3,100 matches
-
foșneau pe ascuns. Și unde-i ceasul meu? M-am mirat să o văd reapărând, după ce rămăsesem privind în urma ei la laguna pustie... Apoi silueta ei a ieșit iar din valuri și a venit înapoi spre stânca mea, înotând în spirale argintii. M-ai întrebat ceva? s-a interesat ea oprindu-se în fața mea, gata să râdă din nou, la fel de fără motiv, fără scop și fără opreliști și fără măcar să-i pese dacă mă stropea sau nu cu coada ei instabilă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
curcubeu și apare după ploaie, dar care este de fapt prezentă mereu, în orice loc ne-am afla, oricând, prin lumina care se împarte în nuanțe... Arcul se ridică deasupra arborelui ca un drum, trecând printre stele și galaxii, în spirale interminabile, pentru a se întoarce la arbore după ce-l înconjoară de jos în sus și dintr-o parte în cealaltă... ceea ce nu se vede însă, este că acest arc este de fapt o roată, un cerc... din care se observă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
am strigat privind în sus la arcul care se întindea printre ramuri, abia zărindu-se în înălțimi. Așteptați-mă! Dar cum să vin cu voi? Să zbor?... Ca să vii cu noi trebuie să înaintezi asemenea nouă, noi fiind ca niște spirale mereu în mișcare: să te rotești, să te strecori, să aluneci, să înoți prin lumină, să prinzi viteză, să înveți să fii mereu ceva nou... să schimbi mereu ceva, să renunți la ceva, să te întrebi, să afli ceva, să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ceva nou... să schimbi mereu ceva, să renunți la ceva, să te întrebi, să afli ceva, să exiști aici și mereu mai încolo... printre crengi, spre cer, uite-așa!... Și culorile s-au înălțat râzând vesele spre coroana arborelui, în spirale sclipitoare, luminoase... în acel moment, ramurile au început să se coloreze, ca niște iridiscențe transparente care împrumutau nuanțele curcubeului, reflectând diverse aspecte, unele în albastru, altele în roz, altele în violet sau alte culori... și într-o secundă, întreg arborele
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe ceva deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare imperceptibilă a fluxului său infinit, ieșind dinspre absolut și îndreptându-se înspre perfecțiunea absolutului... Orice formă, orice emoție, orice impresie de relativă certitudine, orice imagine
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
înmoaie repede“, se gândiră unii. Senatorul Junius Silanus, Pisonii și Sertorius Macro - care se temeau că va ieși la iveală și complotul lor - asistaseră la proces cu teama cu care privești un râu umflat, așteptând să rupă zăgazurile; urmăriseră acea spirală a cedării, acea revenire sentimentală asupra deciziilor raționale, atât de diferită de întunecata a lui Tiberius, și avură impresia că descoperă o crăpătură într-un zid. Împăratul își ținu gândurile pentru sine. Îi adresă lui Callistus un singur cuvânt: „Supraveghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ozonul din codrii de vorbe nepuse-n vânzare Dar și acestea erau (așa mi s-a spus) tot rămășițe de la un prânz de maimuțe Ele fecundaseră aerul originar cu sunete neprevăzute Fârnâind gutural milioane și milioane de ani Pe o spirală de sârmă ce se zice că urcă. Cotrobăind spre spirit, am trezit nemișcarea din lucruri Cea mai teribilă, de nevăzut, afirmare a timpului Coborâtă secret În structura vitală-a materiei Ah, de ce nu pot să dorm somnul copacilor? Dacă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu tine ținându-te după mine în felul acesta și bătându-mă la cap. M-am strâmbat imediat ce-am spus-o și am decis să nu mai scot nici un cuvânt, sigur fiind că replica aceea sarcastică avea să declanșeze spirala ce ducea și mai departe spre acuzații inutile. Mă înșelasem: a urmat un moment de tăcere și apoi, spre surpriza mea, Judy s-a prăbușit brusc pe pat și-a izbucnit în lacrimi. M-am așezat lângă ea pe negândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca pentru ea aplecându-se în față. Adriana își dădu capul pe spate, pe jumătate încântată, pe jumătate din obișnuință, pentru impresie. — Categoric am pus-o, râse ea. Glumesc, desigur. Putem să plecăm de-aici înainte să intrăm într-o spirală a rușinii cum n-a mai văzut vreodată niciuna dintre noi? Vă rog? imploră Leigh. Începuse să o doară capul de la vinul roșu oferit de Nicholas din partea casei și știa că nu era decât o chestiune de timp — de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei, Însăși ideea de cultură. „Te iubesc!” Îi spuse acelui aproape lui de foarte departe, de neînchipuit de departe. „TE IUBESC!” spuse. Și rostind acest ireparabil prinse mingea pe bot În aplauzele celor din delfinariu... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tu abia ai Învățat să mergi, din patru pe două picioare. Sunt vremuri În care, la Moscova, a Încetat din viață tovarășul Gheorghi Dimitrov după o lungă și grea suferință. Este iulie și iarna bate la ușă. O scară În spirală. Care urcă spre două mici Încăperi din strada Rumeoară. Lângă Foișorul de Foc. În orașul „caracatiță”. Caracatiță, pentru că te suge și te dizolvă, lent, În stomacul ei. Îți trăiești viața, adică. Aici, vine, din când În când, un unchi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
an când Nicolae Ceaușesu și Elena Ceaușescu aduc din Îndepărtata Coree Populară și Democrată pe deasupra, turtă dulce colorată și cu oglindă la mijloc. Spune-mi, spune-mi, oglinjoară, Cine-i cea mai frumoasă din țară? ... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul de grâu se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
totale de autor, tovarășe Godot. Te smulgi năclăit din somn, coșmarul ți-a udat maieul, copilul plânge În pătuț, afară plouă mărunt, pe masă, un bilet: „Plimbă copilul un sfert de oră - douăzeci de minute prin Împrejurimi”. Cobori scara În spirală cu căruciorul În brațe. Din cărucior, doi ochi mici se uită la tine vesel. În cutia poștală, o adresă de la ICRAL prin care ești anunțat că imobilul În care locuiești se află Într-o zonă În curs de sistematizare. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și am văzut-o dispărând. E nebună, m-am luat după o bolnavă la minte, m-a agățat în barul acela numai ca să mă facă să asist la sinuciderea ei. M-am apropiat de o scară de incendiu, externă, o spirală rapidă de fier. Ea cobora fără frică, de sus îi vedeam cărarea neagră din părul blond. Acum părea incredibil de zveltă pe tocuri, ca un copil, ca o pisică. M-am aventurat pe scara aceea nesigură ținându-mă strâns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era atât de atrăgătoare, cu părul ei bogat, carnea tare, cu zâmbetul ei ușor nesigur, și cu sfârcurile care apăreau ca o invitație. Glumea prea mult cu Manlio în seara asta. Era ginecologul ei, îi facea testul Papanicolau, îi pusese spirala. Uitase toate astea. El, fără îndoială, nu le uitase. Cu trabucul între dinți și cu ochii roșii ca jăraticul. Și cu marioneta acolo, la mijloc, trăgând din țigara mentolată. M-am dus să-mi iau alt pahar de vin, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ea n-o bagă în seamă, privește doar pașii mei grăbiți. Mă îndepărtez de spital, ca un hoț cu o pradă indecentă. O iau pe strada care duce până la o cafenea pe care o cunosc. Mă urmează pe scara în spirală până la etaj, într-o sală goală care miroase a fum stătut. Se așază lângă mine, foarte aproape. Mă privește, apoi nu mă mai privește, apoi mă privește din nou. — Te-am așteptat. — Scuză-mă. Te-am așteptat mult. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bustul, cu lașitatea mea. Ești doctor și nu știi ce are soția ta? Băiatul a ieșit de la toaletă, îl privim cum iese, ne privește și el. Are ochii negri și bărbia subțire. Trece pe lângă acvariu și dispare pe scara în spirală. — Mă duc la toaletă. Se clatină și dintr-o dată își ia avânt și se lovește cu capul de perete, atât de tare încât acesta se zguduie. Mă ridic și mă duc lângă ea. — Ce faci? Râde și mă alungă, râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tine, e scris, ce mare e Întunericul. Pe un suport mic se afla aparatura de reanimare, o butelie de oxigen și o mască de oxigen. Lângă ele era echipamentul de anestezie. Fima aprinse sterilizatorul electric și așteptă până se Înroșiră spiralele. Numără pungile cu perfuzii și Încercă să Înțeleagă formula notată pe ele - glucoză și clorură de sodiu. Reflectă o clipă, cu cârpa de praf legănându-se În mână, la felul În care anestezia și reanimarea, fertilitatea și moartea se Învecinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
îmbrăcat cu hainele altcuiva. Am tras cu reticență draperia ca să-i arăt rezultatul Mariei. Perfect, articulă ea încântată înainte de a-mi înmâna o fustă din suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și un guler din dantelă. —Arată groaznic, am spus în timp ce mă plimbam în sus și-n jos în mare suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
negre. Se credea, pesemne, singur și citea numai pentru el. ...Azi e mort. Sufletul său a rămas însă într-un capitol din cartea despre vin, ca o chiparoasă neagră, păstrată proaspătă și parfumată. Imaginea nefericitului dispărut se înalță uriașă în spirale eterate, spre undele sufletești ale urmașilor înțelegători. Îmi place să-l știu la Paris, atins mereu și pretutindeni de romantica melancolie a unui prinț bolnav și singuratic: „Ce mai aștept? nimic! pe căile-mi apuse, E o femeie ce sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și coloana centrală uriașă, pe care se afla statuia lui Napoleon. — Știi că statuia e o copie, observă Henry. Comuna a dărâmat originalul În 1871. Înconjurară masivul monument, admirând basorelieful de bronz reprezentând scene eroice de bătălie, care urca În spirală, de la bază către vârf. — Seamănă cu Columna lui Traian de la Roma, spuse ea. Îți amintești că am văzut-o Împreună, când era asta, În ’81? — Așa e. Aceasta a fost construită ca o imitație explicită a Columnei lui Traian. Metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alți clienți vor prefera Pălăria-Magazin, care asigură transportul de alimente și valori, precum și de obiecte de orice soi. Nu a fost Încă pus În vânzare Costumul-Arhivă, care va Înlocui buzunarul cu un sertar. Fundul de Pantalon cu Elastic Dublu În Spirală, respins de breasla scăunarilor, a câștigat favorurile locului, și avântul pe care l-a luat ne scutește să-l mai recomandăm În această reclame. O abordare strălucită Paradoxal, teza de istorie pură care a triumfat la ultimul Congres al Istoricilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am aflat că masa asta plană nu este bună. Spațiul real nu poate fi așa. — Nu? — Nu. Ted luă castronul și puse portocala pe fundul acestuia. — Acum, Împinge bila către Soare. Norman aruncă În castron bila care se rostogoli În spirală până când lovi portocala. — OK, spuse Ted. Racheta lovește Soarele, ca În realitate. — Da, dar dacă i-aș fi imprimat o viteză suficientă, ar fi trecut de portocală și ar fi putut trece chiar și de marginea opusă a castronului. — Corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nici nu-mi imaginam c-ar fi simplu. Harry, revenit În cameră, privi fructele de pe masă, fără să spună nimic. — Deci, continuă Ted, când ai rostogolit bila În castron ai observat că aceasta nu numai că s-a deplasat În spirală spre fund, dar, totodată, s-a mișcat mai repede, așa e? — Da. — Când un obiect Își mărește viteza, timpul măsurat pe acel obiect se scurge mai lent. Einstein a demonstrat asta pe la Începutul secolului. Asta Înseamnă că te poți gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
110 —11110 - 1111 - 10101 11110 1111 10101—100000— 1111— 1010 - 10000— 111 11 —11110— 1101 - 1101— 100 —100000----(Atenție! Rog comparați cu originalul. Am pus doar liniuțele orizontale, nu le-am pus și pe cele verticale. Trebuie să rezulte o spirală.) Norman privea ecranul complet buimăcit. Doar Harry Își plesni mâinile Încântat. — Excelent, spuse el. Asta e foarte util. — Adevărat? — Bineînțeles. Acum am o șansă să lupt. Adică să descifrezi codul? — Da, desigur. — De ce? — Îți amintești de secvența numerică inițială? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]