19,182 matches
-
de necuprins în mâna stăpânului. Mai cu seamă, că, Groh văzuse cuțitoiul care îl amenința. Ăsta s-a înfuriat. A băgat, cam fără prudență, mâna, după el. Groh i-a apucat mâna, și, de deasupra catului, i-a rupt-o. Stăpânul a aruncat cuțitul, apelând la cealaltă mână. Groh i-a rupt-o și pe aia. Stăpânul a 217 început a urla ca-n gură de șarpe. Groh a sărit din coteț, a luat-o pe cărărușă, iar de-acolo, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-a înfuriat. A băgat, cam fără prudență, mâna, după el. Groh i-a apucat mâna, și, de deasupra catului, i-a rupt-o. Stăpânul a aruncat cuțitul, apelând la cealaltă mână. Groh i-a rupt-o și pe aia. Stăpânul a 217 început a urla ca-n gură de șarpe. Groh a sărit din coteț, a luat-o pe cărărușă, iar de-acolo, pe asfaltul șoselei, în deal, până la marginea pădurii. De pe patul de spital, Stăpânul, întreba întruna: unde e
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-o și pe aia. Stăpânul a 217 început a urla ca-n gură de șarpe. Groh a sărit din coteț, a luat-o pe cărărușă, iar de-acolo, pe asfaltul șoselei, în deal, până la marginea pădurii. De pe patul de spital, Stăpânul, întreba întruna: unde e Groh? Iar ăia i răspundeau: de unde să știm noi; nu ți-am spus, odată, că a fugit? În pădure a fugit! Făurari de pădure Se desprimăvăra. Albinele începuseră să treacă din floare în floare, culegând puțina
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atâtea trăsnăi? Nu eram eu produsul unei suite de generații, a căror experiență ereditară supraviețuia în mine? Nu eram chiar incarnarea trecutului? Și totuși moscheea, cântecul muezinilor, abluțiunilor, gargarele și aceste temenele în fața unei ființe omnipotente și sublime, în fața unui stăpân absolut cu care trebuie să te întreții în arabă, nimic din toate astea nu avusese vreo influență cât de mică asupra mea. Cu mult timp în urmă, când eram încă sănătos tun, mi s-a întâmplat să merg de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
decât cu un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu mai țineam să știu dacă Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și confirme prerogativele sacre, ca să-și jefuiască mai ușor supușii - proiecție în ceruri a unei stări de lucruri terestre. Simțeam atunci ce lucruri fragile și puerile sunt, în fața morții, religia, credința, convingerile; atâtea nimicuri la discreția celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aneantizeze eul, să dea pe scenă iluzia vieții. De ce să se tipărească pe afi șe numele interpreților? Se poate numi interpret cel care se străduie să fie natură?[...]El nu ignoră că e un produs al artei teatrale. Acest nou stăpîn (s.n.) al scenei afirmă vioiciunea sufletului său prin vorbirea muzicală, prin suple țea trupească. Mișcările Îi impun o virtuozitate de acrobat. Cuvîntul Îl obligă pe actor să fie muzicant. Pauza Îi amin tește că trebuie să știe a calcula timpul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îi amin tește că trebuie să știe a calcula timpul, ca un poet. Atitu dinea față de muzică nu e identică la Isadora Duncan, la circ, la varietăți sau la teatrul japonez”(În Tehnica mișcării...,1920). Nu Întîmplător am subliniat cuvîntul stăpîn : o ironie a comentariului gînditorului citat ne face să observăm cîte acte de sclavie Îndeplinește stăpînul scenei! Subordonarea față de text, regie, mișcare, muzică, durată (a segmentelor de spectacol), distanță( Între actor și celălalt interpret, dar și Între creator și obiectele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
muzică nu e identică la Isadora Duncan, la circ, la varietăți sau la teatrul japonez”(În Tehnica mișcării...,1920). Nu Întîmplător am subliniat cuvîntul stăpîn : o ironie a comentariului gînditorului citat ne face să observăm cîte acte de sclavie Îndeplinește stăpînul scenei! Subordonarea față de text, regie, mișcare, muzică, durată (a segmentelor de spectacol), distanță( Între actor și celălalt interpret, dar și Între creator și obiectele de pe scenă), lumină (ampla sare În „bătaia” reflectorului sau, cînd e cazul, În penum bră), atenție
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
participe și tovarășul Duminică - care pleacă luni din țară, urmînd să fie marți la un Congres , de unde se va Întoarce miercuri!”. Cum trecea săptămîna comunistă, bre!... Subestimăm, adesea, sensibilitatea animalelor. Deși există multe povestiri cu cîini care mor de dorul stăpînului, pisici defenestrate și căprioare care te acoperă pe timp de ger etc. Cum viața imită arta, nu pot pierde ocazia de-a vă aminti că o găină din Rusia s-a... sinucis, agățîndu-se cu gîtul Între plăcile unui gard de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
două pagini pe care-mi place mereu să le privesc, cu portretele membrilor colectivului artistic al Teatrului Național : unele Îmi evocă repetiții, amiciții, cursuri de pregătire, Întîlniri agreabile... Fiindcă a fost iarăși, În România, spectacolul lui Strehler Slugă la doi stăpîni, montare celebră, montarefetiș, care s-a plimbat prin lumea Întreagă, am reținut, dintruna dintre cronici (semnată Oana Stoica) o idee frumoasă și plină de miez :” Arlecchino i-a supraviețuit lui Strehler ca un fel de alter-ego al său, o marcă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sunt deja odioși. Fiindcă ei cred că au numai drepturi, iar cei din jur - doar datorii. Fiindu-mi milă de mine, recunosc, pînă la urmă, mie milă și de ei... Dintr-un articol despre marele interpret al Slugii la doi stăpîni, Marcello Moretti, reținem două considerații ale și-mai-marelui G. Strehler, care vor folosi, desigur, interpreților care-și adaugă un nou obraz, peste al lor : cică celebrul interpret al lui Arlecchino s-ar fi simțit, fără mască, „ de parcă ar fi fost complet
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Visconti, ca și În Salonul de muzică de Satyajit Ray sau, mai recent, În piesa lui Slavkin Cercul, ori În filmul lui Mihalkov Soare Înșelător”; „Creon și Antigona Încarnează valori opuse, dar În egală măsură legitime. La fel ca și stăpînii și Lopahin : complexul livezii se bazează pe această tragică neputință de a lua o decizie”; „două piese Înrudite, Richard al II-lea și Livada..., piese despre risipă și consum, despre pofta mereu flămîn dă de dorințe” ; „Ei [ Liubov & Gaev] nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În spectacolul lui Efros, dansul năvalnic al lui VÎsoțki amintea, parcă, de tînărul Ese nin, din vremea faimoaselor sale orgii”(96); „În ceasul povestirii , Lopahin pare În Întregime posedat de romantis mul lui Lermontov, din care, În mod bizar, noul stăpîn citea ză un vers”(98) ; „Lopahin, care nu e Rogojin, nu-i aruncă la picioare [Ranevskaiei] livada, ca monedă de schimb ” (101); „Soluție antică : fiica Îl conduce pe tatăl orb. Aici, Liubov, cu ochii aburiți de lacrimi, ia locul lui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta. A ajuns mare gașperiță". Tocmai atunci sună telefonul. "Alo!", se răsti în receptor domnul și stăpânul căminului conjugal. Hai, salut, bre! Io sunt, Virgil. Am rezolvat treaba. Sunt la bordură, acia, la Costi în față. Dai coneacu' ăla?" "Îl dau, mă, să scap dă gura ta. Al'fel mă știe toată strada că ți-am rămas
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cobor însă pentru ultima rundă de spălare a fundului de bazin, aud poarta descuindu-se. Atunci repede trag capacul bazinului, ca să nu mai vadă concitadinii cu ce mă ocup eu în timpul liber. Cineva de-al casei nu putea fi, pentru că stăpânii reveneau la domiciliu numai după orele trei și tot atunci venea și servitoarea, cu care, se vorbea în oraș, secretarul o înșela pe nevastă-sa. Era o servitoare pe cinste. Dacă se mai și îmbrăca la patru ace, ar fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care în final exprimă starea de sănătate. Iar pentru ca această stare să se mențină mai există un ingredient foarte important, dar din păcate greu de acceptat. Acest minunat ingredient este RESPONSABILITATEA. A-ți asuma întreaga responsabilitate, înseamnă să fii propriul stăpân și tot ce faci sau ce rezultă din ce faci și gândești, este doar responsabilitatea ta. Asumându-ne responsabilitatea pentru viața noastră nu vom mai căuta la nesfârșit în exterior explicații și vinovați, în cazul când ceva nu este în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fim autentici (noi înșine). Totul depinde și pleacă din interiorul nostru și în acest sens, ideea principală, ar fi aceea că pentru fiecare dintre noi va sosi acel minunat moment, când ne vom asuma întreaga responsabilitate și vom fi proprii stăpâni, trăind viața la intensitate maximă, iar forțele și calitatea noastră ca ființe inteligente și conștiente va crește considerabil. Este ca o linie imaginară pe care numai tu o poți vedea, iar în momentul când vei reuși să treci peste ea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
câștigat-o. Totul mi se datorează mie și-mi mulțumesc, mai sunt momente, când vechile credințe și negativul îmi dau târcoale și-mi strigă pe la urechi: Hei!... dar cu noi cum rămâne? De ce încerci să ne elimini complet? Noi suntem stăpânii tăi și trebuie să te supui? Noi te-am comandat atâta timp și nu ne poți omorî. Cam așa vin semnalele, de la ceea ce a fost, vechiul meu mod de gândire și credințe vechi și expirate, formatate cu trecerea timpului psihologic
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
auzul acestui nume, un „daaa”... a izbucnit ca o eliberare din piepturile cărăușilor. Toți au început să râdă în hohote privind spre Hliboceanu, căruia i s-a luminat pe dată chipul tăciuniu... Și zi așa, Iordache. Te și vedeai mare stăpân peste cărăuși... Îndată îți luai nasul la purtare. Întrebarea îi cine să-l ajute pe Vasile? Pentru asta chiar ne am certat. Eu spuneam că îl vreu pe unul, Dumitru o ținea pe-a lui. Și până la urmă am hotărât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a așezat câte una în fața fiecăruia. Când a văzut că a rămas una în plus, s-a uitat dacă are fiecare ulcica lui. După ce s-a convins că da, a întrebat: Măriuță, da’ pentru cine-i ulcica asta? Pentru tine, stăpâne - a răspuns Pâcu în locul Măriuței. Cred că ai dreptate, pentru că în seara asta se botează robii lui Dumnezeu Vasile Hliboceanu și Mitruță Ogaș... hă hă hă! Vezi însă să nu întreci măsura - a intervenit moș Dumitru. Un crâșmar nu are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vălătucii de fum i s-a auzit glasul: Iar m-ai prins pe uscat, Dumitre. Auzi, Costache. Pâcu s-a uscat precum iasca pe care o poartă în pungă. Fă bine... Da’ ce mă bag eu? În seara asta altu-i stăpânul aici... Hliboceanu, căruia ochii îi ardeau ca două scântei, s-a trezit la realitate. Dacă moș Pâcu spune așa, apoi sigur are dreptate. Costache, fii bun și omenește-l cum se cuvine. Măriuța, care ieșise de ceava timp în ușa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un strop de apă vie turnat în mădulare... Au tras la umbra copacilor de dincolo de poarta crâșmei. Costache crâșmarul, care trebăluia prin curte, i-a întâmpinat ca întotdeauna cu un „Bun venit, gospodarilor” rostit cu voioșie. Bine te-am găsit, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Cu ce vă stăm în față? a întrebat, profesionist crâșmarul. De data asta, doar cu câte o ulcică cu apă. La întoarcere... a precizat Hliboceanu. Mitruță a întrebat: La vreme de seară îți fi bucuroși de oaspeți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Apoi... apoi să știe dumnealor că aici noi suntem o familie și nimeni nu are voie să iasă din rând și să facă după capul lui... D-apoi ce bătălie trebuie să am cu Aizic negustorul. Că de! El îi stăpânul nostru... Abia aștept ziua de luni, să-i văd pe cei doi pupăzoi... După spusa lui moș Pâcu, ar fi oameni de treabă. Unul dintre ei cică îi oleacă mai mehenghi. Zicea moș Pâcu că știe a spune polojănii mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
casă, după ce a zăbovit o bună bucată de vreme afară și, cu o mutră plouată, dând din cap a neputință, rămâne în pragul ușii... „Da’ ce-i cu tine? Stai așa întunecat de parcă ți s-au înecat toate corăbiile?” „Apoi, stăpâne, afară... afară îs nourele printre stele nici de paie nici de lemne” - a răspuns țiganul. Un nou val de râs i-a cuprins pe cărăuși. Cotman, făcând-o pe supăratul, a tras o dușcă zdravănă de vin. Când s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Fuguța la Aizic și întreabă-l dacă trebuie să mai cântărim ori mergem de-a dreptul la descărcat? Am plecat! Să te și întorci! - l-a șfichiuit Pâcu. Când Mitruță s-a întors, Hliboceanu l-a întrebat: Care-i vrerea stăpânului? Nu mai cântărim. Mergem la descărcat. Iaca și o treabă cuminte pe ziua de azi. Eu am să merg la Aizic, să închei socotelile pe ziua de az, iar tu, Mitruță, direcția depozit! Așa voi face! Moș Dumitru și Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]