3,148 matches
-
se apropie de sfîrșit, lucruri noi se-ntîmplă. Procesiunea nu a făcut altceva decît să pregătească publicul pentru un simulacru de nuntă. Mireasa poartă o rochie pătată de sînge, iar mirele - un frac găurit cu lovituri de cuțit și un joben străpuns de o săgeată și amîndoi, mire și mireasă, sînt bărbați. Un oficial purtînd un trening de pușcărie și ducînd În mînă un baston cu un cap de maimuță În vîrf rostește: „Vă declar soț și soție, vă rog să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o operă cere trecerea În neființă, cu atît mai valoroasă este. În punctul maxim al contradicției, la intersecția dintre impulsul de autodistrugere și cel de perpetuare - acolo intră În scenă banul. În mod uimitor, basul cu accent al lui Farkas străpunge liniștea: — Pot fi de acord cu chestia asta! Capetele se Întorc către Frakas, ale cărui opinii asupra oricărui alt lucru decît matematica sînt complet necunoscute. Jenat, murmură un „Hmmmm“, apoi un „Scuze“ și Își Încrucișează brațele pe piept. Diavolul pufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cum mă trec fiori reci pe șira spinării. Sub patul meu se află o revistă și în revistă este un șiș, mi-a spus el. Șișul era un fel de cuțit artizanal, cu o lamă atât de lungă încât putea străpunge un om. După ce plec, du-te și ia revista. Apoi pleacă la locul tău și prefă-te că citești. Dacă ești atacat, ai și tu o armă, mi-a spus el. Timpul se scurgea chinuitor de încet. La ora unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aude, și-o clipă surâde lunii și mării. [1938] * UNICORNUL ȘI OCEANUL Sfios unicornul s-abate la mal, privește în larg, spre cea zare, cel val. S-ar da înapoi când unda 1-ajunge, dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge. Pe țărm unicornul, o clipă cât anul, se-nfruntă-n poveste cu oceanul. E apă, sau altă ființă, cu plesne, în care se simte intrând pân la glesne? Se-nalță de spaimă-n paragini când taina se sfarmă la margini
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
care psalm se referea bărbatul, dar indicațiile lui s-au dovedit a fi precise. Am mers în liniște de unul singur, la umbra copacilor ce-și întindeau crengile, unindu-le într-un acoperiș verde deasupra drumului, doar ici și colo străpuns de câte o rază de soare. Nu-mi era frică de bandiți, căci drumul era mărginaș, o împărăție a fluturilor și a veverițelor. În timp ce animalele își vedeau de treaba lor, tovarăși îmi erau doar viersul cucului, răpăitul ciocănitoarei și praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tot mai greu. M-am dat înapoi cu un geamăt, iar el s-a năpustit asupra mea. Crăcanul mi-a sfâșiat mătasea hainei și mi-a zgâriat pântecele. Dacă n-aș fi evitat-o, următoarea lovitură mi l-ar fi străpuns. Sau ceva mai jos, căci mă dumirisem deja care îi era ținta. Bâta mi-a căzut din mână și, în timp ce încercam să mă feresc, am alunecat. Am căzut cât eram de lung, strivindu-mi șoldul de piatra vetrei și măturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
baie, mâncam ceva și urma o scurtă cavalcadă pe unul dintre caii lui Faroald. Începeam apoi lecțiile de citit și de scris cu Rotari, și, imediat după asta, el mă instruia pentru luptă sub comanda lui Gundo, despicând pari și străpungând împletituri de trestie. O alergare până la marginea așezării, apoi o nouă baie spre asfințit și cina la căderea întunericului. Așa că, seara, mă prăbușeam în pat de oboseală. Uneori adormeam fără să mă mai dezbrac și mă trezeam dimineața cu mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au omorât cel puțin treizeci de romani, dar au fost răpuși într-un timp atât de scurt, că n-am avut nici măcar vreme să scot un strigăt. Primul care a murit a fost Taso, și cel din urmă, Kakko, amândoi străpunși de săgeți. Lumea parcă se uita la circ: râdea, urla, insulta, scuipa, își agita pumnii. Când leșurile pline de sânge ale ducilor au fost trase afară din mormanul de morți, poporul s-a aruncat asupra celorlalți spre a-i jefui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Iisus la un loc. Dacă el a fost biciuit două zile la rând, noi suntem biciuiți luni de zile. Dacă el a rămas atârnat pe cruce o jumătate de zi, noi suntem răstigniți săptămâni întregi, și dacă el a fost străpuns cu trei piroane, noi suntem străpunși de șapte ori mai mult. Așa că spune-mi ceva mai înțelept, dacă ești în stare. Eram descumpănit, incapabil de a mai spune ceva, drept care fantasma a continuat: - Spaima? Oare nu tremura și sudoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fost biciuit două zile la rând, noi suntem biciuiți luni de zile. Dacă el a rămas atârnat pe cruce o jumătate de zi, noi suntem răstigniți săptămâni întregi, și dacă el a fost străpuns cu trei piroane, noi suntem străpunși de șapte ori mai mult. Așa că spune-mi ceva mai înțelept, dacă ești în stare. Eram descumpănit, incapabil de a mai spune ceva, drept care fantasma a continuat: - Spaima? Oare nu tremura și sudoarea lui nu sângera de frică în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poartă, spunându-i că nu izbuteam să dorm, le-a făcut de petrecanie celor din turnuri. N-au zis nici pâs, de vreme ce pumnalul le fusese înfipt la baza cefei. Nici mușteriul meu nu s-a plâns. Lama pumnalului i-a străpuns capul prin urechea dreaptă, gura fiindu-i astupată. Ne-a trebuit ceva timp să întredeschidem poarta, având grijă să nu scârțâie. Afară, cu spinarea lipită de ziduri, opt bărbați mă așteptau în întuneric. I-am luat cu mine în dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au făcut meseria. Picioarele lor păreau să nu fie omenești, atât de silențios călcau. Militarii au trecut de la somn în moarte în aceeași clipă, cu toții. Cu niște sule ascuțite de fier, la un semn al căpeteniei, inimile le-au fost străpunse în aceeași clipă. Am ajuns la gratii în firava lumină a unei semiluni ivite dintre nori. Am îngenuncheat în dreptul uneia din ele și l-am chemat pe Rotari în șoaptă. - Cine ești? - Am venit să vă eliberăm. Rotari e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
comanda lui Grisulfo s-au angajat în luptă în fața zidurilor din Cormons și nu a supraviețuit nici măcar unul în fața celor două sute de avari. Când ni s-a relatat bătălia, ni s-a descris eroismul lor, precum și pilda lui Gisulf care, străpuns de o groază de săgeți, și-a dat duhul, spintecat de spada haganului. Noi reușiserăm să convocăm doar șaizeci de oșteni, fie prea bătrâni fie prea tineri. Rotari era furios și a trebuit să mă stăpânesc ca să-l conving că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
detest și astăzi am dat ultimul examen. Tu iubești marea pentru că o poți străbate cu motoscaful tău și poți s-o depopulezi cu arma ta subacvatică, eu n-am pus mâna niciodată pe o armă și nici n-am să străpung vreun pește - dimpotrivă, mă consider eu Însumi un pește: tăcut, invizibil, liber și ascuns. Tu iubești hainele de firmă, căci numai eticheta lor te poate convinge că ești elegant, eu mă Îmbrac În zdrențe. Tu n-ai citit În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sau te aștept În mașină? o Întrebă Aris, oprind motorul. — Vino, Îi spuse Maja. Clădirea, construită prin anii ’80, era un cub cenușiu Înconjurat de o grădină cu glicine și mandarini - ferestrele sclipeau de fiecare dată când razele de soare străpungeau vălul de nori. Pe unul dintre obloanele Închise ale apartamentului de la parter era prinsă o plăcuță cu inscripția: DE VÂNZARE. La câțiva metri mai Încolo, pe cealaltă parte a străzii, era poarta mereu Închisă a misterioasei vile a Prioratului Maltei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și o las fără sânge. Valentina se Înfioră. Doamne, dă să dureze puțin. Dă-mi curaj. Undeva, Într-un colț al casei Miria deschisese casetofonul dând volumul la maxim. Era o casetă cu Metallica. — Doare! țipă Valentina când acul Îi străpunse pielea. Simți un perete care se sfâșia și apoi o căldură puternică. Durerea fu acută și intensă - dar surprinzător de scurtă. Nici nu-i veni să plângă. Axel Rose Îi spuse să nu se miște, pentru că nu terminase Încă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai putea face? De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și dacă ți-l făceai În limbă, ce se Întâmpla? Îi spunea Miria pălmuindu-i În glumă obrajii. Când Valentina redeschise ochii, cerculețul de inox Îi străpungea de-acum buricul - și strălucea În lumina becului. — Îți dau o cremă pentru cicatrizare. Te dai cu ea de două ori pe zi. Dacă ești norocoasă, Îți dispare În două luni, dacă nu, durează un an. Dacă vezi că Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vase, punând stăpânire pe un teritoriu primitor și stimulativ. A trecut prin inimă, s-a lăsat strâns și răsucit de bătăile ei, apoi a ieșit în același periplu nebunesc pe alte canale, până când a ajuns din nou de unde plecase. A străpuns iarăși vena și-a ieșit puțin lângă locul de intrare, la timp ca să prindă fâșia îngustă ce se furișa fâlfâind. Contactul cu propriul lui corp a fost o nebunie. Nu-și imaginase că prin mișcarea asta circulară poate să atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dintre puținii demnitari în care putuse să se strecoare. Perioada aceea a fost cea mai grea pentru Zogru, deoarece mulți dintre oameni deveniseră ziduri de netrecut: erau închiși într-o platoșă de fier pe care el nu putea s-o străpungă. S-a trezit în anul 1959, după 20 de ani de somn, și aproape că n-a mai cunoscut nimic. Ratase cel de-al doilea război mondial și pierduse șirul evenimentelor; un urmaș de-a lui Iscru, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Marea cea Albastră, neștiind de suferința Soarelui, alerga fericită, jucându-se, stropind văzduhul și trimițându-i acestuia milioane de picături multicolore. Soarele, oftând, le aduna ca pe niște bobițe de diamante și le transforma într-un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce undeva pe tânăra domniță unde să se poată bucura și alții de priveliștea ei. Este atât de frumoasă, de caldă și nemărginit de duioasă! Aș vrea să se bucure
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la vreo trei case de ei. „Hai să mergem acasă! Am vești importante pentru tine!” Lățosul urmărea scena îndeaproape. Vântul și ploaia deveneau tot mai greu de suportat. Fuioarele apăsătoare de fum străpungeau norii. Nici nu a simțit când s-a apropiat de sat, iar tăcerea vecinei arunca peste sufletul ei o greutate neînțeleasă. Zeci de întrebări fără răspuns se perindau prin mintea ei, cu o viteză amețitoare. Așteptarea se apropia de sfârșit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-au coborât, neinteresați de nori. Monotonia a pus din nou stăpânire pe acest loc până când - minune! - piatra a dat naștere unei noi surse de viață, repede la vale a curs pârâul și s-a mărit, s-a lărgit, a străpuns prin munte și a devenit un râu voinic și dătător de viață, căci odată cu el au început să apară flori și valea a căpătat un scop cu trecerea timpului: să impresioneze, să se facă amintită. Prea puțin îmi e dat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din strânsoarea mea și a venit în spatele meu. Era foarte aproape de mine, chiar lipit. Atunci m-am uitat la țepușa, și cu toată forța mea, m-am înjunghiat. Am împins din ce în ce mai tare, cu cât mai multă forța, până când i-am străpuns și lui inima. Amândoi am căzut. Am stat toată seara, am privit cerul și simțeam cum viața mă părăsește. Nu-mi vine să cred că voi muri. După câteva ore, sirenele poliției distrugeau liniștea deplină în care mă cufundasem. Rose
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
secerând grâul. Paiele îl zgârie, mărăcinii îi înțeapă picioarele goale, dar el tot ține pasul alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor. Ionică se așază la umbra carului. Când o să fiu mare, vreau să zbor până la cer. Să-ți ajute Dumnezeu! spune mama. Așa poate o să scapi de viața asta grea de la țară... Anii au trecut, Ionică a crescut. A
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
însoțită de inocență, bucurie, imaginație, curaj și nu în ultimul rând dragoste de viață. Părea o zi ca oricare alta. Vara nu mă mai surprindea cu nimic și, totuși, cum stăteam la umbra unui bătrân cireș, un fior mi-a străpuns sufletul, iar în acel moment frumusețea „celui dintâi vis al anului” mi-a cuprins trupul. Un ger cumplit s-a abătut asupra inimii mele, gândurile mi-au ruginit la poalele arborelui, în suflet mi-a înflorit bucuria, iar căldura mi-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]