2,655 matches
-
voalate. Însă nici una dintre ele nu-și aducea aminte să fi ajuns la adevărate familiarități cu el. Poate și datorită obiceiului ca după ce asculta cu ochii lăsați în jos pe cea care vorbea, să i se uite deodată de la înălțimea staturii sale drept în față, cu o nuanță de dezinteres ironic, părând că evaluează rece exact valoarea ce o reprezenta. Atitudine din toate punctele de vedere descurajatoare pentru tinerele domnișoare. După terminarea instrucției premilitare a plecat pe Frontul de Răsărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care miros încă a cerneală tipografică. "Ediție specială! ... specialăăă! Comunicatele Marelui Stat Major privind situația frontului!". Într-o cadență perfectă, prin fața lui trece un pluton de infanteriști nemți, echipați cu ranițe în spinare, condus de un Feldwebel 6 mic de statură, cu aer important. Se face că nu vede ofițerul român, dar Marius tratează cu indiferență gestul de indisciplină a subofițerului. De altfel, nu întâlnește pentru prima oară astfel de manifestări din partea aliatului german, în special la cadrele inferioare. Lasă grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius. "...îngrijorare și teamă. Mai pot fi opriți rușii?". ".....doar o retragere temporară pe una din pozițiile stabilite dinainte. Armele minune promise de Führer vor restabili curând situația". Chiar în fața ușii restaurantului sunt întâmpinați de maître 35, un bărbat de statură mijlocie, în jur de șaizeci de ani, bine hrănit și cu un zâmbet profesional mereu prezent pe chipul agreabil. Cu mâna dreaptă pe plastronul cămășii de mătase sidefie, se înclină cu respect deosebit. Mademoiselle Hagiaturian! Quel plaisir!36 Doriți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vin acum, răspunde Smaranda surprinsă dar netulburată. Își trage pe umeri o haină ușoară, leagă la gât cu un nod simplu o eșarfa vernil și iese afară. Pe treptele din fața casei așteaptă un bătrân de aproape șaptezeci de ani, cu statură de uriaș. Chipul cu trăsături echilibrate, abia atins de riduri, este aureolat de plete lungi, bogate, albe ca zăpada. Poartă un suman negru, lung până la genunchi și pantaloni din stofă groasă, deschiși la culoare, băgați în cizme lungi din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vei da tu seama pe parcurs. Acum, mergi cu ei la instrucție. Am înțeles, domnule căpitan. După ce strânge mâna întinsă, Marius salută energic și face stânga-împrejur, îndreptându-se către pluton. Vede cum subofițerul se postează în fața formației. E potrivit de statură, solid asemeni unui Goliat, cu fața palidă mâncată de vărsat și ochi verzi, reci. Plutooon, pe umăr arm'! Distinct, zgomotul ritmat al celor treizeci de puști arată că toate se opresc deodată, pe tot atâția umeri. Pluton, drepți! Pluton. pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde bătrânul cu glas domol. Cu un zgomot infernal, o motocicletă cu ataș trece huruind pe lângă ei. Oprește mai în față, lateral, fără să blocheze drumul. Coboară un locotenent român de jandarmi. Statură masivă, față pătrată cu trăsături care exprimă agresivitate. De-a curmezișul pieptului, un automat MP4080. Degetul arătător, comod așezat pe garda trăgaciului, arată clar că jandarmul e gata să folosească arma în orice moment. Ridică mâna stângă: Stai! Eliberați drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câteva cuvinte, explică jandarmului situația. Imediat. Vă rog, poftiți pe aici. Am raportat despre prezența aviatorilor aici, credeam că dumneavoastră trebuie să-i preluați. Cu pași greoi, poate nu neapărat din cauza mărimii impresionante a burții de gurmand, invers proporțională cu statura, jandarmul pornește către ușă. Aceasta se deschide brusc, făcând loc unei tinere de vreo nouăsprezece ani, cu chip proaspăt și inocent, pe a cărui buze se citește un zâmbet deschis și cald. Pe o tavă întinsă se văd câteva chisele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îl sperie. Nervii biciuiți și zgâriați de paroxismul ultimelor minute aproape că plesnesc atunci când simțurile sale aduse la intensitate maximă receptează niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face apariția un preot. Mic de statură și destul de îndesat, nu are nimic deosebit ca înfățișare, cu excepția unei bărbi albe, frumos îngrijită, care înconjoară obrajii ridați. Ușurat, Darie pune pistolul mitralieră la spate. Nu te teme părinte, sunt venit cu gânduri pașnice. Ai puțină apă pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a doua, savurează o cacealma trasă fruntașului Romulus Klein. Joci ca o cizmă, băiete. Nu e de ajuns să ai cărți bune în mână, trebuie să știi ce să faci cu ele. Îmi ești dator vândut, domnu' fruntaș. Mic de statură și slab, brunet, tuns scurt și cu o permanentă mină veselă pe fața smeadă, sergentul pare un puștan pus pe șotii din ultimele clase de liceu. Privindu-l, nimeni nu ar crede că de mic copil se lovise de greutățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-se. Din ceața ușoară a înserării, de după un pâlc de brazi, apare un lung șir de siluete cu căști albe. Se apropie sfărâmând zăpada bătătorită sub cizmele grele. Ariergarda convoiului. În fruntea lor, un ofițer german subțirel și mic de statură. Poartă pistolul mitraliera la piept. Pare plictisit de tot ce este in jurul. Curelușa căștii este trecută neglijent peste bărbie. Nu are de unde să bănuiască că ochi încordați îi urmăresc cu sufletul la gură din spatele brazilor. Soldații dispar, dar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În alte cartiere, de obicei mărginașe. Soarele bătea călduț În dimineața de primăvară. Avusesem impresia că răsărise special pentru mine, pentru revigorarea trupului acesta ieșit cu abia o lună În urmă din iarnă. Avocatul bătu la ușă, o femeie de statură mijlocie, puțin grasă, ne deschise, intrarăm În antreul dreptunghiular, cu un scaun și un bufet, iar pe dușumea un covor oarecare, se vedea: „casă de oameni săraci”, apoi furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - În odaia din stîngă. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din Pisa - tu cred că-l știi din ilustrate - priveam de sus, din turnul Înclinat, oamenii se vedeau mici cum nici unul din ei nu putea să-și Închipuie, poate era mărimea lor adevărată, tu te gîndeai că asta era și statura dictatorilor care au bîntuit acest secol, că pentru unii s-au ridicat statui la care uitîndu-ne de jos ne dominau. Turnul parcă era mai Înalt ca În realitate, noi ne țineam de mînă; lîngă noi o doamnă se mira de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iubesc! Eu nu mai știam ce să spun, căci dumnezeirea clipei Îmi buimăcise mintea, și În timp ce ridicîndu-se În picioare Începu cu adevărat să-și lepede puținele haine de pe ea lăsîndu-le să cadă pe moalele covor persan, eu mă Îmbătam la statura ei pe care, mutînd-o acum din Întîia clipă a lumii, o atribuiam artei antice și În momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm În amurgul acela fantastic pînă cînd Înserarea intră În Întuneric. Ne răvășirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dimineață și Însoțit de Lung străbătui cele cîteva uliți În amintirea preumblărilor trecute. Oamenii, cîți Îi văzui, erau necunoscuți și În fața porților rămaseră numai femei. Bineînțeles că Lung le va explica, sau le va aminti, că bărbatul, Încă drept de statură necunoscut acum, cu care se plimbase, prietenește pe uliți, este fostul judecător din comună, plecat În 1946 cînd cu desființarea judecătoriei, că el l-a condus la gară, că de atunci e judecător la oraș, că a venit la Înmormîntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
înseamnă să-i asumăm la rîndul nostru traiectoria, cu accente de reculeasă invocație. Planșele fotografice ale lui Dan Er. Grigorescu au răspuns împlinind, deloc placid, un asemenea omagiu la Accademia di Romania, cînd conclavul devoțiunii noastre își primise drept semnal statura în bronz izbîndită de sculptorul Gorduz. Cît despre imaginile datorate lui Dan, economia lor stringentă, de alb-negru catifelat și totodată definitiv, ritma un veritabil recital, de zi și de noapte, al Columnei, încrucișat cu alte prezențe complementare, arcuirea concavă, de
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
decât ochii muncii. Nu se poate aștepta - se-nțelege - ca-ntr-o țară ca a noastră, care a admis toate formele de organizație a celor mai înaintate țări, aceste forme să se întrupeze numaidecât în oameni pe deplin potriviți cu statura intelectuală, cu grelele și gingașele probleme cu cari sânt însărcinați. Nivelul culturii generale a nației nu-l poate ridica nimeni cu umărul - timpul și munca împlu neajunsurile. Dar ceea ce ar trebui să se observe e tendența spre bine, voința de-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
singură la braț cu marchizul, vocea, mișcarea și figura d-sale nu arată că aceasta îl surprinde și-i inspiră o cumplită bănuială. De asemenea în actul al 5-lea, când își deplânge soarta, nu-l credem. D. Velescu are statură, are voce, are pornire, însă aceste toate nu ne par a fi în proporție cu talentul pe care-l dezvoltă și cu cunoștințele sale dramatice. D-sa este același și iar același în oricare rol. În Keronan a avut un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bine, în timp ce mama, care nu cunoștea ura, să nu-i vadă în ochi. El era șef de echipă la ecarisaj, un ins gras dar și umflat, cu privire porcină, bețiv fără scăpare, bătăuș din cauza siguranței pe care i-o dădea statura lui uriașă, dar și laș, fiindcă înaintea unuia fără frică, tăcea milc, chiar dacă îi era înjurată muierea, care se afla de față... Trăise cu vreo două care ținuseră la el, a treia însă îi venise de hac, semăna eu el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
picioare, refuzai să mă mai culc... Câțiva mă imitară. Gardianul se apropie de mine, mi se uită în ochi și rînji: "Culcat!". Rămăsei în picioare. "Culcat!", urlă, dar nu mă culcai. Era un individ diform, strâmb, urât și mic de statură. Numai ochii, sub lumina galbenă a becurilor din stâlpi, exprimau parcă o bucurie prin care ai fi putut crede că te poți întîlni cu un om și să-i reamintești că și tu ești unul, chiar dacă, vinovat sau nu, te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se poate înșela asupra disperării de care sîntem cuprinși?), ea poate deveni în mod sublim geloasă că nu din pricina ei plângi, dar poate fi cuprinsă și de un nedorit sentiment de bicisnicie: forțe prea puternice ne copleșesc, nu sîntem nimic, statura noastră nu e măreață, ne-am înjosit, noi înșine, pe noi și nu mai avem scăpare. Rareori o femeie evită extremele, deși se zice că ea seamănă cu natura, care este totdeauna în echilibru chiar când e bântuită de furtuni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a mesajului este întărită prin publicarea în 1783, la Sibiu, a cărții intitulată ABC séu Bucavna spre folosul scolelor niamului romanesc, scrisă în întregime cu litere latinești, unde se relatează copiilor că: Pe Lumea lui Dumnezeu sînt multe fèliuri de staturi, ádeque, sînt hòmeni quárii áltorá poruncesc, si hòmeni, quárii trabue se ásculte de áltii. Áceiá, quárii poruncesc, se chiáma Parinti, Domnii, Stepanii, si Povatiuitori; áceiá, quárii ásculta, sînt Prunci, Deregatori, Suppusi, sáu Slugi. Qváre poruncèsce áltuiá, quâtui despre Personá lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sălbatică, făcu oameni slobozi, făcu atâțea eroi care dădură lumei probă de celea ce poate o nație slobodă și cârmuită de un prinț mare. Niciodată țara rumânească n-a fost mai slăbită și mai vrednică de respectul și cinstea altor staturi ca în vremea aceasta. Ca să îngrădească, să întemeieze slobozenia și să asigureze țării fericire vecinică, croii proiectul acel mare de a uni pe toți rumânii într-o putere. Cu armele în mână înființă proiectul acest favorit al său și vrednic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
furiei varvarilor", aceiași munți și păduri au însemnat "azilul" naționalității lor. Iată ce spune Albineț câteva pagini mai încolo: "O mare parte din colonistii rămași în Dacia s-au tras mai cu samă pe la strâmtori și munți, unde au înformat staturi subt domnitorii naționali, păstrând a lor limbă, religie și obiceiuri" (Albineț, 1845, p. 11). Ceea ce pentru daci a fost scena ambientală a ieșirii lor colective din istorie, pentru romanii în curs de românizare a reprezentat fortăreața care le-a protejat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
după părăsirea provinciei de către legiunile romane, coloniștii rămași în Dacia, expuși fiind la pericolul extincției sub valurile popoarelor migratoare care se abăteau succesiv, și-au găsit refugiu în munții Carpați, "unde în forterețe și palance adumbrindu-se, formară mai multe staturi sub osebite titluri atât în Moldova, Transilvania și Panonia păn la Tisa, precum și în Țara-Românească" (Albineț, 1845, pp. IX-X, subl. n.). A dispărut unitatea statală, însă, forme de statalități locale, reziduri ale statalității politice anterioare, au supraviețuit, și sub ocrotirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
făcut-o pentru că îmi spusesem: „Oricum, viu nu mă mai întorc!“. Și cel mai jignitor era că bestia de Zaliojev a întors-o în așa fel, încât să se creadă că de el este vorba. Eu sunt și mic de statură, și îmbrăcat ca un slugoi, și mă holbez la ea fără să zic o vorbă, pentru că mi-i rușine, iar el e îmbrăcat după toate regulile modei, pomădat și cârlionțat, rumen, cu cravata în carouri, se gudură și n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]