10,783 matches
-
sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să‑i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, când Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mâinile spre cer, chemând numele Domnului, ca apoi iar să se stârnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul unui lunatic, un vis În vis, mai aievea decât visul visat, și asta pentru că n‑ai cum să‑l asemui cu trezia, pentru că n‑ai cum să‑l asemui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Conspirației care, un an mai târziu, sub Înaltul patronat al Gărzii țariste, va apărea sub formă de carte. Editor va fi Asociația surdomuților din Petersburg. (Este greu de dovedit dacă aici se ascunde o anume simbolică.) Textul lui Krușevan va stârni patimi și nedumeriri, dar până la urmă va cădea pe un teren fertil și va destupa auzul unui pustnic, care, În sihăstria sa din Țarskoe Selo, aștepta semne cerești și pregătea pentru tipar revelațiile sale mistice. Părintele Serghei -, căci așa i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
face să ne Încredem În varianta idealistă. Învățătura dobândită după lectura acestei opere de către virtualii tirani s‑ar putea preface Într‑o practică imediată asiduă: „Menirea noastră este ca, În Întreaga Europă, iar prin intermediul ei și pe alte continente, să stârnim tulburări, discordii și dușmănii. Acțiune care ar avea o dublă eficiență, În primul rând, ar ține la respect toate statele democratice, dovedind că putem provoca debandadă după bunul nostru plac, pentru ca apoi să le schimbăm orânduirea socială... Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îi dusese bătrânului kahuna cei mai buni pești din laguna și cele mai alese fructe din livadă mamei lui, cu nădejdea că, atunci cand va sosi, în sfârșit, luna octombrie, acesta să-i acopere pieptul cu tatuaje deosebite, care să-i stârnească Maianei cele mai ascunse dorințe, însă până acum nu obținuse decât câteva mâzgăleli, ce semănau cu mizeriile lăsate tocmai de muștele care îl făcuseră să aștepte atâta. Și, ca și cum asta n-ar fi fost destul, femeia pe care o adoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un norișor de praf încins din covor, ca o coadă de cocoș. Privindu-i, cu un braț îndoit sub piept ca să-i susțină sânii, cu o mână răsucită masându-și ceafa, doamna Clark spune: — La Villa Diodati aveau cinci pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei întinde cravata și fața lui devine tot mai stacojie, iar vocea o șoaptă, să începem prin a face ce am promis. Cele trei luni. Scrieți-vă capodopera. Și-atât. Când mâna ei îi dă drumul, scaunul cu rotile zdrăngăne, stârnind un nor de praf din covor. Roțile din față ale scaunului se ridică de pe covor la aterizarea dură a bătrânului, care își duce ambele mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acela va avea rolul principal în mintea publicului. Dacă lumea de afară ar sparge ușa să ne salveze chiar acum, Directoarea Tăgadă ar fi cea mai chinuită victimă, arătându-le cioturile degetelor retezate de la mâini și picioare, etalându-le ca să stârnească compasiune. Devenind personajul principal. Cel din segmentul A al oricărui talk-show. Ceea ce înseamnă că noi, restul, avem roluri secundare. Ca să nu fie întrecut, Sfântul Fără-Mațe a împrumutat un satâr de la Bucătarul Asasin și și-a retezat degetul mare al mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care le încercau. Cea care întrerupea momentul de tăcere era Luana. Hei, nu credeți că Lup e prea obosit, după atâta alergătură, să mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ajutor. Se aflau în magazinul universal când, îmbulzeala cumpărătorilor la un anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un covor. Luana o privi nedumerită, întrebându-se de ce trebuia mama să alerge după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
învârtindu-se, analizându-și ținuta, privirea și zâmbetul. O dată ce stăpânea toate astea, mișcările trupului căpătau inflexiuni proprii, pornite din duioșia sufletului și cochetăria cu care, orice reprezentantă a sexului frumos, era născută. Nu se mira de reacția pe care o stârnea, pentru că tot ceea ce făcea era pornit din inimă. De câte ori mama o lua la serviciu, colegii o plimbau dintr-un birou în altul și-o rugau să cânte. Știa întreg repertoriul lui Mihai Constantinescu și visa să se mărite cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un joc diavolesc de fotbal cu șapca unuia dintre ei. Pe Luana o mâncau tălpile și dacă nu s-ar fi ordonat adunarea nu se știe dacă n-ar fi încercat unul sau două șuturi la poartă. Așezarea în careu stârni o zarvă și mai mare. Bobocii nu știau în ce clasă anume sunt, nu-și cunoșteau învățătorul și colegii, se cramponau de mâinile părinților târându-i după ei în formație. Un pui de om pierdut în mulțime plângea sfâșietor după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de acest coleg neobișnuit care n-o lua în seamă, nu-i vorbea și-i întorcea spatele atunci când se apropia. Atitudinea lui Crin rănea inima exaltată a fetiței. Ea nu-și putea explica această aversiune și considera că n-o stârnise în nici un fel. A doua categorie, din care făcea parte și Luana, reprezenta grosul clasei. Era formată din acei copii de condiție medie care, indiferent de inteligență sau prezența de spirit de la ore, rămâneau cufundați în anonimatul numelui. Eleva Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se alinia pe trei rânduri, după voci. Vocea a treia se așază strâmb și e formată dintr-o armată de băieței, unul mai speriat decât altul. Învățătoarea clasei se proptește în fața grupului, face gesturi ample, se leagănă, mimează cuvintele și stârnește râsul puștimii din sală. După tiparul folosit de ani și ani, încep să se perinde, unul după altul, corurile de pionieri din mai toate clasele, punând la grea încercare răbdarea spectatorilor. Urmează cârdul de recitatori, mai mult ori mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
școală de fel și fel de zvonuri, elevii se înghesuiră să pândească ușa cancelariei. Luana nu era genul care să vâneze biroul profesorilor pentru a-și satisface curiozitatea. Deși murea de nerăbdare s-o vadă pe această tânără absolventă, care stârnise aprinse controverse în ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de geografie. Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara Rodescu purta un pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să i-l scoată pe Crin din suflet. Spre sfârșitul clasei a VIII-a, Luana află de existența lui Liviu Livianu, elev în anul I de liceu, venit, cine știe de unde, să topească inimile colegelor ei de clasă. Acest Livianu stârni aprige dispute între fete. Cum Luana era privită ceva de genul: "Slăbătura asta are impresia că băieții sunt buni doar la bătut mingea", ea deveni în scurt timp confidenta tuturor. Venea Geta: "Draga mea, Violeta i-a dat telefon lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care le văzuse. Avea un chip de un exotism năucitor. Piele măslinie și catifelată, ochi verzi, cutremurător de frumoși, în colțul buzelor un zâmbet de copil alintat, o copie naturală și inconștientă a surâsului Elvis Presley. Luana înțelese de ce stârnise acest băiat o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări așa cum o făcuseră toate celelalte. Livianu, secondat îndeaproape de un alt băiat antrenat în a ține fetele la distanță de prietenul lui, n-a dansat. A fumat câteva țigări, rotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în minte vremuri de demult. Băiatul se uită într-o parte, jenat. Te plictisesc, nu-i așa? O plictisise, într-adevăr, puțin! Nu leșina de emoție în prezența lui Antal Marcus, evident, dar îi plăcea acest interes pe care-l stârnise și nu voia să rămână prea curând fără el. Întoarsă în cameră să-și împacheteze lucrurile, Violeta, fosta colegă de generală, o surprinse cu cele trei volume ale romanului în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ales în situația în care acasă erai "băiatul lui mama", fratele cel mare și a toate știutor iar la școală geniul în matematică, de a cărui serioasă gândire nu se îndoia nimeni. Luana era departe de a bănui ce zbucium stârnise în sufletul vărului ei. De aceea, prima ciocnire între ei o lăsă cu gura căscată. Ema reveni acasă după o vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Vandana" se afla pe buzele tuturor și în ciuda faptului că toate filmele erau la fel, cu același subiect dar cu alte personaje, locuitorii orașului se dovedeau neobosiți în a fi prezenți la orice premieră. Filme românești ori filme americane, toate stârneau interesul târgului, cu atât mai mult cu cât, la televizor, în afara odelor închinate "marelui conducător", nu aveai ce să vezi. Au vizionat într-o zi "Șeherezada". Un film simplu, siropos, producție franțuzească, o poveste duioasă de iubire. Luana și Renar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi astfel. Dragostea dintre un bărbat și o femeie era ceea ce trăise ea cu Rosti. O exaltare fără margini, pornită din suflet, o împreunare de inimi pe care nici o carte n-o putea descrie. Spre sfârșitul anului școlar, în nebunia stârnită de apropierea examenului de admitere la facultate, și-au înmânat unul altuia caiete personale în care, fiecare, a înscris un gând de rămas bun. Primul căruia Luana i-a dat caietul ei spre completare a fost Rosti. Băiatul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acceptă invitația și-l găsi instalat într-o încăpere deosebit de plăcută. Colegii lui de cameră erau spirituali și iubitori de muzică. Fata se simți bine din prima clipă. După câteva zile îl vizită din nou, însoțită de colegele ei. Se stârni un chef pe nepusă masă iar băieții și fetele profitară de apropierea dansului pentru a se cunoaște mai bine. Odată ce somnul veni să le alinte genele, Victor scoase chitara și cocoțat în vârful patului începu să cânte. Mâhnirea din inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din comun. Înalt, drept, de o eleganță simplă, care nu făcea altceva decât să-l scoată în evidență fără ostentație. Fata aprecie discreția cu care tânărul se integră în grup și lipsa de orice infatuare față de agitația pe care o stârnise. În câteva minute, Escu deveni de-al casei. Dansă cu fetele, fără să afișeze talente de cuceritor. Atunci când unul dintre dansatori agăță firul de alimentare al magnetofonului, făcând muzica să amuțească, Victor se grăbi să aprindă lumina și să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întorceau de la facultate era noapte. În lipsa curentului, erau nevoiți ori să învețe la lumânare, ori să se ascundă la căldura înșelătoare a păturilor și să viseze la vremuri mai bune. La cantină, mâncarea devenise și mai străvezie. Revolta se stârni pe neașteptate. Familiștii, cei mai afectați de situația mizerabilă, ieșiră în stradă. Li se alăturară studenți din toate căminele campusului. Profesorul care asigura continuitatea în marele cămin al Facultății de mecanică dădu ordin să se încuie ușile. Studenții coborau șuvoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]