2,089 matches
-
lui Fielding și al starurilor, nu mă bucur de o valoare chiar așa de ridicată, dar aici sunt un tip clasa întâi. Aceste femei din rândurile clasei muncitoare sunt supuse celor mai grele încercări. E clar că clasa muncitoare e stoarsă de vlagă. Ești supus unei uzuri. Și cârciumile nu sunt de nici un ajutor. M-am întors iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
potrivit veioza și am înșirat țigările din pachet. Apoi am băut atât de multă cafea încât, în clipa în care am deschis cartea pe care o țineam în poală, m-am simțit ca un criminal din care scaunul electric a stors prima apă. Inițial pe George Orwell l-a chemat Weric Blair. Nu-l condamn că și-a schimbat numele. Cartea lui începe cu o adunare a animalelor care dau glas suferințelor. Era o viață tare grea - numai muncă, fără odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doua zi, mă întorc remorcat. Mașinii ăsteia nu-i place să fie condusă. Să zacă prin garaje scumpe, asta îi place. Pot să jur că nenorocitul ăsta de Fiasco m-a costat mai mulți bani decât ar fi putut să stoarcă vreodată de la mine micuța Selina. — Vreau să spun, am continuat eu, că ar trebui să fie plină de energie. Dar se strică tot timpul. Martin a rămas pe gânduri, după care a spus cu seriozitate: — Mi se pare mie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puțin lasă-mă pe mine să... e mai bine acum. Zău că e mai bine, chiar suportabil. Fiu, asta-i muncă de oțelar. Cu plămânii arși și inima care îmi stătea să pocnească, nu m-am mai simțit atât de stors de când cu partida de tenis pe care am făcut-o cu Fielding. Dar chiar și atunci, nimeni nu s-a servit de ouăle mele ca la un test de măsurarea forței degetelor. Porțile durerii se închideau și se deschideau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i căldură, o doar o glumă de zăpușeală. Greața mea, care până acum fusese o bătrânică neputincioasă, vine acum peste mine cu o frecvență dublată și efect Doppler complet, fiind familia celor care fac să-ți fiarbă sângele și îți storc ochii, gâtul, mațele. Luăm un taxi? am întrebat-o eu. Am făcut un semn convulsiv spre șuvoiul galben, m-am dezechilibrat și am virat-o lateral fix în curul mârâitor al unei instalații de aer condiționat care mi-a expediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mortificării. Fui, sper să-i mai am încă acolo. Sper să nu se fi atrofiat. Sper să nu fie prea beți. Trebuie să-mi antrenez creierul, de asta am eu nevoie. Am nevoie de un halterofil sadic care să-mi stoarcă creierul până îl va aduce la condiția optimă. Am nevoie ca acest creier al meu să simtă ce înseamnă efortul suprem. Mâine va fi prima zi de vizionare. Voi primi un cec mare. Toată lumea va trebui să mă ia mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ales dacă lipsește o punte. Și totuși... ce aștepta? Mai exista oare cineva ce intrase pe porțile inimii sale cu sau fără vrerea lui, și ea nu avea știre de acest lucru? Gândul acesta săpa în adâncimile sufletului ei, îi storcea clipele de substanța lor firească, o obseda fără încetare. Tentația de a-l întreba direct ce planuri are se aflase de multe ori la un singur pas de a se produce, dar se abținea, voia să apară în ochii lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cameră o lamă de lumină. Pe acolo, prin raza aceea, trebuie să mă strecor afară, își spuse, și-și subție toate gândurile ca să fie în stare să iasă la libertate, să se debaraseze de ireal. După un efort, care-i stoarse toate puterile, reuși. Când ajunse dincolo de somn, se trezi. Nu bănuia că va fi întâmpinat de un vânt furtunatic ce alunga în neștire frunzele arămite ale copacilor, ca pe niște pagini de carte uitate mult timp sub dogoarea soarelui. Privea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
penitenciar, în care teama, malnutriția și nelegea funcționau aproape ca-n închisorile care-i consumaseră atât de dramatic tinerețea. Țara pe care o purta în suflet era acum moșia unui clan tiranic pe întinsul căreia păturicii și scatiii biciuiau și storceau nelegiuitor vlaga morală și fizică a satelor și orașelor. Procesul de pervertire a conștiințelor era urmărit din leagăn până la mormânt. Această noapte istorică, parțial prezentată de Savel, a operat adânc în modelul de a simți și gândi al poporului nostru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu contează, nimic nu există cu adevărat...“ Seara care cade Cu mulți ani în urmă am trăit o seară ciudată. Viața mea nu e bogată în evenimente, iar pe cele câteva mai expresive pe care mi le amintesc le-am stors la maximum în cărțile mele. Totuși, sunt câ teva despre care, din diferite motive, n-am putut scrie, căci doar teoretic „totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pentru Dumnezeu, nu lăsați ca el să dureze încă o mie de ani după moartea lui. 74 {EminescuOpXV 75} [BELȘUG ȘI ASUPRIRE] 2257 Ce folos că țara e bogată, lanul nostru e plin de grâu de aur și, de-i stoarce piatra noastră, din ea va țâșni vin... căci frunțile stîncelor noastre [le] rod cînii! Și pe grumazii noștri s-apasă jugul de lemn al boului ce lucrează [ - ] [RAZA MÎNTUITOARE] 2259 Dacă raza ce lumină din ochii-ți asupra mea este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu doar cu cei doi editori tineri, dar și cu Renata. Își petrecuse ziua în Londra. Afară, în mașină, încheieturile mâinilor ei erau claviaturi de parfumuri. Primul lucru care mă uimise la ea era o curățenie imaculată, ca și când ar fi stors individual fiecare centimetru pătrat al corpului ei elegant și ar fi ventilat separat fiecare por. Uneori, aspectul de porțelan al feței sale (obținut printr-un machiaj superelaborat, asemănător cu acela al modelelor demonstrative a ceea ce se vrea pentru un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
următoare am stat așezat acolo, așteptând ca drogul să iasă din sistemul nervos. Ghemuit peste tabloul de bord înnoroiat al acelei epave goale, mi-am ținut genunchii lipiți de cutia toracică, contrctându-mi mușchii gambelor și ai brațelor, încercând să-mi storc din corp și ultimele micro-picături ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor luminii aproape că încetă, iar aerul de deasupra autostrăzii se stabiliză. Ultimele jeturi de stropi argintii și aurii se pierdură în epavele abandonate ale depozitului. Terasamentele îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întuneric, un întuneric străbătut doar de becurile iluminatului stradal reflectate în cromul contorsionat. Pe bancheta din spate a Lincolnului, eu și Catherine am făcut dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare în mâinile mele, îmi stoarse în vagin un jet slab de spermă după un zvâcnet scurt. Am făcut-o apoi să îngenuncheze peste mine pentru a strânge în palmă sperma ce-i curgea din vulvă. După aceea, cu sperma în mână, ne-am plimbat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vor trezi în veci, Că aceste gânduri strigă către capetele seci, Că în van îmi fac speranțe pentru cauza română - Pentru asta românismul ideal va să rămână... Prea e viața încărcată de necazuri și durere, Iar rutina ne-ncovoaie și ne stoarce de putere, Căci corupții ne pun jugul taxelor și disperării - Parcă scopul lor în viață e desființarea țării! Hai să ne unim cu toții care țin condeiu-n mână Și să devenim o forță pentru nația română, Să eliminăm limbuții, demagogii, xenofilii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că a omorât o femeie mai în vârstă. Când am auzit cuvântul frumoasă, cred că m-am înroșit toată. Ce știți de acest criminal? am întrebat. Atacă mereu noaptea, când nimeni nu este atent, atacă pe la spate, îi înjunghie și stoarce orice picătură de sânge din victimele lui, e foarte ciudat. Am plecat acasă. Când am ajuns, m-am trântit direct în pat cu ochii ațintiți în sus. Ahhh! Niciodată nu am avut o zi așa de plină, niciodată nu mi-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mirarea când a dat bot în bot cu consăteanul ei și dușmanul de moarte al tuturor caprelor de prin împrejurime, badea Vasile, cumătrul lupul, un lup viclean și chitros la suflet cum nu există pe lume. De l-ai putea stoarce, ar curge atâta pelin dintr-însul, încât ai amărî tot pământul. Bună ziua, jupâneasă! Ce vânt te aduce pe-aici? Apoi cum ce, cumetre? Am venit și eu să cumpăr de ale gurii sămi hrănesc feciorii, că-s bărbați în toată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cererea de a fi detașată ca să te ocupi de afacerea asta a fost refuzată. MÎnia Îi readuse Mariei culorile În obraji și obișnuita ei siguranță. - Știai asta Încă de la Început și nu mi-ai spus nimic! protestă ea. M-ai stors ca pe o lămîie, iar acum mă dai la o parte? - Oricum, nu s-ar fi putut... - Ce? - Dumneata și cu mine... O contemplă cu un zîmbet ambiguu: - Nu mi-ar fi stat mintea la treabă... - Nu ești zdravăn! izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească, iar Christian tot nu se Întorsese. CÎnd coborî În holul hotelului, Loïc tocmai dădea pe gît un pahar la recepție. Marie nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încît polițistul se pomeni, tocmai el, necredinciosul, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub picioare și, de Îndată ce se văzură În afara valurilor, se prăbușiră istoviți pe stînci. Fersen aruncă o privire plină de satisfacție Mariei, care Își storcea părul. - Noroc că te-am pescuit, ce zici? I-o reteză Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
anchetei? Întrebă Marie. - Tot ce știu e că nu a murit Înecată. Făcu o pauză spre a-și pregăti efectul. - Avea gîtul tăiat. Jumătate de oră mai tîrziu, Marie oprea mașina În fața SRPJ. Franck Caradec și adjuncții săi Încercaseră să stoarcă mărturisiri de la Yvonne Le Bihan. În zadar. - Cardiologul meu m-a internat la spital În ajun ca să fiu pregătită să efectuez un set de analize a doua zi, la prima oră, repetase ea. Am profitat că să-i dau binețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sus până jos. În sfârșit, un havuz continuă să iasă din ea, intermitent, în reprize năprasnice și scurte, ca și cum ar fi ascuns înlăuntrul ei un izvor nesecat de apă. Întreg trupul ei, într-un efort sublim de concentrare, s-a stors și de ultima picătură de apă pentru a elimina acea substanță perversă ce se instala în ea, acea materie a viitoarelor ei vise ce aveau să-i hrănească somnul morții. Apoi, abia ținându-se de ziduri, s-a îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vremurilor: habar nu avea de astrologia elementară, de fiziatrie, de știința fluidelor și a umorilor și era lipsit de orișice competență În privința simplilor și a compușilor. Totuși, preluase acea funcție de mare importanță numai pentru că aparținea unei familii de Îmbogățiți care storcea tezaurul public. Și avea să lupte ca să și-o păstreze. Dar, mai devreme sau mai târziu, va fi avut de a face cu el. Era pe listă. Ca și blestematul acela de Bargello. Ca și atâția alții. Ieși cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aplecat, anul trecut, și s-au lăsat pălmuiți de nenorocitul ăla de sindicat. Vocea îi devenise din ce în ce mai sonoră, într-un crescendo turbat. Dar se pare că mă trag și pe mine după ei! Ca de obicei! Compania asta nenorocită mă stoarce ca o căpușă! În orice caz, asistenții tocmai au primit încă o sută de parai pe lună. Să vă bucurați de ei. Toți cei aflați în jurul mesei și-au ținut ochii coborâți, nedorind să se uite la ea. — Deci? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
augur. Nici când era vorba de atacurile rechinilor, nici atunci când era vorba de atacurile lui Vivian. — Îm, da, Vivian, le-am văzut. Cred că Karen a făcut o treabă excelentă. Sunt vibrante, captivante - mi-am dres glasul și mi-am stors creierii ca să mai găsesc niște adejective pozitive. Învățasem încă de la începutul carierei că industria cărții se dădea în vânt după adjectivele simandicoase. Un manuscris nu era bun sau rău, era exploziv / pătrunzător / unic sau era nestructurat / banal / derivativ - Sunt provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]