5,301 matches
-
casa inimii iubită. Cu tot parfumul florilor de mai Al vieții sens tu mi-l redai, Mă-nalți și meriți ca răsplată Întreaga-mi dragoste curată! Ești îngerul ieșit în cale, Izvorul sărutat de vale, Un soare-aprins care răsare O spumă revărsată-n mare. O, iubire, ce frumoasă ești! Răsari ca zâna din povești Spre-a lumina, dulce comoară, Hai, către Cer cu mine zboară! IUBITA MEA O, ființă fericită Fii pe veci a mea iubită Și primește ca răsplată, Dragostea
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
adesea stilizat, oferind și oferindu-și mărgăritare în versuri, tremurul conștiinței și sclipiri sentimentale. „Biet pierdut te regăsești/ Printre rândurile scrise,” .... „Și cerească liră ce vrăjită/ Cântă-n casa inimii iubită” .... „Izvorul sărutat de vale,/ Un soare-aprins care răsare/ O spumă revărsată-n mare.” .... „Te-am găsit din întâmplare/ Roz petală-n dalbă floare” .... „În locuacesta und’ m-am dus/Înconjurată-s de icoane/ E trist, e rece și e sus/ Și ... nu sunt telefoane!” .... „Tremură a taină gândurile-n mine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu ochii căzuți în orbite, cu trupul obosit de convulsii și crampe. Traversa lungi perioade de leșinuri intermitente și vărsături de spume verzi. Pauzele dintre leșinuri erau din ce în ce mai rare și mai scurte. Mobilizându-și ultimele puteri, Filip reușea să noteze câte ceva în carnetul său: "Oare așa arată iadul? Atunci înțeleg frica fizică de moarte a chiar celui mai năpăstuit și nefericit dintre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o haină veche, despre obiceiul numit "fiertul mărgelei". într-o anume zi, primăvara, s-ar strânge sumedenie de șerpi mai mici și mai mari, mai tineri și mai bătrâni și toate aceste jivine și-ar amesteca la un loc balele, spumele, veninul, zămislind o piatră scumpă. Șarpele cel mai puternic, care îi dovedește pe toți ceilalți, înghite piatra magică devenind balaur. Iar dacă printr-o mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era rodul unui vis urât? Mașa se ciupi, ca să se convingă că nu visează. Nu visa. Între timp, pistoanele Își Încetiniră și ritmul, iar pâlnia se opri din Învârtit, scoțând un ultim geamăt, după care dinăuntrul ei se revărsa o spumă albicioasă, ușoară ca un fum, ce acoperi podeaua. Imaginea entității cu trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie Îi reveni În memorie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce clopotele de bronz răsunau rotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prietenul ei, acceptând invitația, luând loc la masă. Tony Pavone oferi fetei ceva de mâncare, spunând ospătarului să mai aducă alte sticle cu vin de aceeași calitate spre satisfacția celor doi bețivani care apreciară hotărârea frumoasei ce părea izvorâtă din spuma mării, să le țină companie... Domnul Paulică, Îndrăgostit de frumusețea fetei, Îi făcea complimente nu lipsite de adevăr sărutându-i mâinile pe ambele fețe, privind-o stăruitor În ochi. „Cum vă place România, domnișoară...? Dar felul nostru de-a fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
arestului. Acesta când scotea deținuții la bărbierit era permanent grăbit tratând cu asprime, ordonând te miri ce bazagonii pentru a’și da importanță și a fi pe placul șefilor. Punea la dispoziție o bucățică de săpun ordinar care nu făcea spumă, dar care totuși urma să pregătească fața pentru bărbierit, fără oglindă și pămătuf. Când Îți venea rândul la bărbierit te așezai pe un fel de scaun cu trei picioare ca apoi frizerul să se proțăpească În fața ta Într-o poziție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bănuit frizer din rândul deținuților tundea părul capului la zero. Cosmetica feței - dacă putea fi numită astfel - constituia un chin pentru bieții oameni: briciul neascuțit mai mult smulgea părul feței ce era săpunit cu un ordinar săpun ce nu făcea spumă. Ca să nu plece totuși la tribunal cu stomacul gol se servea cafea. Aceași ordinară apă incoloră cu un gust incert care dacă Îți asumai riscul s’o bei, nu mai puteai răspunde de activitatea turbulentă a stomacului...! Acest ritual fiind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cultură, cerea sus și tare sublimul. Nici o penurie nu era recunoscută. Dacă Încercai să te ocupi de toate aceste nevoi imediate erai un om pierdut. Și dacă luai În seamă toate astea la modul la care o făcea ea, Împroșcând spumă rece pe geamuri, ștergând-o, cu mâna stângă și răsucindu-și spre stânga bustul (ohne Büstenhalter), n-ar fi Însemnat nici afecțiune pentru ea, nici vreo manifestare de conservare pentru tatăl ei. Când venea și deschidea ferestrele și ușile, atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care Îl fulgerase la vederea fețelor bandajate ale lunetiștilor. Fusese dus pe plajă de niște oameni. Se băgaseră În apă să se răcorească. Se dusese și el să stea În picioare acolo. Pe o bandă lată de-a lungul plajelor spuma amestecată cu vălurirea căldurii cale de multe mile, În diverse curbe adânci de alb clocotit Între nisip și marele albastru. Pentru puțin timp, În apă, nu mirosise carnea putredă, dar curând trebuise să-și lege o batistă peste față. Batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rând, cât de nimerit era gestul lui Wallace de a inunda podul casei. Era practic o metaforă pentru situația lui Elya. Gândindu-se la acea situație Îi veniră În minte alte imagini - un creier care se umplea de bășici, o spumă sau o mâzgă ruginie de sânge care acoperea această altă plantă din capul nostru. Ceva ca volbura. Nu, ca o conopidă umflată. Șurubul care strângea artera nu putea reduce presiunea și unde vasul de sânge era varicos și mai fragil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ajuns să-mi dau seama că fusese ceva agresiv în mod subtil în îngăduința ei blajină. Există, îmi dau seama acum, un fel de tiranie a persoanelor supuse - acele persoane care dau din cap și privesc liniștite cum tu faci spume la gură și circ și ridici vocea prea sus și în general te faci de râs. E mult mai sănătos să ai un prieten care nu se teme să-ți spună în față, să-ți spună ce și cum! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aveți grijă pe cine și ce iubiți. legendă spusă în tabără de ghizii de pe râul Salmon, după câteva pahare 1. RÂUL FĂRĂ ÎNTOARCERE Sigur că, în visul ei, el trăia. Amândoi au căzut peste în bord într-un cazan de spumă. Brutalitatea râului a fost mai șocantă decât frigul; Zach a fost răsturnat și lovit de vârtej, Jina s-a târât peste bolovanii ascuțiți și pietrișul de pe mal, dar amândoi au ieșit la liman râzând. Și-au regăsit echilibrul în învârtoșarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o coasă, înainte să-i facă avortul, iar când s-a ajuns la acest ultim moment Jina se convinsese deja că viața ei era mai importantă decât orice altceva. Jina a auzit mugetul vâltorilor din față, s-a uitat la spuma albă a apei și-apoi la Zach. Bărbatul se uita și el la ea și nu la râu. Ești gata ? a întrebat-o el. Jina a luat vâsla din spate. Zach s-a întors către prora. Ținea vâsla din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
peste care Jina și Zach au trecut ușor, folosindu-se de un canal din partea stângă. N-a fost nevoie decât de o mișcare scurtă din vâsla Jinei. Femeia s-a uitat în sus, către colții înfiorători care se zăreau dincolo de spuma albă a râului, și s-a ridicat în picioare, în mijlocul gabarei. Ai văzut cum m-am descurcat ? a zis ea. Zach a zâmbit, iar ridurile din jurul ochilor albaștri i s-au strâns. Am văzut. Dealurile maronii și rare le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să mai vadă soarele decât după ce pereții canionului aveau să se micșoreze, aproape de Barth. După încă aproape doi kilometri, au ajuns la Arctic Creek. Casa familiei Smith era sus, pe stânga, iar Salmon Falls mugea la mică distanță, dincolo de ea. Spuma albă a râului era proiectată mult în sus, apoi dispărea dincolo de buza vâltorii. Zach a lăsat vâslele adânc în apă și-a scos gabara într-un loc mai liniștit, chiar deasupra cascadei. A ancorat barca de-o stâncă. Știuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care era doar cu cinci centimetri mai lat decât aceasta. N-a scos nici un cuvânt și nu și-a luat ochii de la linia de demarcație vizuală a cascadei, în vreme ce curentul îi împingea înainte. După care au căzut peste buza vâltorii. Spuma albă i-a îmbrățișat; Jina nici nu mai putea să fie sigură dacă Zach mai era acolo. Se poate să fi țipat, dar sunetele scoase de ea nu erau decât o șoaptă în zgomotul torentului. Barca era ca o pietricică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Unii se foiau agitați, alții tăceau, câțiva au izbucnit într-un râs zgomotos atunci când unul dintre ghizi i-a anunțat că nici el nu mai mersese în viața lui pe-un râu și că abia aștepta să vadă cum arată spuma albă a cataractelor. Jina s-a dat jos din microbuz cu grijă. O dureau toate oasele de la călătoria de două ore pe drumuri pline cu pietriș aluvionar. Era uluită de schimbarea de decor pe care o sesizase în timpul drumului - case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
silueta în nici un fel. Se uita la părul ei bătut de vânt. Stai jos, i-a spus el. Erau primele cuvinte pe care Jina îl auzise adresându-i-le soției lui de la începutul excursiei. Ține-te bine. Când a văzut spuma albă a vâltorii, Drew a tras un chiot. Alice și-a lăsat vâsla între picioare. Toate lumea să vâslească în față ! le-a strigat Drew. Călătoria într-o barcă gonflabilă era complet diferită. Mai săltăreață, mai hurducată. Semăna, mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
către el. Amândoi au pătruns pe pajiștea din fața cabanei, iar Naji se simțea sleit de sete. De când venise în țara asta, suferea de o sete pârjolitoare. Și asta de la toate reclamele alea la sucuri, de la înțepăturile minunate ale colei, de la spuma extravagantă a siropului de plante. Naji își turna Mountain Dew în cana de cafea pentru ca pacienții să nu-și dea seama că asta era ceea ce bea la micul dejun. Ellis lega barca la mal, iar Danny țopăia pe pământ ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să se întrebe și ce alte talente ascunse o mai avea. Urmând instrucțiunile lui DRew, Irene a tras pe dreapta, chiar înainte de Salmon Falls, pentru ca ghidul să poată să aleagă cel mai bun curs. Bărbatul a chiuit când a văzut spuma albă a cataractei, dar Jina a tăcut. Nici măcar Danny n-a îndrăznit să comenteze volumul de apă care se înghesuia să cadă printre bolovanii înghesuiți pe buza vâltorii. Grupul se îndrepta către Black Canyon. Irene se holba ca prostul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că acum, din nou mi te arăți Nu doar în vis, ci-n viața mea ca-n alte dăți Învingător și plin de caldul tău avânt Violoncel gemând durerea pe pământ. Creste ascuțite de valuri Creste ascuțite de valuri Cu spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip Grosier, apoi mai fin Este crudul lor destin. Cerul s-a învinețit Marea, fiară încolțită
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
străvechi, Vorbele pot fi gloanțe, topoare, ghilotine, Spânzurători, Gas-kammern, Mă simt ca un stejar străvechi. Nu mă dor vorbele tale, Dar glasul frunzelor, vântului, Râsetele copiilor sunt mai puternice. Decât vorbele tale, memoria nu reține nimic Din ceea ce spui, o spumă galbenă La marginea lacului Sunt vorbele tale. Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și mândru, Vorbele pot fi fatale, Binele nu are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
oribilă sinucidere senzațională În camera fetei. Se pare că și-au luat viața cu o lamă de la un aparat de ras. Cu cît e mai tare lama, cu atît mai simplu... Pe chipul femeii nu se citea absolut nici o reacție. Spuma din paharul cu bere se topi de tot. Privită dintr-o parte, această spumă Îți aducea minte o porțiune de junglă fotografiată din avion. Oare la ce se uita? Deodată Îi apăru sub pleoapă o mică umflătură, parcă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]