76,894 matches
-
Str. Berzei, în partea de vest. Casa lui Iorgu Caragiale, unul dintre unchi, era în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada Boteanu, celebra Momuloaie deținea cîteva perechi de case la intrarea în Strada Batiștei în timp ce pe Maria Constantinescu, mama lui Mateiu Caragiale, o vizita în Strada Frumoasă din mahalaua Sf. Vasile. Într-o perioadă a descoperirilor retrospective și a curiozității interdisciplinare, opera lui Caragiale conține informații inedite pentru o posibilă monografie a Bucureștilor
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
era în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada Boteanu, celebra Momuloaie deținea cîteva perechi de case la intrarea în Strada Batiștei în timp ce pe Maria Constantinescu, mama lui Mateiu Caragiale, o vizita în Strada Frumoasă din mahalaua Sf. Vasile. Într-o perioadă a descoperirilor retrospective și a curiozității interdisciplinare, opera lui Caragiale conține informații inedite pentru o posibilă monografie a Bucureștilor. Chiar dacă preocuparea pentru topografie nu are legătură cu mulțimea de ghiduri și istorii
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
mai tîrziu, vor cerceta peisajul urban Yves Luginbuhl sau Kevin Lynch. Concomitent, în interiorul rețelei, Caragiale a introdus detalii geometrice și conotații emoționale (trădînd dubla sa relație cu orașul) care au prefigurat abordările alambicate din "Craii de Curtea Veche" și "Pe strada Mântuleasa".
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
dimineața Ne culegem spinii. Credem în soare, credem în ploi. Ne spălăm vorbele cu sudoare. O singură zi Ai cusut, Doamne, veac de veac, Cer de cer, om de om și-ai făcut o zi, O singură zi ce pe străzile noastre Și-acum rătăcește Lebedele ucise au înviat cine ascultă, Cine împarte vorbele, Cine a spus lebede? Cum de-au ajuns orele în calendar? Furnicile au mâncat verbele, Apele au spălat adjectivele, Gândurile-au rămas afară în ploaie, În pământ
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
din cauza cerului parizian, redevenit ceea ce trebuie să fie - posomorât de nori (...). Mai târziu, ceva mai liniștit. E un fel de potolire temporară, în care visez că ar trebui să-mi încep viața. Sunt orele puține, ca acelea când, rătăcind pe străzi, îmi plac străzile; când, uitându-mă la oameni, le stimez inima. Sunt orele restrânse în nădejde, acoperite de memoria prepierzaniei, orele când prevăd poate șansa de a nu muri cu totul. Uite, acum, în după-amiaza asta, când pe fereastra mea
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
redevenit ceea ce trebuie să fie - posomorât de nori (...). Mai târziu, ceva mai liniștit. E un fel de potolire temporară, în care visez că ar trebui să-mi încep viața. Sunt orele puține, ca acelea când, rătăcind pe străzi, îmi plac străzile; când, uitându-mă la oameni, le stimez inima. Sunt orele restrânse în nădejde, acoperite de memoria prepierzaniei, orele când prevăd poate șansa de a nu muri cu totul. Uite, acum, în după-amiaza asta, când pe fereastra mea cât o pagină
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și sinceritate. Între scriere și trăire se instaurează o echivalență aproape perfectă, frenezia vieții și febrele interioare sunt transcrise, parcă, fără "rest", cu o dorință a imediatului irepresibilă, în notații fulgurante, dar cât de revelatoare, cât de stringente: "Umblu pe străzi. Plouă mărunt și Parisul e înfrigurat de secrete, de apeluri pentru ceea ce nu mai poate fi. Mi-ar veni să intru în catedrale să-mi țip libertatea, neînțelegerea de a mă fi născut, de a continua. N-am nici o dorință
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
sufletul cîte unui tom legat în pînză aspră la pipăit, rătăceam pe rîndurile negre, încremeneam apoi cu privirea pe varul gălbui, repetam în gînd, murmurat, cu glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture plătit și, cu sîngele țîșnindu-mi din vîrful degetelor, mai reușii să scriu, necuviincios, în aerul amurgului sălbăticit: TOAMNA!
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
greșeală (un fals)! Întîia fotografie care s-a păstrat și transmis a lui Mihai Eminescu este aceea luciferiană, din 1869, făcută la Praga, la 19 ani. Atelierul fotografului Jan Tomás din Praga, care a executat fotografia amintită, era situat pe strada Vaclavska. Pe versoul unei fotografii din cele 6 (3 ovale și 3 dreptunghiulare - în sepia, carte poștală) stă scris: "Fotografie dată de Eminescu lui Nicolae Oncu pe timpul cînd erau universitari în Viena." - "Dăruită Asociației ș"Astra" din Sibiuț de E.
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
D-Voastre de la 27 Octomvrie a.c., am onoare a Vă trimite fotografia cerută, mulțumindu-Vă tot odată pentru dorințele ce însoțesc scrisoarea D-Voastre. Primiți Vă rog, Domnii mei, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. Domniilor Sale Domnilor membri ai societății "Eminescu" Strada Plantelor No. 12 București" Pe verso-ul fotografiei e imprimat: "Photographie; Jean Bielig; Botoșani; Strada Teatru." Pe un exemplar din cele trei, sub fotografie, e semnătura poetului: M. Eminescu. I. Slavici într-o scrisoare din mai 1909 către Valeria Micle-Sturza
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
tot odată pentru dorințele ce însoțesc scrisoarea D-Voastre. Primiți Vă rog, Domnii mei, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. Domniilor Sale Domnilor membri ai societății "Eminescu" Strada Plantelor No. 12 București" Pe verso-ul fotografiei e imprimat: "Photographie; Jean Bielig; Botoșani; Strada Teatru." Pe un exemplar din cele trei, sub fotografie, e semnătura poetului: M. Eminescu. I. Slavici într-o scrisoare din mai 1909 către Valeria Micle-Sturza, întîia fiică a Veronicăi Micle, a scris următoarele: "Mărturisesc și nu mă dau înapoi că
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
bucureștene, trăite la marginea prăpastiei. Îl avem de la Dinu Pillat care i-l înfățișa sorei sale Pia, într-o scrisoare din august 1947 trimisă acesteia la Londra, unde se afla în exil: "Ruși în uniformă se văd mai puțin pe străzi; " Liberalul" apare încă; lumea noastră burgheză se plimbă mai departe, elegantă și cu cocarda zâmbetului pe buze, pe Calea Victoriei în sus și în jos; tricolorul tot mai flutură pe înălțimea Palatului Regal. Și totuși, pas cu pas, ne ducem Dracului
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
Gina Sebastian Alcalay Ce puțin și ce mult înseamnă zece zile! Mirel nu avea prieteni în Israel, dar bătea la întâmplare străzile Tel Aviv-ului de care nu apucase să se îndrăgostească la 16 ani. Regăsi ici și colo câte un maidan familiar din apropierea Beit-Avot-ului bunicii unde își aflase un temporar refugiu, făcu de câteva ori turul Habimei și Auditoriului, spațiul care-l
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
și de minunate surprize pe care le trăise acolo, atunci la început, la întâlnirea cu marele Lenny; vagabondă printre cartiere și clădiri noi, pe care în parte nu le cunoștea și pe care le examină îndelung, - blocurile cilindrice spectaculoase de pe strada Petah Tikva cu centrele lor comerciale rivalizând cu cele americane, faleza elegantă cu varietatea ei de hoteluri fastuoase între care Hotelul "Hilton", reședința tel-aviviană a lui Bernstein, unde acesta îi cercetase cu atenție degetele prelungi și subțiri, în timp ce sorbea visător
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Vorbești prostii, Sofica, spuse ea pe un ton peremptoriu. Ce să mai caute băiatul aici? Nu vezi că țara-i inundată de ruși, ei nu cântă numai la balalaică... Toți au muzica în sânge și toți cer de lucru. Pe străzi nu se mai vorbește decât rusește. Au creat o concurență enormă. Bașca armata, bașca războiul care pare să bată iar la ușă. Nu vedeți unde am ajuns? Ne conduc magrebienii, ultraortodocșii și coloniștii, rabinul Ovadia Iosef, ayatolahii noștri à la
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
acasă ca să mai continuăm puțin discuția pe drum? Soțul meu e plecat din oraș și mi-e neplăcut gândul să intru brusc într-o locuință goală după o asemenea după-amiază fantastică. - Dacă ți-e frică să umbli seara singură pe stradă, pot să-ți chem un taxi, se oferi candid Natalia, care auzise numai ultimele cuvinte ale musafirei. Casa goală! La ea nu e niciodată casa goală. Dacă nu mișună prin încăperi plenipotențiarii și directorii de cabinet cu păhărelul de whisky
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
tocmai întâmplate 1), m-a făcut să-i dau, în sinea mea, dreptate domnului din Germania cu care călătorisem de dimineață: Bucureștii erau, cu siguranță, un oraș unde civilizația nu prinsese încă rădăcini; deodată însă, birja dădu colțul, intrând pe strada principală a orașului, și totul se schimbă. Magazine strălucitoare se întreceau în a da străzii, printr-o excelentă iluminare cu gaz, un aspect cât mai sărbătoresc și mai frumos cu putință. Din două în două case vedeai o cafenea elegantă
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Germania cu care călătorisem de dimineață: Bucureștii erau, cu siguranță, un oraș unde civilizația nu prinsese încă rădăcini; deodată însă, birja dădu colțul, intrând pe strada principală a orașului, și totul se schimbă. Magazine strălucitoare se întreceau în a da străzii, printr-o excelentă iluminare cu gaz, un aspect cât mai sărbătoresc și mai frumos cu putință. Din două în două case vedeai o cafenea elegantă, plină de domni și de doamne împodobite; în multe locuri, mesele și scaunele fuseseră mutate
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
afară pe trotuar, iar la urechile mele ajungeau râsete și discuții purtate cu glas ridicat, când nu erau acoperite de zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau încoace și încolo, cu o viteză nemaipomenită. Totul dădea o impresie plină de viață, iar strada îmi amintea atât de mult de un bulevard parizian en miniature, încât m-am culcat, în acea seară, convins că ajunsesem totuși într-un oraș pe de-a-ntregul european. Prima mea plimbare, a doua zi de dimineață, întări în toate
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
sud și e artera principală pentru circulație. Era foarte bine pavată și deosebit de curată. Casele, care erau, în majoritate, din piatră deschisă la culoare, aveau un aer elegant, specific. Multele stiluri folosite se armonizau cu fizionomia neliniștită și variată a străzii. Era, aici, plin de magazine cu vitrinele arătoase și cu lucruri de preț; peste tot era exhibat, ostentativ, un lux copleșitor, pe jumătate parizian, pe jumătate oriental - dar bogăția și somptuozitatea păreau să ia, în multe cazuri, locul bunului gust
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
cazuri, locul bunului gust și al eleganței autentice. O mulțime de trăsuri boierești cu vizitii în livrea treceau încoace și încolo, iar pe ambele trotuare circula un val de plimbăreți, cu toții îmbrăcați cu un anume chic, astfel încât întreaga imagine a străzii făcea o impresie plăcută. (...) Viața la Argeș (...) E minunat să trăiești aici șîn Carpațiț; aerul e pur și limpede, natura e minunat de frumoasă, iar oamenii, amabili și ospitalieri. Am stat prin aceste locuri mai multă vreme; am locuit atât
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult". În această alchimie a reveriei - în scris sau în lectură, literal și în toate sensurile - aurul e desigur esențial: "...nu-l vedeam șpe Aubrey de Vereț altfel decît locuind într-una din străzile ce mărginesc regescul Tiergarten spre apus, încingîndu-l cu o minunată salbă de vile, unde aurul a izbutit, întrucîtva, în încercarea de a sădi iarăși raiul în viața pămîntească. Mi-l închipuiam dar răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Brusc, Lovinescu și-a mărturisit dorința de a face un drum pînă la Rășinari, fapt care îmi umplu inima de bucurie. Lovinescu părea alt om, era încîntat de prezența mea. Ascultam sunetul pe care îl făceau roțile trăsurii pe asfaltul străzii, îndreptîndu-ne spre Drumul Dumbravei, al faimoasei păduri de stejar care se întindea pînă la Rășinari, unde se născuse poetul Octavian Goga, localitate pe care nu o vizitasem niciodată în copilăria mea, pînă atunci. Am descoperit locul în care se organiza
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
alb, vag oriental. În ordinele strigate ale ofițerilor se grupară pe companii și numaidecît porniră în pas alergător. Alergară cu sufletul la gură zăngănindu-și echipamentul, puștile, bidoanele, lopețile scurte care-i plezneau peste șolduri îndemnîndu-i parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi pietruite, li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața caselor de la periferie, date cu var din belșug, femei îi priveau cu mîna la gură. Cocoțați în pomi sau pe garduri, copiii azvîrleau în ei cu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
părăsesc, îi devin dușmani, se unesc împotriva lui pentru că toți sunt "umiliți și pătați". Bacantele și femeile Tebei, cuprinse de delir, îl ucid pe nefercitul basileu și propria-i mamă, atinsă și ea de nebunie, îi va purta capul pe străzi în vârful unei sulițe. Întinderea molimii psihice e urmărită gradual în memorabile secvențe, în această parabolă scrisă înainte de sfârșitul războiului, în care se poate vedea, cum spuneam, o trimitere la situații și procese de aceeași factură petrecute în trecutul apropiat
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]