3,144 matches
-
pus cartea pe pilotă și s-a întors puțin către ea. Era năucit. —Și care e genul meu mai exact? Susan a fixat coperta cărții, pentru că nu voia să se uite în ochii lui. O persoană mai expansivă... înțelegi? Mai stăpână pe ea în societate. Nick s-a gândit câteva clipe la ceea ce auzise, apoi a pufnit pe nas. Nu fii prostuță. Eu te plac așa cum ești, a spus el și-a sărutat-o pe creștet. Și-acum termină cu prostiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deschid propria agenție de PR. O să închiriez firmelor personal temporar pentru evenimente de amploare. Cunosc domeniul ăsta ca pe propriul meu buzunar, așa că mi se pare că e decizia cea mai logică. —Uau! Fiona a ridicat din sprâncene. —Pari foarte stăpână pe tine. Și chiar n-ai de gând să-i aplici lui James nici o pedeapsă financiară? Julia a dat din cap. Nu. Deși e limpede că treaba asta te surprinde, nu? Tonul Juliei nu fusese agresiv, însă Fiona tot a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bani pe care au hotărât s-o investească într-un nou negoț... Se pare, totuși, că acești negustori nu prea aveau încredere unul în altul, pentru că au pus aurul într-un săculeț și au hotărât să-l lase spre păstrare stăpânei casei unde locuiau, cu porunca de a nu-l da nici unuia din ei fără să fie și ceilalți de față. La câteva zile după aceea, hotărâră să trimită o scrisoare în orașul vecin și, cum aveau nevoie de pergament, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fără a prezenta cardul de membru. Vizavi de biroul ei Începeau scările care duceau În jos, către subsol, iar alături se afla avizierul. La stânga ei erau ușile creșei, cele ale sălii principale de gimnastică și cele către toaletele de la etaj. Stăpână peste toate, Împărățea Lou. — Ai o priveliște splendidă de aici, am observat eu. Poți să vezi pe toți cei care pleacă sau sosesc. În prezent, nu prea am ce să văd, răspunse Lou. E o perioadă moartă a după-amiezii. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a se decide să se lanseze de la un pervaz la altul, cu bătăi greoaie de aripi. Porumbeii Încă nu isprăviseră când am ieșit din baie. Micuța cameră de zi a lui Janey, opulentă și Încărcată de brocarturi bogate ca și stăpâna, trezea amintiri legate de mirosul intens și primitor al cafelei. Janey mă privi posomorâtă, cu o Întrebare nerostită În ochi. — Da, iarăși s-au apucat de treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încercat să-mi țin capul plecat, dar el se uita fix la mine și am știut că mă văzuse. M-am oprit o secundă pe scări ca să mă calmez și, până am ajuns pe treapta de sus, eram din nou stăpână pe mine. Dar, când Jeff a auzit ce se Întâmplase, a știut imediat că eu fusesem. Apropo, asta nu e singura minciună pe care a spus-o de dragul meu. Linda luase gantera din birou ceva mai devreme. Jeff a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nici o dovadă. Jeff nu-și va mai schimba versiunea, pentru că e nebun după mine. Cum am spus, Derek va trebui să se descurce pe cont propriu. Se ridică și, cu un gest oribil, banal, Își luă cumpărăturile. Era atât de stăpână pe sine Încât, Într-un moment ca acesta, nu uitase un asemenea detaliu. Nici urmă de milă pe chipul ei, un chip de Înger al morții, care părea și mai terifiant din cauza acelor pungi pe care le ducea În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
i se vorbească În persană, În arabă sau măcar ceva mai rar, dar nu-i stă la Îndemână să se adreseze unei femei printr-o draperie. Se resemnează să aștepte ca aceasta să fi Încheiat. Dintr-odată, aude altă voce: — Stăpâna mea, Terken Hatun, soția sultanului, Îți mulțumește că ai venit la această Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam și Într-un bazar, la ceasul Judecății. Ar striga, dar țipătul i se preschimbă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar. Știu că n-ai dorința de a conduce treburile țării, rolul tău va fi, pur și simplu, acela de a te afla acolo. Hotărârile vor fi luate și Împlinite de alții! — Altfel spus, tu vei fi adevăratul vizir, iar stăpâna ta, adevăratul sultan, asta Îți dorești, nu-i așa? Cu ce te-ar stânjeni? Vei avea parte de onoruri, fiind totodată lipsit de griji, ce ai putea râvni mai mult? Terken Hatun intervine, pentru a nuanța cuvintele ei. Djahane traduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ta, adevăratul sultan, asta Îți dorești, nu-i așa? Cu ce te-ar stânjeni? Vei avea parte de onoruri, fiind totodată lipsit de griji, ce ai putea râvni mai mult? Terken Hatun intervine, pentru a nuanța cuvintele ei. Djahane traduce: — Stăpâna mea spune: pentru că oamenii asemenea ție Întorc spatele politicii, suntem atât de rău guvernați. Ea crede că tu ai toate calitățile pentru a fi un excelent vizir. — Spune-i că Însușirile necesare pentru a guverna nu sunt cele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le e prizonier. Ce să faci cu el? Djahane e aceea care i-a luat locul lui Terken ca strajă a copilului-sultan, Înaintea ei se poartă discuția, pentru ca ea să hotărască. Până atunci, se dovedise plină de calități, dar moartea stăpânei sale i-a clătinat pământul sub picioare. Cui să i se adreseze, cu cine altcineva să se sfătuiască decât cu Omar? Când acesta din urmă sosește, o găsește așezată pe divanul lui Terken, la picioarele unei perdele trase, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
salonul lui Djamaledin. Așa stătea atunci, din profil, cu o eșarfă albastră Încununându-i părul care cădea până la piciorul fotoliului. Ce vârstă avea oare? Șaptesprezece? Optsprezece? Cea care avea acum treizeci de ani era o femeie senină, o femeie matură, stăpână pe sine. La fel de zveltă ca În prima zi. Știuse să reziste tentației femeilor de rangul ei: lacomă și gurmandă, să se prăvălească, până la capătul zilelor, pe un divan al belșugului. Se măritase, era divorțată sau văduvă? N-am discutat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
felul În care și-a Îndeplinit obligațiile, este sigur și știut că acea persoană, și așa s-a Întâmplat și cu moartea, va sfârși prin a se comporta, fără să-și dea seama de asta, ca și cum ar fi regină sau stăpână a ceea ce face, și nu numai asta, dar și a timpului și modului În care trebuie s-o facă. Aceasta este singura explicație rezonabilă pentru faptul că morții nu i s-a părut necesar să ceară autorizație forurilor superioare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
miraculos, nu l-am mai lăsat să pună mâna pe ea, nu am mai avut curajul să îi las singuri, o prăpastie de venin s-a căscat între noi, iar ea era de partea mea, am răpit-o, făcându-mă stăpână pe carnea ei albă. Spre surprinderea mea, el s-a lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără să se consulte cu mine, și-a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pătruns în zona împădurită, unde se aflau casele celor ce făceau parte din personalul sanatoriului. Reiko mi-a spus să aștept puțin și a luat-o spre poarta unei case. A sunat la sonerie. A ieșit o femeie - fără îndoială stăpâna casei - și a stat de vorbă cu Reiko, în prag, râzând tot timpul. Apoi a intrat în casă și a ieșit cu o pungă mare de plastic. Reiko i-a mulțumit și i-a urat noapte bună, înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunt alcoolică.“ Și toți răspund: „Bună, Daisy!“ Are dreptate, fir-ar să fie! Nu mai știu ce să spun. Toți se uită la mine așteptând să continui. Faptul că stau în picioare mă face să par mai autoritară și mai stăpână pe situație. —Bine, cedez eu. Mă numesc Rebecca și sunt dependentă de fostul meu iubit. —Bună, Rebecca, îmi răspund ei regulamentar. Bine ați venit în grupul nostru. Cred că pentru nici unul nu e ușor să se afle aici, însă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cosmetice și o să găsească până la urmă ceva de stricat, o să pună stăpânire pe toate umerașele și o să-și lase chiloții murdari prin toată camera, ca să mă împiedic de ei. Fără doar și poate, trebuie să îi arăt că nu e stăpână aici. Este o situație care nu admite doi câștigători; remiza este imposibilă când una dintre părți a declarat război cu atâta aplomb. Ori câștig, ori mă retrag cu coada între picioare, scâncind a supunere. Îmi amintesc de Daisy și Vanessa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte ușor să mi-o imaginez bătându-l cu buchetul peste cap dacă n-ar fi zis „Da“ destul de repede. Mama a fost întotdeauna aspră cu mine, continuă Jim. Cred că de asta mi-a plăcut Maureen. Era atât de stăpână pe ea! Nu puteam să-mi cred urechilor când mi-a spus că se va căsători cu mine! Credeam că merită mai mult decât atât. Mă socoteam cel mai fericit bărbat din lume! — Și când au început problemele? întreabă Jennifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru neinițiați, alături estrada pentru instrumente și scaunele pentru așa-numiții Ogă. „Sunt oameni de condiție bună, nu neapărat credincioși, dar care respectă cultul. Aici, la Bahia, marele Jorge Amado e Ogă Într-un terreiro. A fost ales de Iansă, stăpâna războiului și a vânturilor...” „Dar de unde provin aceste divinități?” am Întrebat. „E o istorie complicată. Mai Întâi, există o ramură sudaneză, care se impune În nord Încă de la Începuturile sclavagismului, iar din acest trunchi provine candomblé-ul așa-zișilor orixás, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces la înghețata de vanilie. Elevii sunt introduși la examen în ordine alfabetică. Oriunde te uiți sunt dispuse strategic platouri cu bunătăți și sticle de toate formele și culorile. Totul decurge bine. Părinții stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întreruperea medicamentației o năruise interior. El motivase că nu avusese habar de trecutul ei psihiatric - de aceea o bătuse la cap să nu mai ia tranchilizantele alea blestemate, ca niște bobițe de mazăre. Ce sens avea ca o femeie voluntară, stăpână pe ea, să se îndoape cu chimicale? Capul i se lăsă încet-încet în față, gândurile prinseră să i se învălmășească - adormi cu fruntea pe tastatură. L XLII În ianuarie Sabina a ieșit din spital. Se simțea mult mai bine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trăiască eurobingoshow! Și țipătul bingomanului înjunghie pădurea de la un capăt la altul. Coada lui Chilot căzuse spre Orientul Mijlociu; chipul său oglindea tristețea lumii. Da’ ce-ai, băiatule? Stăpâne, stăpâne mai cheamă-ți un câne! Ce tot spui tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de mâne! Și ce-i cu asta, băiețel flocos? Dacă află managerul Ungureanu sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul. Fără greș, fecioru’ tatii; săraci ca văzduhul, ca gheața, ca piatra cubică...Așa să trăiești stăpâne întru mulți ani sănătoși cu bucurie și la mai mare că, uite, după gura aia de metrou e tocmai blocul pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum!!) Mai lucid, dobermanul sări, îl înșfăcă de un crac și-l zdrumică la pământ; apucase să fredoneze doar un condac și-un irmos...Pe-aici stăpâne, vino să ne amestecăm printre porci, căci Prefectul avea, pasămite, vreo zece turme de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau de la cotețul din spatele blocului. Deci cei doi nu mai stătură pe gânduri: se îmbulziră cu rozătoarele și străbătură nedibuiți până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]