4,267 matches
-
27"> 27 Constant inescu, Pompi liu, op. cit., p .251.</ref>, Fred recompune - prin memoria afectivă - viața Emiliei, a Doamnei T., destinul lui Ladima, precum și imaginea socială, politică și economică a României interbelice. Din notele din subsolul cărții, aflăm că autorul stăruie pe lângă el să scrie pentru că îi lasă "acea impresie unică de trăire adevărată", pentru "un soi de loialitate și delicatețe, de sinceritate a vieții." Diplomat, aviator, jucător de tenis, plăcut de femei, Fred este prezentat de scriitor ca un bărbat
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ref id="51"> 51 Vianu, Tudor , op. cit., p . 276. </ref> că: Materialul obținut de la acesta, cât și de la doamna T., se vor constitui într-un roman pe care, scriitorul Fred, tânăr monden, diplomat și aviator, devine prieten cu scriitorul și stăruie ca acesta să scrie, în speranța că va dezlega misterul doamnei T. Tânărul nu-i răspunde decât în urma unei întâlniri întâmplătoare în fața Teatrului Național cu o fostă actriță, care-i stârnește un imens dezgust. Jurnalul său, care ocupă cea mai
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
atracție, atât pentru cei ce iubesc frumosul, cât mai ales pentru credincioșii creștini care caută folos duhovnicesc. Se spune că sărbătorile sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuși, își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui încă mai stăruie pe culmi. Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul are o dimensiune cu totul specială, și puține sunt locurile închinate acestei zile de durere. Evlavia poporului față de Sfântul Ioan, care a excelat prin post și viață aspră, este mare, adunând
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
căci „cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase.”( Pilde 16, 24) Se spune că sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui încă mai stăruie pe culmi. Cred că așa este și cu cuvintele, care înainte de a rezona în lume, vin nu numai cu o anumită încărcătură emoțională, ci mai ales și cu una spirituală, cu o anumită energie pozitivă sau negativă, iar gustul lor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cunoscut-o dintotdeauna, și totuși, uluiți și Înspăimntați cum eram, refuzam să recunoaștem că ne-a ieșit În cale. Căci, deși cele trei morți pe care le-am văzut În oraș au survenit În chip cumplit și violent, aceasta Îmi stăruie În minte ca o Împrejurare plină de groază, de măreție și de noblețe, trăsături ce le lipseau celorlalte. Prima dintre aceste morți a avut loc acum trei ani, În aprilie, În primul an petrecut În oraș. S-a Întîmplat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia pe buze, accentuau asemănarea grotescă și oribilă cu un om beat. Ceea ce mai rămăsese din el - materia intrată În descompunere care fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese dispărînd aproape cu totul. Nu-ți mai dădeai seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
CÎnd Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre străini atunci cînd Întîlnesc pe cineva cunoscut din locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu dungi, dădu din cap și, zîmbind ca pentru sine din buzele supte peste gura fără dinți, bombăni batjocoritor: — Doamne! Bull nu zise nimic, ci rămase pe loc fumînd puțin aplecat Înainte, neclintit ca o stîncă. Era aproape Întuneric, mai stăruia Încă lumina slabă a serii, dar stelele mari Începuseră să licărească deja pe cerul fără nori. De undeva, din pădure, se auzea zgomotul unei ape. De departe, abia perceptibil, ca o simplă bănuială, venea prin șine un duduit slab. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ușa spre vestiar. Bănci din lemn neșlefuit, care au fost, de o mie de ori, udate și uscate la loc. O cămașă aruncată, murdară, măturată într-un colț. O bucată de săpun uscat. Abur strecurîndu-se prin fereastra îngustă. O amintire stăruie în aer, o amintire cu etaje și ziduri, amintirea primului etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic. Nici măcar mirosul. Chiar poarta de lîngă adăpostul bărcilor, care dădea spre debarcader a fost pe jumătate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
doi câini unul asupra altuia și dând drumul unui lup înaintea lor, în momentul când se mâncau mai tare. Câinii încetara lupta lor și se luară după lup. Deși morala acestei fabule în acțiune era învederată, Geții și cu Dacii stăruiră în îmbunătățirea lor. Dacii anume sub regele lor Dicomes și cu Bastarnii, mergând în ajutorul lui Antonius, atacă Tracia în care Octavian câștigase ca aliați pe tribul Denteleților, între Nestus și Strimon. Octavian trimite în ajutorul aliaților săi pe Marcus
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
armata romană se îndreaptă către capitala sa, trimite lui Traian o ambasadă compusă din trei ambasadori călări pe cai fără șele, urmați de o numeroasă întovărășire, însă toți dintre comați, clasa de jos a poporului. Cu toate rugămințile ambasadorilor, Traian stăruiește în condițiunile sale pentru încheierea păcii, cu atât mai mult că se simțise atins prin necuviința Dacului de a-i trimite în ambasadă niște oameni de rând. Solia fiind respinsă, Traian înaintează mai departe și dă peste un sat în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Gosseyn după blândețea accelerării. Fiindcă insula se micșora văzând cu ochii. Acum vedea că nu se manifesta nici o activitate, nici în aer, nici la sol. Era un fapt care-i dădu curaj. Totuși, în mintea lui, în timpul tuturor acestor pericole, stăruise certitudinea că, chiar în caz de moarte, își va vedea amintirile și gândurile transportate numaidecât în corpul unui nou Gosseyn care se va însufleți într-un refugiu îndepărtat. Din nefericire, cum învățase de la un alt exemplar al corpului său. mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
simțeam din nou cum mă înconjoară acel „altceva“ care, pentru a putea fi suportat, cerea mici pauze de isterie rațională capabile să-l mai îngroape din când în când în propria lui forță disperată; acum, slăbiciunea și îndoielile mele mai stăruiau doar prin virtutea inerției. Și totuși, din orgoliu, vrând parcă să-i demonstrez Zenobiei că aveam dreptate, că vina era a ei și numai a ei, m-am îndreptat spre Dragoș, i-am pus mâna pe cap, i-am pipăit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
benefice ale unui anumit comportament asupra căruia n-am să insist ca să las fiecăruia plăcerea de a-l regăsi, între asceză și destrăbălare. (Zenobia numește asta : a fi cuminte.) 9. Stăteam întins pe sofa și mă gândeam la Spiritul-Femeie. Mai stăruia în mine senzația de vegetalizare, secunda fără timp când ea mă mângâiase ca o senină, depărtată aripă a morții. Firește, nu eram la prima noastră întâlnire. De fiecare dată însă presentimentul morții, a cărui logică directă nu mă preocupa deloc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Gosseyn după blândețea accelerării. Fiindcă insula se micșora văzând cu ochii. Acum vedea că nu se manifesta nici o activitate, nici în aer, nici la sol. Era un fapt care-i dădu curaj. Totuși, în mintea lui, în timpul tuturor acestor pericole, stăruise certitudinea că, chiar în caz de moarte, își va vedea amintirile și gândurile transportate numaidecât în corpul unui nou Gosseyn care se va însufleți într-un refugiu îndepărtat. Din nefericire, cum învățase de la un alt exemplar al corpului său. mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se stinseră treptat. Corl aștepta răbdător să se facă liniște. Odinioară, înainte de a fi ajuns relativ nemuritori, corlii obișnuiau și ei să doarmă noaptea - își adusese aminte de acest obicei privindu-i pe oamenii care moțăiau în bibliotecă. Un zgomot stăruia totuși: pașii a doi oameni continuau să răsune în liniștea care învăluise nava. Pașii treceau mereu prin fata cuștii, se depărtau puțin, apoi se întorceau. Din păcate, paznicii mergeau separat. Întâi trecea unul dintre ei, iar celălalt îl urmă, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și-i răspunse tăios: - Poți obține pe căile obișnuite informațiile de care ai nevoie. Totuși, datele privitoare la descoperirile făcute pe planeta pisicii nu vor fi disponibile decât după câteva luni. Trebuie mai întâi să le verificăm temeinic. - Domnule Kent, stărui Grosvenor, te rog din suflet să-mi pui numaidecât la dispoziție datele privitoare la analiză cantitativă a atmosferei acestei planete. S-ar putea ca ele să aibă o influență hotărâtoare asupra planului stabilit în ședință. Mi-ar lua prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o privire încruntată, apoi îl întrebă pe Grosvenor: - Cu cine ai de gând să votezi? - Votul e secret, îi răspunse Grosvenor. Și acum să revenim la blondina despre care ne vorbea Allison azi-dimineață... - O să votezi cu Kent, nu-i așa? stărui Dennison. - Nici măcar nu m-am gândit la asta, răspunse Grosvenor, rânjind. Mai avem două luni până la alegeri. Dar ce-i reproșați lui Morton? - Păi, a fost numit de guvern... - Și eu la fel. Și dumneata, tot așa. - Dar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Sunt sigur, prietene, că-ți dai seama cât de greu este să rezolvi o anumită problemă pe baza unor generalizări, căci teoria ciclică a istoriei nu oferă decât generalizări. - Totuși, unele analogii poate că mi-ar putea fi de folos, stărui Grosvenor. Din ceea ce am citit pe această temă, am înțeles că ne aflăm în faza târzie, în "iarna" civilizației noastre. Cu alte cuvinte, suntem pe cale să săvârșim erorile ce ne vor duce la pieire. Deși eu am părerile mele, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trei", o să fii treaz de-a binelea. Unu... doi... trei! Trezește-te! Korita deschise ochii. - Ce s-a întâmplat? întrebă el, cu uimire în glas. Grosvenor îi explică în grabă, apoi îi spuse: - Și acum, urmează-mă! Imaginea luminoasă îmi stăruie în ochi, în ciuda puterii mele de contra-sugestie. Grosvenor îl trase pe arheolog după el pe coridor spre secția de nexialism. La primul colț, fura nevoiți să se oprească - un trup zăcea întins pe podea. Grosvenor îl lovi, destul de tare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea nici o legătură cu flora din lumea Rimilor. "Rimii" își spuse, cuprins de un soi de fascinație. Numele acesta venea cumva din noaptea spațiului? I se părea, fără să știe de ce, că era un nume perfect potrivit. Totuși, o îndoială stăruia în mintea lui. Nu putea fi sigur. Deși ultimele senzații fuseseră, toate, plăcute, o aștepta cu oarecare neliniște pe cea următoare. Lumina rămânea tulbure și cețoasă. Deodată, ochii începură parcă să i se umezească din nou și simți o mâncărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la bord, călătoria noastră ar dura cinci sute de ani, în loc de cinci sau zece, și ar îndreptăți toate obiecțiile posibile. Evident, fiecare specimen trebuie examinat și tratat cu atenția pe care o merită. - Eu aș spune să ne mai gândim, stărui von Grossen. - Mai are cineva vreo obiecție? Întreba Morton. Și, întrucât nimeni nu-i răspunse, conchise: Bine, băieți, duceți-vă și prindeți-l! 15 Ixtl aștepta. Prin fața ochilor i se perindau, ca într-un caleidoscop, amintirile tuturor lucrurilor și priveliștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
riscul de a distruge nava. Nu vreau să intru în detalii, dar să știți că o energizare necontrolată ar putea provoca moartea tuturor membrilor expediției. - Totuși, ai putea măcar să sporești cantitatea de energie a pereților, nu-i așa, domnule Pennons? stărui Morton. - Nu! Exclamă Pennons. Pereții n-ar rezista, s-ar topi! - Pereții n-ar rezista?! îngâna cineva. Îți dai seama, domnule, ce putere îi atribui acestui monstru? O expresie de consternare se zugrăvi pe fețele tuturor. Deodată, Grosvenor auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Kent, dacă ești de acord, aș propune să examinăm unele din sistemele planetare ale acestei galaxii. - N-am nimic împotrivă, răspunse Kent. Iar dacă nu mai exista obiecții, declar ședința... - Domnule Kent, îl întrerupse Grosvenor, ridicând mâna. - Declar ședința închisă! Stărui Kent. Oameni rămaseră pe locurile lor, iar directorul păru să șovăie, apoi spuse, pe un ton cam stingherit: - Domnule Grosvenor, ai cuvântul. - Deși e greu de crezut că ființa aceea ar putea fi în stare să ne interpreteze simbolurile, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să se răzbune prin aceleași mijloace, căci s-ar simți înjosiți. - Vrei să spui că dumneata n-ai asemenea scrupule? îl iscodi McCann. Grosvenor nu-i răspunse. - Să zicem că ai fi ajuns la concluzia că domnul Kent trebuie eliminat, stărui geologul. Ce-ai face în acest caz? - Deocamdată, gândurile mele se mențin în sfera legalității, răspunse Grosvenor, cu prudență și spre uimirea lui, văzu că McCann răsuflă ușurat. - Sunt bucuros să aflu că intențiile dumitale rămân în cadrul legalității, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]