40,154 matches
-
-s pietre prețioase! Și ce bucuroasă e! Acuș' or să strige la ea, fiindcă e o jignire să te bucuri doar tu singură, când toți sunt triști! Ne-am așezat cu toții la masă. Dar ea nu-și dezlipea ochii de la străin. Și nici eu, nu știu cum, nu mă puteam uita decât la el. Mi-am zis că seamănă cu Regele meu, dar... eu nu-L recunosc pe Regele meu decât când o să se uite la mine. După lumina ochilor Lui, adică. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și nici eu, nu știu cum, nu mă puteam uita decât la el. Mi-am zis că seamănă cu Regele meu, dar... eu nu-L recunosc pe Regele meu decât când o să se uite la mine. După lumina ochilor Lui, adică. Iar străinul se uita în jos. Apoi, privind spre cer, a ridicat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor. În aceeași clipă și eu, și unchi-mio, și vecinu' Cleopa L-am recunoscut. Dar când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai păstra încă parfumul... parfumul atât de puternic, care umpluse casa în seara aceea ... Ea, tocmai ea, așa de retrasă, de singuratică, ea, care n-ar fi ridicat ochii la musafiri, care n-ar fi scos un cuvânt în fața cuiva străin... tocmai ea!... Auzi colo! Să ia tot ce aveau mai de preț în casă, vasul acela de alabastru, păstrat pentru cine știe ce nevoie (că doar erau două surori singure, cu fratele lor, care ajunsese acuma ciudățenia satului), și să-l spargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
suna ca un clopot deasupra mării. Și atunci, pentru prima dată, am spus și eu cu el: "Tatăl nostru, care ești în ceruri... " * De atunci, în fiecare seară, când rămâneam singuri, bătrânul începea să-mi povestească despre fiul acelui Dumnezeu al străinilor. Uite, vedeți, I-am ținut minte și numele : Îl chema Iisus și i se spunea "Hristosul" cel uns, adică Regele. Și iar n-am înțeles: dacă era rege, de ce nu avea palat, slujitori și haine frumoase, de ce rătăcea peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
face tot ce vrea; atunci de ce să poarte jug?! Un timp a rămas tăcut. Se uita în zare. Îmi părea rău că-l înfruntasem. Dar vroiam să știu, fiindcă mi-ar fi fost și mai drag Fiul acelui Dumnezeu al străinilor, dacă ar fi fost liber. Auzi tu ! Jug... Într-un târziu, m-a întrebat : Ai văzut vreodată furtună pe mare ? ! Am rămas fără grai : unde vroia să ajungă ?! Întrebarea asta n-o pui unuia crescut pe malul mării, decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Tatăl Lui tocmai ca să se continue rânduiala vieții. Ai înțeles? Tăceam. Tare l-aș mai fi sărutat pe obrazul aspru, ars de soare și de vânt... cine știe, poate că o să mă ierte... După un timp, a continuat: De aceea străinii de acolo își spuneau unii altora : Pacea Lui Cristos să fie cu tine. M-a mângâiat și a zăbovit o clipă cu mâna pe creștet: Da, pentru ca să fii cu adevărat Liber, în bucuria și iubirea Tatălui, Pacea Lui Christos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-mi era rușine: toată vremea războaie și iar războaie și geloasă foc pe Afrodita și pe mai cine se nimerea ! Ba chiar și pe muritoarele de rând ! Uf ! Dar nici așa ! Cum să-ți vină să crezi ?! Acel Dumnezeu al străinilor așa de mult i-a iubit pe oameni, încât s-a jertfit pe el numai ca ei să trăiască fericiți și pentru totdeauna ! Ei, care I-au greșit ! De ce n-a jertfit pe vreunul dintre oameni ?! Fiindcă singurul care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mă ține pe lângă el... Nu că altfel n-aș fi avut ce mânca, dar când toți plecau pe la casele lor, seara, eu ce-aș fi făcut, așa, de unul singur ?! Și mai erau și poveștile lui, cu acel Dumnezeu al străinilor, cu Fiul Lui, cu oamenii de pe acolo... M-am uitat pe furiș la bătrân. Stătea cu ochii închiși. Știam că nu doarme: buzele I se mișcau și, din când în când, ajungea la mine un murmur... păreau cuvinte, dar într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tragi înapoi, să-l aduci pe tata... și pe urmă om mai vedea noi ce e drept și ce nu ! (apoi, vorbind ca pentru sine) Oricum, ar fi bine să te dau la învățătură ; umblă vestea că a venit un străin de ceva timp și-i adună pe toți și le vorbește... cine știe, poate te-o împăca și pe tine cineva... Cineva străin, că de ai tăi nu asculți... II Pădure. În mijlocul scenei, o stâncă (nu se vede vârful pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pentru sine) Oricum, ar fi bine să te dau la învățătură ; umblă vestea că a venit un străin de ceva timp și-i adună pe toți și le vorbește... cine știe, poate te-o împăca și pe tine cineva... Cineva străin, că de ai tăi nu asculți... II Pădure. În mijlocul scenei, o stâncă (nu se vede vârful pare un platou de piatra, baza unei statui ; sus, aproape de locul unde începe să nu se mai vadă, sunt desenate flori de lotus ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bagheta magică a Filarmonicii!” Acum, spunea el, este În curs de pregătire un turneu În străinătate - a reflectat Lia. ― Să-i ajute Cel de Sus să plece - i-a urat Nicu. ― Sunt foarte curioasă să aflu cum Îl vor aprecia străinii? s-a Întrebat Despina. ― Străinii te cântăresc altfel. Acolo te văd așa cum ești, nu Îmbrăcat În vorbe lipsite de miez, ca la noi - i-a răspuns Nicu. În ritmul bătăilor inimii, cu gânduri calde gata să se prefacă În cuvinte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spunea el, este În curs de pregătire un turneu În străinătate - a reflectat Lia. ― Să-i ajute Cel de Sus să plece - i-a urat Nicu. ― Sunt foarte curioasă să aflu cum Îl vor aprecia străinii? s-a Întrebat Despina. ― Străinii te cântăresc altfel. Acolo te văd așa cum ești, nu Îmbrăcat În vorbe lipsite de miez, ca la noi - i-a răspuns Nicu. În ritmul bătăilor inimii, cu gânduri calde gata să se prefacă În cuvinte la cea mai mică atingere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cine să anunț? - a Întrebat ea, blocându-i drumul către ușa cabinetului directorului. ― Căpitanul Vătrai! Secretara a intrat la director. ― Ce s-a Întâmplat, Măriuță? ― Securistul - i-a șoptit ea. ― Să intre. Secretara a revenit și i s-a adresat străinului, care se apucase să foileteze un dosar de pe birou. ― Poftiți. Individul a intrat și, după un bună ziua aproape răstit, s-a așezat În fotoliul din fața biroului. ― Bună ziua. Cine sunteți și ce doriți? - l-a luat din scurt directorul. ―Era În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În momentul când birjele cu musafirii au plecat, un individ s-a desprins din umbra unui copac de peste uliță, plecând grăbit spre un loc fără lumină, din capătul de sus al străzii. Petrică a rămas lipit de stâlpul porții. Umbra străinului se mișca cu pas vioi, gata să dispară În lungul străzii... „Aista nu-i lucru curat, Petrache băiete! Cineva a stat cu ochii pe casa ta” - și-a spus el, burnițându-și privirea spre locul cu pricina. Cum avea bastonul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
l-a Încurajat gândul de veghe. Abia acum a observat Gruia că În sala de consiliu se afla și secretarul de partid din spital, care se Întreținea cu un individ necunoscut. Atenția i-a fost atrasă de atitudinea cazonă a străinului. Discuta cu secretarul de partid, dar nu-și lua ochii de la Gruia. „Acesta nu-i om din lumea medicală cum nu sunt eu regele Nabucodonosor. Bănuiesc cam ce hramuri poartă <amiculă. Am doar experiența celuilalt examen. Mă Întreb totuși ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu organul... Aveți grijă cum vorbiți! Tovarășul de lângă mine este din partea organului... superior și... măăă... mă va trage pe mine de... răspundere, că de ce nu vă Învăț să vorbiți tovărășește... - și-a Încheiat discursul secretarul de partid, privind semnificativ la străinul de lângă el. Cei din comisie au privit unii la alții cu zâmbet ironic. Acest zâmbet și atitudinea lor purta vădit mesajul: „Hai, plimbă ursul, jigodie! Întâi Învață să vorbești românește. Da’ ce pretenție poți să ai de la un grăjdar?...” Pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rându-i de lucru. Nu că s-ar fi săturat de serviciul acesta și de funcția lui de șef contabil la o secție financiară raională, unde era în continuare bine apreciat, dar avea sentimentul că aici se afla totuși printre străini și de aceea ar fi vrut să se întoarcă acolo unde se născuse și copilărise, mai ales că acum îl avea pe Ștefănel, pe care i-ar fi plăcut să-l vadă zburdând și crescând în voie în casa părintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o ostilă planetă necunoscută. Și totuși, gândirea lor informă este chinuită de aceleași între-bări : Ce se întâmplă dincolo de ușa interzisă ? Cât este de subțire firul care o leagă de viață ? Și oare suferă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în tot spitalul să recunoască o asemenea anomalie. Este contrariat. Ar vrea să se poată bucura că un tânăr dotat este gata să preia ștafeta. Însă el se simte frustrat. Este cineva care îl va putea înlocui ! Și încă un străin ! Să fie gelozie profesională ? Să fie incapacitatea de a accepta îmbătrânirea ? Sau să fie numai durerea veche că nu Justin, fiul lui, îi devine înlocuitor competent ? Atinsă din nou, struna asta dureroasă începe să vibreze cu o intensitate care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-l dintr-o privire. Este îmbrăcat într-un cojoc de culoare gri care îi subliniază bine statura suplă și umerii largi, iar pe cap poartă o căciulă îndesată până la sprâncene. Chipul îi este încadrat de o barbă "sare și piper". Străinul își ușurează spatele de un rucsac ce pare destul de greu și fără nici o ezitare se adresează Dorei : Nu este prea multă lume pe-aici, nu-i așa ? Mă întreb ce poate căuta aici pe vremea asta o doamnă ca dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nici o ezitare se adresează Dorei : Nu este prea multă lume pe-aici, nu-i așa ? Mă întreb ce poate căuta aici pe vremea asta o doamnă ca dumneavoastră, îmbrăcată ca pentru o plimbare în oraș ? Dora nu răspunde nimic. Întrebările străinului sunt foarte logice. Acesta continuă să îi vorbească cu naturalețe, ignorând că ea nu răspunde. Se comportă de parcă ar cunoaște-o de când lumea. Nu vă este foame ? Am găsit la bufetul gării, care tocmai se închidea, o franzelă și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici ? Dora ezită, străinul insistă și iată-i așezați pe două scaune alăturate în cotlonul cel mai ferit de curent. Dora nu a mâncat din seara precedentă și nu și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în cotlonul cel mai ferit de curent. Dora nu a mâncat din seara precedentă și nu și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde, nu se știe când". Vorba calmă, aspectul și insistența străinului o înduplecă și descoperă cu plăcere gustul pâinii aproape înghețate și fiorul cald care îi străbate măruntaiele după ce dă pe gât capacul sticlei, de mărimea unui un degetar, plin cu horincă. Nu, nu sunteți indiscret, chiar sper să pot apela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-a stins. Tăcerea care se instalează pare să înghețe în atmosfera glacială a acelei săli de așteptare, care nu părea cu nimic predestinată unei întâlniri atât de neobișnuite. Într-un târziu, ea este ruptă de vocea de bas a străinului care abia reușește să își disimuleze emoția justificată, căci iată ce cuvinte surprinzătoare rostește : Sunteți, deci, Dora Almăjan ! Surpriza Dorei instalează din nou o lungă tăcere și se scurge un lung moment până când reușește să îngâne : Într-adevăr, sunt Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este de fapt omul ăsta ? Oare întâlnirea de acum să fie cu totul întâmplătoare sau era scrisă în cartea vieții mele ? De unde vine emoția asta care se aseamănă cu fiorii primei iubiri ? Primă iubire la anii ăștia ? Fiori pentru primul străin care îmi iese în cale în călătoria mea spre necunoscut ?" Privirea lui Dragoș nu o slăbește o clipă, se pare că și el este cuprins de o frământare asemănătoare cu a ei. O mână caldă, puternică o ia de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]