7,229 matches
-
prima publicare în SUA a cărții, să scrie un articol dedicat istoriei ce-o înconjoară spune ceva despre primejdiosul potențial presimțit de vigilenții de serviciu în paginile ei. Ca oameni normali, ar trebui să citim Lolita mai ales pentru splendoarea stilistică și pentru drama umană conținută în ea. O dramă în care plonjăm de la primele, uimitoare, rânduri, ca într-o nouă și copleșitoare variantă a Cântării cântărilor. Adâncimea dramei e atât de mare și vraja primejdiei atât de intensă, încât s-
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
la tragic, de la conversația de salon la dezlănțuirea nebunească a monologului lăuntric. O voce inteligentă ce trece cuvântul prin minte, dar și prin inimă, și-l dă mai departe îmbogățit. Lectura lui Andrei Pleșu ajunge la maxima expresivitate folosind mijloace stilistice minime. Vocea lui gravă, iradiind un patos bine stăpânit, dezvăluie, prin simpla rostire, fără a recurge la recuzita interpretării teatrale, adâncimile misterioase ale unui text ce-și ascunde un al doilea înțeles în chipul lui sonor. Pașadia, Pantazi și tânărul
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
Surrealistic Angel din 1983 sau cel din 1969 sau figurile lui Max Ernst gen The Robing of the Bride (1939). Acest imaginar bulversant care reunește oroarea și fascinul, uneori în una și aceeași figură, este în măsură să confere amprenta stilistică filmului său care iese în acest fel de pe turnanta previzibilă a blockbuster-ului. Ceea ce în Labirintul lui Pani era genuin, urmînd firul dublu al istoriei și ficțiunii, aici se combină cu ingredientele unei rețete îndelung folosite și care nu mai lasă
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
neîndoielnic, decupaje dintr-un calendar de notații sensibil mai consistent. Ca să nu mai spun că, iată, însemnările corespunzătoare perioadei cuprinse între 1997 și 2002 apar abia acum, după ce-au fost parcurse - e de presupus - toate etapele unor drastice remanieri stilistice. Faptele sunt clare, iar ceea ce scriu, pe ultima copertă a celui de-al patrulea opuscul, Eugen Simion și Gabriela Adameșteanu, e - în această privință - încă și mai clar. O mostră de pătrundere critică e, așadar, urmată de una, curată, de
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
vezi ajuns..." Prozatorul Radu Aldulescu nu se confundă în totalitate cu naratorul/naratorii romanului Sonata pentru acordeon. Cum spuneam, uneori el își fixează obiectivul la nivelul percepției câte unui personaj și, pentru mai multă autenticitate, împrumută ceva și din particularitățile stilistice ale acestuia. Pe de altă parte există destule momente când, perfect de-tașat, naratorul se exprimă normal și chiar cu mici nuanțe de calofilie: "Cu obrajii răcoriți de briza proaspătă ieși din patiserie spre stația de tramvai, pașii parcă o purtau
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
dragostei, personificarea urii, tautologia invidiei răstorn realitatea cu o frunză și tac nu mai rostesc silabe sfinte, nu mai cânt fragmente din Miorița, nu mai scriu nici un vers pe pana cucului pun în buzunar figuri de stil, tropi și procedee stilistice liniște nici un cuvânt, nici un gând, nici un epitet liniște, liniște, liniște, o respirație adâncă: de la cer până la pământ liniște, liniște, nici o privire spre ieri, nici o privire spre iubire, în suflet - o mare, în piele - o câmpie din copilărie liniște, liniște, liniște
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
chiar cuvintele cu care Păstorul Bisericii Catolice se adresează familiilor creștine de pretutindeni (profamilia.ro); " Atunci când mănânci sau bei, devino gustul mâncării sau al băuturii și rămâi cu el" (almeea.com). Așadar, utilizarea formei devino! reprezintă mai mult o stridență stilistică, în curs de atenuare. Repetarea monotonă a apelurilor publicitare ne va obișnui, desigur, cu ea. Aș fi preferat mai multă prudență în impunere și mai multe tentative de a o evita, de pildă prin construcții cu conjunctivul (Poți să devii
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
un foc, ne oferă o informație documentară bine prezentată și în același timp această informație devine suportul comediei cu concursul interesat de reclamă al participanților. Deși o parte din ei mărturiseau că se află în căutarea originalității, a acelei amprente stilistice care-l identifică pe regizorul de film artistic, arsenalul lor se circumscrie aceleiași arii a improvizației pe teme date: mici scenete cu simularea unor scene de seducție, momente care încearcă să se ridice la înălțimea unei parabole, decupaje din cine știe ce
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
victime cu păr și copite ale traficului de influență. Într-o tristă măsură, vânătoarea a devenit o ocupație trivială. [...] Și mai e ceva, Daniel, vânătoarea aparține unei vârste. După ce nu o mai ai, prelungești artificial senzațiile și suplinești, prin trucuri stilistice și rememorări, puterea făptuirii. Prietenii, fermecătorii mei prieteni de vânătoare au îmbătrânit sau au murit. Cu ei mai conversez doar în vise și tot acolo bat crângurile cu neprețuita Fofo, cățeaua mea de vânătoare, cea totdeauna cu noroc". Cât despre
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7837_a_9162]
-
vedem în polivalență un semn de superficialitate. Nu e cazul lui Radu Paraschivescu, care e bun în tot ce face. Iar romanul Cu inima smulsă din piept îmi confirmă judecata. Cartea e scrisă de un romancier adevărat care împinge virtuozitatea stilistică pînă la pragul artei adevărate." Alex Ștefănescu ne introduce în lumea fictivă a cărții Fantoma din moară (Ed. Polirom) de Doina Ruști. "Am să încep prin a face "istoria critică" a relației mele cu scrisul Doinei Ruști. Primul ei roman
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
În schimb al doilea roman, Zogru, mi-a provocat admirația, grație artei cu care autoarea descria multiplele întrupări ale unei spirit care, trecînd succesiv prin pielea mai multor personaje, le împrumuta de fiecare dată identitatea. I-am admirat autoarei tăietura stilistică și arta suspansului narativ. Acum, cu Fantoma din moară, Doina Ruști își arată din nou talentul neobișnuit. Personajul principal, Adela Nicolescu, descoperă într-o librărie o carte despre propria ei viață, și de aici un șir imprevizibil de evenimente și
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
brevetatul, la noi, aer al vremii. Am ales două nume pe care tradiția, mai mult decât scriptura, le-a propus să ilustreze direcțiile, incompatibile, ale generației poetice optzeci. Iată un poem capabil, la maximă rigoare, să submineze, prin proprie identitate stilistică, această categorie de imprecizii. De altminteri, nu întâmplător, imaginea cea mai frapantă ce se poate desprinde din el a dat titlul ciclului secund al cărții: "În adolescență/ singure gândurile mele erau frumoase.// Bună ziua, o mie de sinucigași, le spuneam.// La
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
1998). Diferența de formă dintre termenul-sursă și cel românesc este minimală și se poate explica din punct de vedere fonetic, mai ales dacă avem în vedere instabilitatea formală a cuvintelor cu circulație argotică. Sensul este, oricum, aproape identic - cu diferența stilistică dintre un element neutru, oficial - și unul expresiv, popular, evaluativ. (Într-o pagină din internet, am găsit o încercare de etimologie a cuvîntului, care ar proveni de la un nume propriu, al unui parașutist celebru; ipoteza nu pare deloc convingătoare, pentru că
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
primele decenii ale secolului al XX-lea, drama istorică românească în versuri a adoptat, aproape fără excepție, tonul "excelsus", plasîndu-se în registru retoric și valorificînd limbajul nobil. De la Alecsandri pînă la Davila ori Iorga, s-ar zice că acest registru stilistic a reprezentat condiția obligatorie a însăși dramei istorice. Prima piesă din serie avusese însă un regim diferit: Răzvan și Vidra nu adoptă tonul solemn, nu beneficiază de largi volute retorice, iar drama devine tragedie doar în ultimele scene; pînă atunci
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
folclorul, expresiile populare, oralitatea; încearcă să repete în dramă ceea ce făcuse în Ursita, adică o reconstituire istorică verosimilă lingvistic. Piesa se petrece în secolul al XVI-lea, ca și Despot Vodă, dar între cele două drame se deschide o prăpastie stilistică. Prin structura ei profundă, Răzvan și Vidra are un regim de excepție în cadrul dramei noastre istorice. Eșuat în poezia lirică, în cele cîteva balade, ca și în poezia cu pretenții filozofice, Hasdeu și-a luat revanșa asupra lui însuși în
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
epocă demult apusă. Reamintindu-și târgul copilăriei și tinereții sale, pășea ca un funambul pe sârma îngustă care desparte zâmbetul de lacrimă, străduindu-se cu disperare să se (re)echilibreze când într-o parte, când în cealaltă. Cu inevitabilele variante stilistice, experiența s-a repetat pe toată durata șederii noastre la Ierusalim. Unii ne cereau o carte în limba română ("orice, numai să fie în limba română"), alții ne întrebau ce mai e pe "acasă", toți ne înconjurau cu grijă afectuoasă
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
treptele înalte ale puterii economice și politice s-au răspîndit în ultimele decenii termeni internaționali, în orice caz cu corespondent în engleză (limba în care sînt citite multe știri și comentarii de actualitate): cuvinte standard, neutre din punct de vedere stilistic - oligarh, magnat - și cuvinte metaforice, expresive, ironice: baron sau mogul. Unele au cunoscut perioade de intensă utilizare publicistică în urma cîte unei declarații sau acuzații politice. Presa și chiar politicienii recurg însă și la termeni din limbajul argotic și familiar, în
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
localiť" (Evenimentul zilei, 17.06.2008). Îngrijorarea politicianului s-a dovedit neîntemeiată: noua sintagmă nu a intrat în uz, dar merită reținută din punct de vedere lingvistic, pentru că ilustrează destul de bine echivalențele contextuale dintre termenii puterii, indiferent de registrul lor stilistic, mai ales cînd îi apropie o întîmplătoare asemănare fonetică. Nu e nici o îndoială că la originea cuvântului barosan - intrat în uzul colocvial - stă adjectivul țigănesc baró, -í, cu sensul "mare". Sînt însă diferențe de interpretare în privința căii care a dus
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
cu ochii deschiși și cu un zâmbet de fericire pe care nu i-l mai văzuse nimeni până atunci." (pag. 208) Intre atâtea portrete, nici un peisaj! Nimic pitoresc, nimic melancolic. Ar fi fost oricum de prisos. Ca și eventualele rafinări stilistice ale unor fraze a căror ambiție n-are de-a face cu calofilia. Am lăsat în suspensie o întrebare: de ce avem, în cartea lui Cristian Teodorescu, un roman? In fond, pe de-o parte, substratul documentar e indiscutabil, iar pe
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
exprimare îngrijită, pe observații și reflecții și numai în subsidiar pe elemente autobiografice." Dar, spre deosebire de Jünger, Mariana Șora derapează uneori și în detaliul anost („Spălat pe cap, făcut baie, frecat cadă, pedichiură și mă simt extenuată"), iar preocuparea pentru acuratețea stilistică nu pare a-i fi prioritară. Modelul său absolut în materie de jurnal rămâne totuși Gide. Jurnalul acestuia o însoțește toată viața, revine necontenit la el, îl comentează, îl analizează, îi despică firul în patru. Odată cu înaintarea în vârstă, problematica
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
mai multe volume, o carte deprimant de groasă de drept internațional, Jane Austen și ŤLes Contes Drolatiquesť"). Într-o interpretare ingenioasă, Gary Harrington demonstrează că Faulkner a dus mai departe ideea de parodiere a Odiseei și că, pe lângă evidentele influențe stilistice, Soldier's Pay poate fi citită și ca o originală rescriere a epopeii homerice. Argumentele nu lipsesc, chiar dacă uneori simbolurile și episoadele din Odiseea sunt preluate cu semn schimbat. Joyce însuși nu procedase, oare, în același fel? Parodierea înseamnă omagiu
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
Nimic nu anunță scena, imprevizibilă, amestec de grotesc, perversitate și umor, o găselniță reușită a regizorului. Bobby Păunescu lucrează după rețetă și lucrează bine, însă tot de aici vine și defectul major al filmului și anume absența propriei sale amprente stilistice. Filmul este o pastișă perfectă, cu toate ingredientele minimaliste, apropiat de o altă peliculă, Cealaltă Irina (2009) al lui Andrei Gruzniczki. Ca și acesta este inspirat de o temă fierbinte aflată mult timp în centrul unei atenției publice pentru a
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
și cenușiu cotidian, un mizerabilism al lumii tranziției, iar scenele care deschid filmul par transcrise dintr-un film de Corneliu Porumboiu. Bobby Păunescu a învățat bine lecția cinematografică a regizorilor Noului Val, însă nu vine cu nimic nou, aportul său "stilistic" este minimal(ist). Ca și Cealaltă Irina, Francesca atrage atenția asupra apropierii momentului când Noul Val își va diminua forța prelingându-se ușor pe țărm. Formula începe să obosească, ca orice rețetă de succes are propriul ei termen de garanție
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
de 71 de poeme câte are volumul. Le-au asamblat propoziție cu propoziție (cum lasă să se-n-țeleagă incoerența multor bucăți) sau le-au scris pe rând, după o regulă de dispunere alternativă (cum ne îndeamnă să credem o sumară analiză stilistică)? Avertismentul care precedă Dimensiunea "Umbrella" nu ne e de nici un folos în stabilirea paternității. "Ca și cum ai citi cu ochii închiși cuvintele scrise de celălalt și ascunse cu grijă, sau cu ochii deschiși, dar într-un întuneric total, și tu continui
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
Gheorghe Grigurcu "Genare" (Emil Brumaru, într-o poezie) Ovidiu Genaru aparține, alături de Emil Brumaru și Petre Stoica, unei triplete de aur a lirismului nostru contemporan. Dacă Brumaru cultivă un angelism ironic prin saturație stilistică iar Stoica un provincialism tematic ca o formă de ironie obiectivată, Genaru propune un jurnal în notațiile căruia ironia constă în detașare morală. Voiajor pe valul fluxului temporal, turist pe traseul clipelor în genere agreabile prin consemnare ageră dar fără
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]