2,230 matches
-
Tiran, între aceasta și Arabia Saudită, strâmtorile nu sunt destul de adânci pentru a permite trecerea vaselor maritime, canalul dintre insule având doar 18 metri adâncime. Partea navigabilă se afla între Insula Tiran și coasta egipteană, fiind astfel ușor controlabilă de pe țărm. Strâmtoarea Tiran a fost plasată în anul 1882, când întreaga zonă se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, în regimul "apelor internaționale". Accesul către unicul port maritim al Iordaniei de la Aqaba și către unicul port maritim de la Oceanul Indian al Israelului, portul Eilat
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
zonă se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, în regimul "apelor internaționale". Accesul către unicul port maritim al Iordaniei de la Aqaba și către unicul port maritim de la Oceanul Indian al Israelului, portul Eilat se face prin traversarea Golfului Aqaba, ceea ce îi conferă Strâmtorii Tiran o importanță strategică. Această importanță strategică a fost una din cauzele care au dus la declanșarea Războiului Arabo-Israelian din secolul al XX-lea. Închiderea Strâmtorii în anul 1956 de către egipteni a constituit unul din pretextele dezlănțuirii campaniei Israelului în
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
Oceanul Indian al Israelului, portul Eilat se face prin traversarea Golfului Aqaba, ceea ce îi conferă Strâmtorii Tiran o importanță strategică. Această importanță strategică a fost una din cauzele care au dus la declanșarea Războiului Arabo-Israelian din secolul al XX-lea. Închiderea Strâmtorii în anul 1956 de către egipteni a constituit unul din pretextele dezlănțuirii campaniei Israelului în Sinai, în cursul căreia forțele sale armate ocupaseră orașul egiptean Sharm el-Sheikh. Retragerea acestora în anul 1957 a fost condiționată de primirea unor garanții internaționale privind
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
din pretextele dezlănțuirii campaniei Israelului în Sinai, în cursul căreia forțele sale armate ocupaseră orașul egiptean Sharm el-Sheikh. Retragerea acestora în anul 1957 a fost condiționată de primirea unor garanții internaționale privind libera circulație în Golful Aqaba. De asemenea, blocarea Strâmtorii a fost o cauză și a declanșării Războiului de Șase Zile din anul 1967 în care Egiptul a blocat Strâmtoarea nepermițând trecerea navelor maritime ale Israelului, precum și a celor care transportau mărfuri pentru Israel. În prezent există un proiect de
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
în anul 1957 a fost condiționată de primirea unor garanții internaționale privind libera circulație în Golful Aqaba. De asemenea, blocarea Strâmtorii a fost o cauză și a declanșării Războiului de Șase Zile din anul 1967 în care Egiptul a blocat Strâmtoarea nepermițând trecerea navelor maritime ale Israelului, precum și a celor care transportau mărfuri pentru Israel. În prezent există un proiect de construire a unui pod în lungime de 15-16 km (9,3 mile) de-a lungul Strâmtorii, legând Egiptul și Arabia Saudită
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
care Egiptul a blocat Strâmtoarea nepermițând trecerea navelor maritime ale Israelului, precum și a celor care transportau mărfuri pentru Israel. În prezent există un proiect de construire a unui pod în lungime de 15-16 km (9,3 mile) de-a lungul Strâmtorii, legând Egiptul și Arabia Saudită, proiect care se află actualmente în studiul guvernului egiptean.
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
și aducând în Anglia bolnavi și răniți, "Britannic" a plecat din Southampton cu destinația Lemnos la ora 14:23 în data de 12 noiembrie, 1916. Aceasta ar fi trebuit să fie a șasea călătorie în Marea Mediterana. "Britannic" a trecut de strâmtoarea Gibraltar la miezul nopții de 15 noiembrie și a ajuns la Napoli în dimineața de 17 noiembrie pentru aprovizionare cu cărbuni și apa, completând prima etapă a călătoriei sale. O furtună a reținut navă la Napoli până a doua zi
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
după-amiază. Apoi, căpitanul Bartlett a decis să profite de vremea bună și să scoată navă în larg. Dar apele s-au dezlănțuit și navă a trebuit să rămână în port până în ziua următoare. Furtună a încetat iar navă a trecut strâmtoarea Messina fără probleme. Capul Matapan a fost trecut în dimineața de 21 noiembrie. Dimineață, nava înainta cu viteză maximă (21 de noduri - 43 km/h) prin Canalul Kea, între Capul Sounion și insula Kea. La ora 8:12 în ziua
HMHS Britannic () [Corola-website/Science/305761_a_307090]
-
Muntenia. Pentru a asigura siguranța frontierelor sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, rușii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene. Ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor rusești prin strâmtori și au declarat război Rusiei. La începutul conflictului, țarul nu s-a grăbit să implice masiv armata rusă împotriva turcilor, de vreme ce armata țaristă era implicată în luptele din Prusia cu forțele lui Bonaparte. În Muntenia, atacul masiv otoman care viza
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
un contingent de 7.000 de soldați, a reușit să distrugă puternica armată otomană de peste 20.000 de soldați în bătălia de la Arpachai, (18 iunie 1807). În același timp, flota rusă din Marea Neagră de sub comanda amiralului Dmitri Seniavin a blocat strâmtorile și a distrus flota otomană în bătăliile Dardanellelor și Athosului. În acest punct, războiul părea că se va sfârși după semnarea păcii de la Tilsit dintre Franța și Rusia. Tarul Alexandru I, după ce fusese silit de Napoleon Bonaparte să semneze un
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
vieții, de aceea rezolvarea problemei orientale devenea tot mai acută. Puterile europene urmăreau scopuri expansioniste acționând sub lozinca "eliberării creștinilor". Scopul principal al Imperiului Rus era dezolvarea problemei orientale în favoare sa, prin stabilirea unei dominații depline asupra Balcanilor și strâmtorilor Bosfor și Dardanele, inclusiv asupra Constantinopolului. Imperiul Habsburgic, urmărind aceleași scopuri anexioniste, s-a folosit de conflictele ruso-otomane pentru a-și extinde influența. Însă la începutul secolului al XIX-lea acesta era amenințat de armatele franceze și nu putea interveni
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
adîncește cu 100-250 m, Oltul și-a format drum spălînd cuvertura de sedimente pentru ca, ulterior, întîlnind roci dure să-și croiască un defileu prin îngustimile căruia își strecoară apele. Eroziunea diferențiată a creat în acest mozaic litologic o alternanță de strîmtori și mici depresiuni apărute mai ales la confluența Oltului cu afluenfii săi. La ieșirea din defileu, la vărsarea Pîrîului Sărat, Oltul își lărgește valea cu 2-4 km în mica depresiune a Racoșului care urmărește cursul Oltului pe aproximativ 16 km
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
însă fără succes. Cauzele conflictului dobro-genovez erau mai adânci decât motivele comercial-financiare. Ajutându-l pe Ioan al V-lea împotriva fiului său Andronic al IV-lea (susțint de genovezi, care primeau în schimb insula Tenedos, punct cheie al traficului din strâmtori), Dobrotici se opunea planului Republicii Genoveze. Ultima știre despre Dobrotici datează din 15 februarie 1385. A murit prin 1386, lăsându-l pe fiul său Ivancu, despot. Legăturile internaționale ale lui Dobrotici au fost deosebit de importante: a fost aliat cu Vladislav
Dobrotici al Dobrogei () [Corola-website/Science/306361_a_307690]
-
Ordinul Vulturul Aztec". Cu prilejul candidaturii lui Gabriel Gonzáles la președinție, este numit șef al sectorului de propagandă națională. La 28 decembrie, printr-o ședință a tribunalului, numele său oficial devine Pablo Neruda. În 1947 face o călătorie în regiunea Strâmtorii Magellan. La 27 noiembrie publică în "El Nacional" din Caracas (în Chile exista cenzura presei de la 4 octombrie) "Scrisoare intimă adresată unor milioane de oameni", motiv pentru care președintele Republicii Chile îi intentează un proces politic. La 6 februarie 1948
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
facă o imagine cît mai corectă despre acele locuri. Apoi calcula cu meticulozitate fiecare metru parcurs apoi îl suprapunea peste harta lumii, a început în nordul Germaniei, trecînd prin Asia pe o rută sudică înainte de intrarea în Siberia, apoi traversînd strîmtoarea Bering continuînd spre sud, terminînd de executat pedeapsa la 35 km sud de Guadalajara, Mexic. Speer a dedicat mult timp și energie lecturii. Deși deținuții și-au adus cîteva cărți cu ei, închisoarea Spandau nu avea bibliotecă, astfel că biblioteca
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
depunea toate eforturile necesare pentru încheierea păcii mai înainte de previzibila invazie napoleoniană, mediatorii britanici și francezi tărăgăneau tratativele de pace în speranța de a limita pierderile otomane, nu de dragul „Sublimei Porți” ci pentru a stăvili expansiunea rusească spre Balcani și strâmtori. Constantinopolul a refuzat ferm propunerile inițiale țariste, și atunci Rusia s-a declarat mulțumită și cu ocuparea "doar" a teritoriului Principatului Moldovei dintre Siret și Nistru. Evoluțiile militare și politice i-au determinat pe unii politicieni și generali ruși să
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
Pământul Nou”; a fost numită în engleză și mai este numită încă în olandeză "Nova Zembla") este un arhipelag din Oceanul Arctic, în Regiunea Arhanghelsk (nordul Rusiei și nord-estul extrem al Europei). Arhipelagul este format din două insule mari, separate de Strâmtoarea Matocikin, și din mai multe insule mai mici. Cele două insule mari sunt: Severnîi (Nordică) și Iujnîi (Sudică). Novaia Zemlea separă Marea Barents de Marea Kara. Suprafața totală a arhipelagului este de aproximativ 90.650 km². Arhipelagul este muntos, Novaia
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]
-
Novaia Zemlea separă Marea Barents de Marea Kara. Suprafața totală a arhipelagului este de aproximativ 90.650 km². Arhipelagul este muntos, Novaia Zemlea fiind din punct de vedere geologic o continuare a Munților Ural. Arhipelagul este separat de continent de Strâmtoarea Kara. Cel mai înalt vârf din Novaia Zemlea măsoară 1.070 m. Pe cea mai nordică insulă există mai mulți ghețari, iar cea din extremitatea sudică are climat de tundră. Printre resursele naturale se numără cuprul, zincul și plumbul. Populația
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]
-
apă, mai des canotaj. Important este faptul ca râurile din regiune formează mii de kilometri de trasee pentru canotaj. Rute de navigare pentru vase sau nave, pe de altă parte, au o lungime totală de peste 200 km. În plus, numeroase strîmtori și canale permit navigarea cu ușurință pe lacuri și râuri, creînd numeroase de opțiuni posibile. Construirea unui șanț în Mamerki a început în 1911. În Polonia canalul ocupă o secțiune de 22km, în timpul cînd construcția a fost reluată în 1936
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
la aproximativ 78° latitudine sudică, în apropierea Golfului Vahsel, pentru a pregăti un marș de-a lungul continentului, pe la Polul Sud până la Marea Ross. Restul grupului urma să călătorească, între timp, pe partea opusă a continentului, să se instaleze în Strâmtoarea McMurdo, și de acolo să înființeze o serie de posturi de-a lungul barierei de gheață Ross până la baza ghețarului Beardmore. Aceste posturi urmau să devină esențiale pentru supraviețuirea călătorilor de pe continent. Expediția avea nevoie de două nave: "Endurance" urma
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
urmau să devină esențiale pentru supraviețuirea călătorilor de pe continent. Expediția avea nevoie de două nave: "Endurance" urma să ducă grupul lui Shackleton în Marea Weddell, iar "Aurora", condusă de căpitanul Aeneas Mackintosh, urma să ducă grupul de la Marea Ross la Strâmtoarea McMurdo. "Endurance" a naufragiat în ghețurile din Marea Weddell înainte de a ajunge în Golful Vahsel, și, în ciuda eforturilor de eliberare a navei, a plutit în derivă spre nord împreună cu gheața de-a lungul iernii antarctice din mijlocul anului 1915. În
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
persoane de la țărm urmau să efectueze muncă științifică, trei mergând în Țara Graham, trei în Țara Enderby și doi în tabăra de bază. Grupul de la Marea Ross urma să călătorească în "Aurora" la baza din Marea Ross, bază stabilită în Strâmtoarea McMurdo, pe partea opusă a continentului. După acostare, ei urmau să „înființeze posturi cu provizii pe drumul grupului transcontinental, să meargă spre sud pentru a da ajutor grupului, și să facă observații geologice”. Rolul grupului de la Marea Ross era vital
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
vas de vânători de balene) când, la 30 august 1916, chinul s-a terminat brusc odată cu apariția navei de salvare. "Aurora" a plecat din Hobart la 24 decembrie 1914, întârziind în Australia din cauza problemelor financiare și organizatorice. Sosirea sa în Strâmtoarea McMurdo la 15 ianuarie 1915 a survenit mai târziu decât se plănuise, dar comandantul grupului, Aeneas Mackintosh, a făcut imediat planuri pentru o călătorie de înființare a posturilor de provizii pe bariera de gheață Ross, crezând că Shackleton ar putea
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
antarcticii, de către Expediția Transantarctică a Commonwealth-ului, în perioada 1955-58. Această expediție a plecat din Golful Vahsel, a urmat o rută care a evitat cu totul ghețarul Beardmore, și a trecut pe lângă mare parte din bariera de gheață Ross, ajungând la strâmtoarea McMurdo în urma unei coborâri a ghețarului Skelton. Întreaga călătorie a durat 98 de zile.
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de evitare a unei încercuiri. Amiralul Andrew Cunningham era hotărât să nu permită niciunui transport naval de trupe germane să ajungă în porturile insulei. Pentru aceasta a trimis „Forța C” sub comanda amiralululi King (trei crucișătoare și patru distrugătoare) prin Strâmtoarea Kaso în Marea Egee să atace un al doilea transport de trupe escortat de torpilorul italian "Sagittario". În timp ce un caic german fusese scufundat de aliați, vasul aliat HMS "Naiad" a fost avariat. King, a cărui forță se afla sub atacul constant
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]