11,560 matches
-
de durere... Arm se ridică de pe covor, dar Bart rămase mai departe așezat, cu mâinile petrecute în jurul genunchilor, uitându-se la ea tăcut și gânditor. Acum, Bart, trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le place să întârzii. Se sperie ușor, pot să creadă că le abandonez... Da, încă mai au frica aceasta!... Mamă, mă doare! Vântul smulgea din copaci frunzele îngălbenite înainte de vreme. Timpul trecea alene, ca un râu de șes pe sub sălcii pletoase. Arm lucra in grădina cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bune. Plec, mam, iau tot taxiul, ca să fii liniștită. Uite și cheia de la mașină, poate o să vrei să ieși puțin. Te sun când ajung, da? Mulțumesc, mami, nu cred că am să mă mișc de lângă ea, nu vreau să se sperie. Sigur vă descurcați? Sigur, am două dădace...adică o dădacă și un dădac! glumi ea, apoi o îmbrățișă pe mama ei și plecă. Zâmbea, dar în ochi îi străluceau lacrimi. Armanca începu să despacheteze lucrurile aduse de Crăița. Fiica ei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ochii. Arm o privi îngrijorată. Te doare capul rău, mami? Mă doare, puțin. Ce e aia, mami care curge în tubuleț? Armanca începu să-i explice de ce are perfuzie, de ce are mânuța legată de pat, de ce sunt la spital. Mă speriam rău dacă nu erai tu aici! Știu, de aceea am și rămas cu tine. Tati? Tati știe ca sunt la spital și că am o perfuzie? Știe și va sosi cu primul avion la care găsește bilet... Medicul intrase în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Știi, dar nu destul, căci ți am dat banii în fiecare zi, acum ai să primești o sumă lunar și tu trebuie să înveți să o împarți, să nu cheltuiești totul într-o zi. Mam, dar nu vreau! Crăița era speriată. E mai bine pentru tine, adăugă Arm, crede-mă. Eu m-am descurcat greu când am venit la facultate... Mama, pentru că nu-l aveam pe tata, m-a cocoloșit, deh, biată orfană, glumi ea... De asta vrei să mă înveți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe picioarele tale. Dacă ai să vrei să studiezi în străinătate? Ai să faci măcar un masterat afară, știi că poți și ar fi păcat să nu faci, tata are suficienți bani ca să te țină... Ooof, mam, ce m-am speriat! Să nu te mai sperii niciodată! Ești fata mea, sunteți fetele mele pentru totdeauna. Dar e păcat, dacă ai posibilități financiare, să nu faci un masterat afară, chiar dacă vei lucra cu tata, crede mă că tot trebuie să-ți cunoști
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să vrei să studiezi în străinătate? Ai să faci măcar un masterat afară, știi că poți și ar fi păcat să nu faci, tata are suficienți bani ca să te țină... Ooof, mam, ce m-am speriat! Să nu te mai sperii niciodată! Ești fata mea, sunteți fetele mele pentru totdeauna. Dar e păcat, dacă ai posibilități financiare, să nu faci un masterat afară, chiar dacă vei lucra cu tata, crede mă că tot trebuie să-ți cunoști meseria foarte bine. Și apoi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
balsam pentru tristețe, continuase să bea în neștire. Apoi, lumea începuse să se miște tot mai rapid, până când totul se mișca mult prea repede. Abia atunci înțelese că-i e rău, că băuse prea mult. Era însă prea târziu. Leșină. Speriați, colegii ei o urcară într-un taxi și, ca să nu dea ochi cu Arm, o duseră la spital. Și mai speriată că nu-și revenea, colega ei o sună pe Arm și îi explică unde este Crăița. Armanca o lăsase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
violențelor pe care leai văzut între ei... Câte nopți te-a legănat tata, în rând cu mine, că orăcăiai cu disperare! Ce-ți mai cânta Liviu, cu vocea lui cea spartă, și eu îl ironizam, nu vezi că mai rău sperii copilul, cu vocea ta?! Dar tati avea o teorie: dacă o țin în brațe poate înțelege că e iubită și dacă îi cânt, poate că înțelege că ne bucurăm că e aici... Tati m-a iubit foarte mult... Da, și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Iar bărbații să apuce furci și topoare și să umble în grupuri pe străzi, pentru a nu lăsa loc să se strecoare nici unei fiare. Cei cu puști trebuia să alerge înspre hotar, să-l ajute pe Vânător. Copiii s-au speriat, văzând atâta forfotă; noaptea, unii au visat lupi albi, haite întregi, tot năvăleau. Nici adulții nu au avut somn liniștit; bătrânii mai mult au moțăit. Un învățător a scris un poem, Vremea lupului alb, vroia să citească versurile a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Cu o mână conducea, iar cu cealaltă își flutura pălăria din fetru. Întreg târgul ieșise să-l salute! Au trecut două săptămâni; vremea s-a schimbat, ploua și era frig; într-o noapte a nins. Donna Iulia nu s-a speriat, aștepta: mai era puțin. Trecătorii o salutau. Unii șușoteau. Donna Iulia îi privea cu coada ochiului. J’y suis, j’y reste! Și-a amintit: un mareșal strigase așa. De-ar fi fost văzută trecând pe Strada Mare, purtată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și leneș parcă înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri; unii dintre ei au fost coborâți în pivnițe adânci. Și animalele respirau anevoie. Dar lăcustele nu cunoșteau opreliște. Oamenii, câinii, fiarele, păsările se mai sperie de ceva; gângăniile acelea nu. Aveau, se pare, dezvoltat doar un singur simț: gustul. Tot ce era verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Or, ceasul meu tocmai asta vestește, clipele voastre adevărate! De trezie! Dormiți cât e ziua de lungă; uneori până în ziua de apoi! Totul vi se pare vis și vă este bine așa! Ăsta e rostul vostru pe lume? V-ați speriat de o pendulă?... Orologiul n-am să-l dau jos! Nu pentru asta l-am ridicat! Și nici n-am să-l opresc! Va merge atât cât voi crede eu de cuviință!” „Nu ne trebuie!” „Ni s-a acrit!” „Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ani, avea publicată o plachetă. Criticii erau derutați și insinuau că versurile erau gândite de către altcineva. Pentru a se lămuri definitiv lucrurile, micul bard a fost încuiat într-o cameră, urmând a improviza pe trei teme date. Mezinul s-a speriat și a început să plângă, dar când i s-a spus că dacă termină repede, va ieși la joacă, s-a învoit. După nici un ceas, a bătut la ușă. Mai neelaborate, fiindcă se grăbise, sonetele erau totuși mai frumoase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
asupra unei sucursale Raiffeisen din Capitală. În urmă cu cinci zile, doi bărbați mascați au intrat în sediul Raiffeisen de la adresa Șoseaua Olteniței nr. 254 și, după ce au amenințat personalul băncii cu un cuțit, bărbații s-au grăbit să dispară, speriați de faptul că ar fi fost anunțați polițiștii.
Jaf armat în Capitală la o sucursală Raiffeisen în ajunul Crăciunului by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80487_a_81812]
-
voi, nimeni nu trage! Înghițim cartușele. Nu tragem. La revedere'. Deci opinia era clară în Armată în perioada aia”. Securitatea trăgea cu pistoale ascunse în diplomate „Am înțeles că erau cei de la Secu’ care mai omorau câte unul ca să îi sperie. Aveau niște diplomate, și înăuntrul diplomatului era un pistol. Dar puteai să acționezi, să tragi cu pistolul ăla din diplomat, fără să scoți pistolul de acolo, cu un dispozitiv acționat de la mâner. Și țeava era pusă chiar la marginea diplomatului
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
dar le uiți și mai rău e că nici măcar nu ești cătrănit că le-ai dat uitării. Vai, Nuria, fata mea, le uiți și când ți-ai dat seama c-ai făcut-o, te îngrozești pentru o clipă, da, te sperii; lucruri care atunci când s-au petrecut îți spuneai: orice s-ar întâmpla dar n-o să uit asta și brusc nu mai reții nimic, știi doar că nu voiai să uiți, știi că s-au întâmplat, dar nu-ți mai amintești
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
capul jos, îmi spuneți " Mâncați asta, purtați asta", de parcă nici nu m-ați cunoaște, iar când se întunecă mă obligați s-o iau din loc, îmi spuneți "Ușa", cu amabilitate, e drept, dar "Ușa", și mă trezesc și aproape mă sperii când apare maică-ta, de-asta nu iau pastilele pe care mi le-a dat doctorul; că nu uit doar mă schimb, în stațiune fetele noi de la curățenie îmi zic: "Sunteți cam ciudată în ultima vreme", dar treaba e nu
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
un vis care i-a adus în mod inexplicabil un zâmbet pe față. Oare ce vedea bunica? Ce amintiri de la vârsta de șapte ani? Ce soldăței de plumb? Bunica a trecut de la un vis agitat la unul liniștit, care a speriat-o când a plecat soră-sa la lucru; un vis care îi făcea respirația imperceptibilă și îi accentua paloarea de pe chip până a devenit pământie. Noaptea târziu, când s-a întors Katia, au vorbit despre bunica și soră-sa i-
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
Covrig Roxana Jurnaliștii de la "România liberă", care nu și-au mai văzut salariile de trei luni, au dat, joi, publicității o scrisoare deschisă la adresa patronului Dan Grigore Adamescu. Speriată de o posibilă revoltă generală în redacție, editorul RL le-a promis jurnaliștilor că luni își vor primi banii restanți. Reducerile succesive de personal au adus redacția în situația de lucra doar cu 30 de oameni, scrie reportervirtual.ro. Ultimii
Jurnaliștii de la "România Liberă", în pragul revoltei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80650_a_81975]
-
în Cluj, iar pe Victor Pițurcă l-a pus să semneze ca martor, precizând că nu mai știe dacă i-a spus ce este acel act. În ultimul său cuvânt, Becali le-a mărturisit judecătorilor că au reușit să-l sperie, că s-a făcut "băiat cuminte" și că România are de pierdut odată cu încarcerarea sa.
Dosarul Valiza: Procurorii cer 4 ani de închisoare pentru Becali by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78645_a_79970]
-
nu sunt corecte. Ce 1,7 milioane? Eu am pus 11 milioane, ei puneau trei milioane. Nu închid telefonul bine și, la 15 minute, mă sună să vin la DNA. Am rămas mască. Ce treabă aveam eu? Sincer, m-a speriat, să te cheme la DNA. Zic: cum să vin, e ziua mea, sunt în trening? Zice: veniți, ca martor, urgent. M-am dus așa cum eram îmbrăcat. -Nu sunteți incompatibil? Poate vă ia ANI, că ați semnat cu RCS și ați
Dragomir: Dacă voiam bani de la RCS, nu găseam o babă pe moarte, să-i încasez prin ea? Sau îmi făceam off shore! by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/78691_a_80016]
-
prada. ,Pe timpul lui Odobescu, cînd dropiile erau cu mult mai numeroase, apropierea lor se făcea, pare-se, destul de ușor - așa cum se istorisește în Pseudokynegheticos - cu ajutorul faimoaselor căruțe cu coviltir. Chiar dacă ele ar mai exista și astăzi, forma lor ciudată ar speria cu siguranță dropioiul, adaptat și el ritmului contemporan, pe care îl suportă, ca toate sălbătăciunile, fiindcă, de cînd s-a născut, îl vede și-l aude bîzîind toată ziua." (N. C. Cristoveanu, Veche patimă, vînătoarea..., 1980) Din noile trucuri ale
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
a fost făcută de un cioban care se afla cu turma în zonă și care a sunat la 112. Când a văzut că nu se întoarce acasă, iubitul ei a sunat-o, însă femeia avea telefonul închis. Nu s-a speriat și nu a dat-o dispărută pentru că femeia obișnuia să meargă în vizită la fostul soț. Când a văzut la televizor că a fost descoperit trupul unei femei în râul Argeș a anunțat autoritățile. "Șeful IGPR, chestor Petre Tobă, a
Femeia decapitată, fără mâini și picioare a fost identificată by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78787_a_80112]
-
Giannicolo, pentru a avea o vedere panoramică, i se face rău și se prăbușește. O primă reverență cu aer discret de răzbunare tandru-comică, de ducere până la capăt a ceea ce nu a îndrăznit Fellini care, se știe, era de-a dreptul speriat de invazia ziariștilor japonezi. Să ne aducem aminte că, în Intervista, se ascundea de ei cât putea. Sorrentino își omagiază maestrul plasând un alt jurnalist pe urmele lui Marcello, protagonistul de odinioară, , acum intelectual ceva mai vârstnic, bogat și mult
Cannes, 2013: Dorul de Fellini. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78810_a_80135]
-
de la 21 de ani și i se spusese de atunci că nu mai are mulți ani de trăit. Însă, a ajuns la 69 de ani și a profitat din plin de viață, iar ideea că ar putea muri nu îl sperie. "Am trăit cu spectrul unei morți timpurii în ultimii 49 de ani și nu îmi este frică de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor fiindcă mai am atât de multe de făcut. Privesc creierul ca fiind un computer
Nu există Rai sau viaţă după moarte. Sunt doar poveşti pentru cei care se tem de "întuneric", afirmă Stephen Hawking. Tu crezi în existența Raiului? () [Corola-journal/Journalistic/70014_a_71339]