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]