3,258 matches
-
Suceava Iași Vineri, 20 august 2004, ora 20,25, în personalul Iași Pașcani Bacău, în stația Iași: proiectul continuă, și cînd am zis așa conductorul a venit și a aprins lumina în vagon, deus ex machina, gloanțele luminii nu vor străpunge, dacă sîntem întuneric! Floare mîndră, trandafir / În viață ești musafir! cuprins în faptul că va fi o atmosferă de călătorie, studenții din jur o promit, obișnuitele gesturi prin care ne anticipăm, pe bancheta de vizavi cutiile de bere dinainte, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
marcaj de rambleu punctele exagerate stîlpi electrici, Visează androizii oi electrice? România țara mai bună decît renumele ei, mărfar în mișcare, nămeți cu lemn ori cărbune, cutele zăpezii traverse la Palanca, rădăcina muntelui bradul, valea neteziș în lumini, întunecimea versanților străpunsă în două locuri, numele tău e Legiune! risipă, confuzie în nume, Brusturoasa cîinele caută în verandă, pe preș, la noapte îngheață, omul CFR primul pe continentul care-i răspunde cu de toate, Simbrea valul de brazi copleșește ca apa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
trist pentru D-na Ciurea, care a rămas Încă În viață fără a... doua aripă! Am și fotografia grupului de elevi bătrâni cari l-au sărbătorit la 22 aug.105. Acolo Încă Îl arată fotografia cu o privire... parcă să străpungă viitorul, resemnat că va lăsa În urmă fapte de merit! Fotografia mi-a adus-o Remus Ciuntu. Aseară au venit la mine, Într-o Întrunire frățească, ca să Împrospătăm amintirea faptelor D-lui Ciurea, Dl. Colonel Ciuntu cu soția și D-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Până în luna mai, Heeresgruppe Südukraine (Grupul de armate Ucraina de sud) a fost silit să se retragă până pe frontiera României interbelice și a reușit să stabilească o linie defensivă pe Nistru, care nu s-a dovedit a fi rezistentă, fiind străpunsă în două locuri de trupele Armatei Roșii. Din iunie 1944, în acest sector de front s-a reinstaurat calmul, iar trupele Axei au avut răgaz să-și consolideze pozițiile. Anterior, odată cu iminenta înaintare și ocupare a Basarabiei și Bucovinei de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ambala în lăzi de câte 1440 de ouă (nici mai mult, nici mai puțin!, n.n.) fiecare ladă. În lăzi se va pune talaș pentru a nu se strica”. Cum rușii n-ar fi mâncat păsări moarte de-a gata nici străpunși de baionetele dușmane, ditamai generalul Armatei române specificase modul de ambalare și al acestora: „Păsările se vor ambala în cuști construite în așa fel ca să fie mânuite ușor de 2 soldați”. Bravul „ghinărar” de manutanță nu ne-a transmis prin
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
câmpul meu vizual e crenelat de movilițe gheboșate din rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis, înghețat și pur, mai puțin strălucitor, ba chiar opac, lipsit de transparență. Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă linge stâncile, stăruie la suprafață o peliculă de culoare. Cerul fără de nori e foarte palid înspre dunga de indigo a orizontului, punctată cu ușoare scânteieri de argint, la zenit. Albastrul se intensifică și vibrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ochii verzi și o gură căscată în care se deslușeau dinții și un interior roz. Capul și gâtul străluceau cu sclipiri albăstrui. Și apoi, într-o clipită, întreaga matahală s-a prăbușit, spiralele s-au despletit, spinarea vălurită a mai străpuns un timp apa, după care nu a mai urmat decât o vijelioasă învolburare de spumă, acolo unde creatura se făcuse nevăzută. Șocul și groaza prin care trecusem au fost atât de mari, încât o bună bucată de timp nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
târziu, din cauza lui James, m-am arătat mai demn și mai distant. Să fi fost oare vreodată tatăl meu îndurerat pentru că-l socoteam pe unchiul Abel atât de „pitoresc“? Poate că da. Gândul acesta mă întristează acum, în timp ce scriu, mă străpunge ca o durere pătrunzătoare. Nu, tata nu se sinchisea de bunurile lumești dar, deși nu a arătat-o niciodată, se poate să se fi simțit abătut, tot de dragul meu, că nu era și el o „figură“ mai impunătoare. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
probabil că am fost buimăcit de fereastra iluminată, sau poate că mă orbise frica, pentru că, după cât se pare, mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a auzit un trosnet slab dar înfricoșător, și un spin ascuțit mi-a străpuns gamba. M-am instalat teribil de incomod, înghețat de spaimă, cu spatele rezemat de zid, cu ochii holbați și gura căscată, zărind brusc marea vastă, argintată de lună, care se așternea sub mine, și așteptând cu groază să aud un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dinspre sat, nu prea greu de traversat pe lumina de zi, dar foarte riscant în întuneric. Hartley poate că nici nu știa de existența torentului. M-am cățărat, alunecând continuu, strigând din când în când, și în stare acum să străpung cu ochii semiobscuritatea difuză. Luceafărul își ocupase postul, poate că apăruseră și alte stele, precum și o lună spălăcită. Mă gândeam și mă rugam: „Dă Doamne să fi căzut ușor și să-și fi scrântit o gleznă, ca să o pot aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Capul mă durea cumplit și orice mișcare făcea să-mi scapere fulgere în ochi. În braț simțeam o înjunghiere teribilă, ca o durere de dinți. M-am întrebat dacă nu cumva brațul o fi rupt și osul începuse să-mi străpungă pielea. În spate era o porțiune torturantă. Cărăușii mei păreau fantastic de neîndemânatici și de zăpăciți, contrazicându-se întruna asupra drumului celui mai bun, scăpându-mă din mâini și lovindu-mă de stânci. În cele din urmă, m-au adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pleci mâine, e în regulă. În momentul acela, am auzit un țipăt pe care n-am să-l uit cât voi mai avea de trăit. Uneori, am impresia că-l mai aud în halucinațiile mele, cu ochii deschiși. Mi-a străpuns conștiința cu certitudinea imediată a unei catastrofe, iar groaza a umplut încăperea asemenea unei pâcle care ar fi impregnat-o brusc. Fusese glasul lui Lizzie. Scosese un strigăt ce răsunase de undeva, de prin fața casei. Urmă un al doilea strigăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o dată năpădit de îngrijorare și am hotărât să încui ușa care dădea spre pajiște. Când m-am îndreptat spre ușă, având lumânarea în spate, nu am putut desluși decât foarte estompat decorul de afară. M-am oprit locului, cu inima străpunsă de junghiul spaimei, văzând o siluetă neagră în apropierea ușii, între casă și stânci. O clipă mai târziu, mi-am dat seama că era James. Ne-am uitat unul la celălalt, prin sticla geamului. În loc să-i deschid ușa, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
momentană. Dar lucrul ascuns refuza să mi se arate; aveam o senzație împanicată că dacă nu-l prindeam acum, o să dispară pe vecie, cufundându-se în tenebrele totale ale inconștientului. În clipa asta, poate pentru ultima dată, tocmai încerca să străpungă suprafața. După un tip am renunțat să mă mai încordez, deși încă speram că acea amintire finală, esențială, o să-mi revină brusc. M-am așezat din nou la masă și am început să mă gândesc la monstrul marin, revizuindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
continuă să-l recupereze pe Ceaușescu și ideile comuniste. În fond acesta este pământul în care istoricii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România sapă. Pământul memoriei. Uneori cu mari dificultăți. Amintirea e bocnă, pare înghețată, greu de străpuns. Alteori, amintirea este ca o pulbere sfărâmicioasă în care nu e simplu să filtrezi secvențele de aur, printre momentele de furie, neputință, printre contradicții și limite, printre emoții și vehemențe trecătoare. De ce ni se spune să nu arătăm ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
au fost principalele acțiuni destructurante instituțional, dar coagulante pentru relațiile interpersonale (vezi în acest sens și observațiile lui Dan Petrescu, 2003). A urmat politizarea principalelor figuri rebele: Dan Petrescu, împreună cu Liviu Cangeopol, dar și cu sprijinul altora, au reușit să străpungă încercuirea și supravegherea polițienească, acordând interviuri și reușind să scoată cartea lor comună (Ce-ar mai fi de spus..., 2000). În articolele de după 1989 consacrate "grupului", Al. Călinescu nu mai apare însă în postura de "lider", ci Dan Petrescu, numit
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
am ieșit în curte am pus carnetul de note pe butucul pe care spărgeam lemne, am ridicat securea cu dorința de a tăia carnetul, în ultima secundă am răsucit securea lovind carnetul cu muchia, lăsând urma literei „ L ”care a străpuns din copertă în copertă acel carnet de note. Nu am realizat ce fac în acel moment dar am simțit o mare ușurare după aceea privind carnetul care era emis pentru cei trei ani de gimnaziu. Nu mai știu ce scuză
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Era o priveliște frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia - ctitorie a vestitului Domn Duca-Vodă Gheorghe - străpungând parcă, cerul azuriu. Pe crestele dealului din stânga, Zidirea lui Petru Șchiopu-Vodă, Mănăstirea Galata, se înalța spre cer măreața, sclipind în razele asfințitului... Sfintele lăcașuri au fost, nu numai loc de retragere și închinăciune, dar și cetăți de pază și de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Baltă, încruntat, cu o privire în ochi înfricoșătoare, îsi frământa mintea... Ceva nu înțelegea... ceva nu-i era clar. Peste puțin.. Ion Cârțu, om din cale-afară de voinic, apăru de după un desiș, cu Neagu în spinare... „Filologul” avea pieptul zdrobit, străpuns din spate cu o baionetă... Era uimitor, că după lovitura mortală primită, mai supraviețuise. Căpitanul Baltă, îi luă capul în brațe, și, o mână într-a lui. „Filologul” cu o voință ieșită din comun, abia mai șopti, cu icniri grele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
execuția: Coloanele Partenonului sunt așezate nu pe o suprafață perfect netezită, ci pe o tablă din plumb care se mulează pe - nu imperfecțiuni - ci pe o tăietură expeditivă. Zeii sunt nemulțumiți și zidurile Atenei, acea massă amorfă dar placată, sunt străpunse de romani; inventatorii mortarului care exclude, umplând golurile, orice prelucrare a pietrei. Întregul zid devine amorf dar expeditiv, iar forurile, circurile, templele se Înmulțesc ca ciupercile. Dar noua pierdere de negentropie Îi face pe zei să fugă unde văd cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se pare că odinioară, când eram mai puțini dar desigur mai Înțelepți, alternam anul ogorului cu cel al pârloagei, ca primă formă de asolament. Și totuși, „gardul“ cutumelor noastre e prea zdravăn ca lovitura mea de berbece să-l poată străpunge. Singurul câștig, nu neapărat al meu, cu ghilimelele de rigoare, e că ați pierdut aceste vreo patru minute, ascultându-mi behăitul... 3. Feed back „De n’ar fi“, nu s’ar povesti. Mai abitir căci există și un sens ascuns
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta și lasă-mă barem o dată să ocup Întreaga rubrică. În marșul nostru triumfal de la animal la civilizație am izbândit numai prin aliați. Și-mi aduc aminte de romani, care Învesteau ca foederati, adică aliați, pe barbarii care reușeau să străpungă frontiera fortificată. N’aveau Încotro, dar de aici le-a venit sfârșitul. Un „aliat“ Îndrăzneț i-a dat un „picior la spate jos“ lui Romulus Augustulus, iar Roma a intrat definitiv În istorie. Era anul 476. Ca specie, am făcut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
soarelui și sub grindina ultravioletelor? Spurcarea fântânii e chiar otrăvire, prin pesticide și nitriți. Ce Înseamnă amestecarea de-a valma a speciilor, separate până acum de mări, fluvii și munți, pe care omul a plutit, a Întins poduri sau a străpuns tunele, decât astuparea șanțului de la drumul pe care umblă entropia? Ce Înseamnă pervertirea speciilor, prin selecție, ameliorare, inginerie genetică chiar, decât schilodirea propriilor frați, căci omul este și trebuie să rămână asta cu orice vietate? Ce Înseamnă favorizarea unor specii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
11, dar e și scump și moale; mercurul de peste 13, dar curge! Bașca scumpetea care l’a făcut „valută forte” prin România post„revoluționară“. Scotocesc prin chimie și dau de niște densități duble, numai bune pentru un glonte capabil să străpungă blindajul unui transportor; valori ale densității de 19 până la peste 22 caracterizează aurul, platina, iridiul, osmiul. Dar aflu de la bursă că sunt cumplit de rare și, implicit scumpe. Iar cât privește aurul, risc să provoc căderea dolarului. Tot rar, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe multiple căi. Una este căutarea cu orice preț a hegemoniei. A avut-o, până acum vreun secol, Anglia, beneficiară a unei apărări naturale, cei 30 de kilometri de apă care o separau de restul lumii și nu puteau fi străpunși de tehnica militară a vremii. A căpătat-o, În fața altor arme, evoluate, America, dar În spatele miilor de kilometri de ocean. Apa este un element ambivalent. Este unul de izolare, inducând evoluția independentă, implicit polarizarea, adică negentropia specifică și condiționantă a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]