3,200 matches
-
talpă. Se așează și ea, drept În fața mea. Să-mi vadă spinul. Nu mi-a intrat nici un spin, știu să merg și prin miriște și prin pădure, desculț - dar așa ziceam-că. Ling, sug talpa - după ce am pus În gură un spin adevărat - pe care-l scot și i-l arăt! Praf am făcut-o cu spinul! Nu se mai preface că citește (ziceam-că avea la ea capodopera); se uită la mine cu toată funda ei și cu toată gura ei deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
intrat nici un spin, știu să merg și prin miriște și prin pădure, desculț - dar așa ziceam-că. Ling, sug talpa - după ce am pus În gură un spin adevărat - pe care-l scot și i-l arăt! Praf am făcut-o cu spinul! Nu se mai preface că citește (ziceam-că avea la ea capodopera); se uită la mine cu toată funda ei și cu toată gura ei deschisă și cu aproape totul, deschis. Când socotesc că-i gata făcută praf, Îi propun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
facă și ea cu ceva. Nu știu, să zicem dusul tălpii la gură. Ea poate, dar nu poate binede tot: e Încălțată. Îi spun. Se descalță, acum reușește să-și sugă un deget de la picior, dar tot degeaba: n-are spin - spinu-i al meu; nu i-l chiar arăt, Îl țin așa, dar ea numai la el se uită, cu gura deschisă. Întinde un deget, Îi Încearcă ascuțișul, clatină din cap, că-i tare mare și ascuțiiit, apoi iar caută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-au lăsat, neamurile, zic. S-au Întors, după o vreme, cu măști de stupar... - S-au Întors, cum altfel? Dar acum mama și cu tata Îi așteptau pregătiți: cu harapnice cu curnuți. A-ha: curnuții-cornuții, fructele țepoase ale unor spini de cărare și de pășune, cât un bob de mazăre, cu ace-cârlige (de aici: cornute!) și veninoase. Așadar, bunicii de la Chiștelnița, ca să-și apere sărăcia-glia și nevoile și neamul..., prinseseră de șfichiurile harapnicelor curnuți; loveau numai În cai; și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le-am rupt-rupt-rupt-rupt! Pentru ca animalul dracului să nu mai ragă ca dracu și să nu mai pălească din copită și să nu mai dea din urechi și să nu mai biciuiască cu bicele, să nu mai cununească din cununa de spini și să nu-l mai - fiindcă el, Dracu de Măgar l-a bătut În cuie i-a dat să beie oțet și fiere și l-a și l-a și l-a o-mo-râ-Îâât!!! - Ce-i cu tine, de ce plângi? Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Alison a rămas perplexă până când Julia nu i-a făcut cu ochiul. — Stai liniștită, iubito, e doar o glumiță de-a mea, a râs ea. Deci, trei s-au dus, a mai rămas una. Tu ce-ai mai făcut cu spinul tău din coastă? Alison a oftat jucându-se cu părul. Coafura ei de obicei impecabilă arăta, în clipa aia, puțin cam răvășită. Nu s-a schimbat nimic. Ne cere și mai mulți bani, iar Luca zice c-o să i-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
priveam înfricoșată pe mama și apoi am început să alerg, să fug de vestea aceasta, să mă ascund de ea printre tufișurile din jurul piscinei, deodată simt o împunsătură în talpa piciorului meu gol și strig, mami, mi-a intrat un spin, tata aleargă spre mine și mă ia în brațe, în ciuda faptului că avea spatele paradit și nu avea voie să ridice nimic, dar de talpa mea pufoasă era lipită o albină al cărei destin se frânsese, acul ei era adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când își schimbă forma, iar eu răspund, nimic, ce ar putea să facă, îi privește, pur și simplu, iar ea încuviințează fericită, așa este, nu te-ai gândit că ai ce învăța de la cer? Eu simt că am deja un spin sarcastic în gât, o aud spunând încet, dar cu pompă, ca și când mi-ar da o veste importantă, astfel trebuie să trăim, Naama, noi suntem cerul care privește norii trecând, fără să încercăm să ne agățăm de ei, fără să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
domni cu fețe de deputați care Înmânau o Victorie Înaripată unor domni cu fețe de senatori. Pe o măsuță joasă, risipite cu dezinvoltură, ca În antreul unui dentist, câteva reviste pe hârtie patinată, ca Arguția Literară, Athanorul Poetic, Trandafirul și Spinul, Parnasul Oenotriu, Versul Liber. Nu le văzusem niciodată În circulație și am aflat pe urmă de ce: erau difuzate numai pentru clienții editurii Manuzio. Dacă la Început crezusem că am intrat În zona directorală a editurii Garamond, a trebuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe decât în apropierea redutei - un spin îi intrase tare în fund. Carnea unui luptător nu moare însă atât de ușor. Din ce în ce mai agitată, mierla aproape că țipă. Leonard șerpuie cu aglitatea unei fiare. O fiară feroce. Începe să tragă încă din mers. E numai acoperirea însă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aproape era de destrămarea unui coșmar de opt ani. Așa e, ar fi o prostie să-și piardă sufletul acum. Între timp negurile se cam risipiseră și dușmanul se codea pe colina cu iarbă măruntă. Leonard însă, deși derutat de spini, se găsea la adăpostul lanului de buruieni. Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se afla se afla în vârful colinei. Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de tranșeul oribil, mierlele și scatiii reveniseră la un tril mai firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn de țărână și-l presără peste roșul rănilor, astupând goliciunea cărnii. Se pregăti apoi să îngroape morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se încurcase, declară că de azi încolo el se spală pe mâini și va da pe mâna jandarmilor orice nelegiuire, să descopere ei pe făptași și să facă ordine în sat. Serafim Mogoș iar mormăi, ca și când ar fi avut un spin în inimă: ― Că nici jandarmii nu-s puși să batjocorească și să chinuiască degeaba pe oameni! ― Dar și oamenii să fie de omenie, Serafime! replică primarul energic. Și, de altfel, continuă către ceilalți, eu am isprăvit de spus. Să mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbească despre ea de frică să nu vorbească și ea despre el. ― Mă iubești, Titușor? întrebă Tanța, lipindu-se de el, la despărțire. ― Mult, dragostea mea cea mai frumoasă! zise Titu cu glas tremurat. Două zile tânărul Herdelea stătu pe spini, așteptând din moment în moment o prăbușire. Pe Jean nu-l întîlni, de la Tanța nu mai avu nici o veste, iar doamna Alexandrescu își continua ciripirile amoroase ca totdeauna. Tocmai se gândea că se vor fi aranjat lucrurile când, a treia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i cu tine, Petrică, dragul mamei, de nu mai ai stare și nu te strângi și tu pe acasă ca oamenii? se tângui Smaranda. ― D-apoi acu nu-s acasă, mamă? făcu Petre aspru. ― Ești, maică, dar stai mereu pe spini... Și, Doamne, groază mi-e să nu pățești ceva dacă te amesteci în toate, în loc să vezi de sărăcia noastră! ― Nu m-amestec eu, mamă, că nici n-am ce să m-amestec! mormăi flăcăul. Dar dacă mă cheamă oamenii trebuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și o livadă. Morții erau înșirați în cimitir pe două rânduri, înțepeniți și strâmbați cum i-a lăsat moartea. O groapă lungă și largă era săpată gata alături. ― Scurt, părintele, că n-avem timp! îndemnă căpitanul Corbuleanu. Stătu ca pe spini cele câteva minute cât fură pomeniți morții, mai stătu alte câteva minute până ce-i văzu aruncați în groapa comună, apoi plecă fără a mai întoarce capul. Titu Herdelea rămase numai cu preotul, privind tăcuți amândoi cum pământul slăninos, cu bulgări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țipetele de durere ale lui Guzu. Acesta era un om cam prostănac și avea o femeie cam tâmpă ca și el. Nu era nici gospodar ca lumea. O casă ca vai de ea cu grădină înconjurată de un gard de spini prin care treceau câinii și porcii în voie. Ne-am hotărât să râdem de el într-o vară. Aveam vreo 18 ani. Am strâns ciulini și cam pe aproape de miezul unei nopți de cătran ne-am dus la Guzu. Avea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să ai șansa vieții de a te educa în școli și în particular. „E greu să faci un om dintr-un omuleț, care trăiește în condiții neomenești. Atunci coroana de lauri de pe fruntea educatorului se transformă într-o coroană de spini, pe o frunte asudată de muncă”, scria profesorul universitar Mihnea Gheorghiu în ziarul „ Scânteia”. Și totuși, de ori unde se poate ajunge ori unde. Din exemplele omenirii citez : - Scriitorul italian Pirandello, a scris piesa de teatru „Îmbrăcați-i pe cei
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
chiar s-au amuzat în acel moment. Soldații de sub comanda guvernatorului Pilat l-au luat și ei în râs pe Isus, de data aceasta după obiceiul roman: „L-au îmbrăcat cu o haină de purpură și, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. Apoi au început să-l salute: «Bucură-te, rege al iudeilor!». Îl loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau și, căzând în genunchi, i se închinau” (Mc 15,17-19). Batjocura lor se inspira
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
-l salute: «Bucură-te, rege al iudeilor!». Îl loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau și, căzând în genunchi, i se închinau” (Mc 15,17-19). Batjocura lor se inspira din omagiul datorat Cezarului. Parodia era completată de coroana de spini, care încerca să imite coroana de lauri purtată de Cezar, mantia de purpură, trestia (simbolizând sceptrul), cuvintele adresate ca unui rege (Mc 15,18-19). Scena este întregită de momentul când îi oferă lui Isus, aflat deja pe moarte, oțet și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fusese onorat (cf. Dio Cassius 64.20-21). Acum onoarea i s-a întors în rușine și batjocură. Cei care îl ridiculizează pe Isus imită ceremonia triumfului roman în timpul căruia Cezarul primea salutul și omagiul imperial. Mantia de purpură, coroana de spini (semănând cu o coroană de iederă), trestia cu care Isus este lovit în cap și închinarea ca omagiu în batjocură fac trimitere la componentele vestimentației și omagiului primit de împăratul roman, care în timpul ceremonialului triumfului îmbrăca o robă de purpură
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la mobilizare. Cancerul ca singură sursă de energie. Fluvii evaporate și Moartea, steaua necruțătoare, trecând prin sabie până și nou-născuții. Și-o cruce de lemn de cireș ridicată pe Everest și pe ea bătut Celsius, pe creștet cu coroană de spini. Și sub tălpile lui pline de sânge o piele cu arsuri de gradul șapte, Pământul. Iar când termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului dansând peste Eurasia, zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiind atât de nesigur. Iată cinci ani, cel puțin, de când nimeni nu s-a mai așezat asupra a ceva important, fundamental, simțind deasupra tuturor capetelor sabia lui Damocles - războiul inevitabil ! Deși așa ceva intenționez prin lucrul meu, nu sunt scutit de spinii culpabilității pentru că dau frâu liber firii mele încete, utopice și laborioase, în loc de a sluji cultura printr-o carte ce s-ar putea publica repede. Mai exact, s-ar fi putut ! Până la ora cinei am rămas în cabinet, fiind scutit de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poate suferi o prefacere - ca pâinea și vinul. — Ce, de exemplu? Copacii? — O, copacii, da - copacul ăsta... Treceau tocmai pe lângă un tufiș de păducel, care nu putea fi numit copac și care-și etala mugurii verzi, pulsând de viață, printre spinii lucioși, robuști. — Frumusețea naturii! comentă John Robert. Din nefericire, eu sunt insensibil la ea. Deși ar putea avea importanță, alcătuind un contrast al artei. Arta este, cu siguranță, făcătura diavolului, magia care îmbină binele și răul, locul magic unde binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neagră ticsită de rugă / (oare a face lumea nu e mai puțin decât a o înțelege?) / lasă-mă cu același gust al lepădării de sine / în gură / și pe cât am așteptat încă mai aștept să cazi / din carul mare între spinii întrebărilor mele... Izolarea în lumea cărților, devreme resimțită de mamă (Fericirea ta de om singur rătăcind prin biblioteci mă sperie!), creează premisele pentru încununarea în propria operă a acestei pasiuni, când, cu grădina Ghetsimani topită în suflet, (i se) prevede
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]