6,493 matches
-
naște copii are timp numai oasele care s-au izbit de suflet pot să îl măsoare între spațiu și timp cuvintele desenează orizonturi sîngerânde ... Citește mai mult este liniar spațiuleste drepteste împotriva oricărei liniicare nu pare a fi cercneatins de strigătul privirilorel nu are marginiîn măruntaiele sale mor copacica să existe timpsă creadă adevărații copaciîncă nenăscuțică spațiul se întinde cât rădăcina lornici cuvintele nu sunt altfelse rup din acele ceasorniculuiși devin nesfârșiteode de linii puncte parfumuriaduse lor înșile de regele-aeral buzelornumai
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
poți fi întoarcere tocmai asta caut întrebare asta caut eu colțurile cuvintelor care au fugit fără să fie atinse în privire starea lor primordială de dinaintea rostirii caut asta caut trestia din care se rup picioarele desculțe ale unui început de strigăt apoi a tăcut ... Citește mai mult o singură dată s-a întors gândul din drumsperiat de mersul înainte al frunzelor de plopcare păreau pietreo singură dată l-am întâlnit euîn marginea opacă a viduluisi l-am întrebatce cauți gândpe urma
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
noi? Pe mulți ai adus Tu la viață iată noi, apostolii Tăi vom fi morți mâine dimineață Noaptea ca păcatul, adâncul la fel Întunericul vine de dedesubt și a cuprins toată lumea aceasta de care iată, noi ne-am și rupt Strigăte-n beznă: - El e Acesta! Merge pe mare ca și pe uscat! Cheamă-mă la Tine Doamne, dacă vrei să cred cu adevărat! - Vino! Simon coboară, apa e tare un pas, încă unul. Parcă visez merg și eu ca El
MERSUL PE MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352071_a_353400]
-
noi? Pe mulți ai adus Tu la viață iată noi, apostolii Tăi vom fi morți mâine dimineață Noaptea ca păcatul, adâncul la fel Întunericul vine de dedesubt și a cuprins toată lumea aceasta de care iată, noi ne-am și rupt Strigăte-n beznă: - El e Acesta! Merge pe mare ca și pe uscat! Cheamă-mă la Tine Doamne, dacă vrei să cred cu adevărat! - Vino! Simon coboară, apa e tare un pas, încă unul. Parcă visez merg și eu ca El
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
pretutindeni sub razele piezișe, iar noi așteptăm, așteptăm, așteptăm. Munții se apropie de cer încheind tratate de pace croite pe măsura ta, dimineața la ora exactă, nu există ceva comparabil, poate doar această mare de dragoste și recunostință. În somn, strigătul devine poem. Referință Bibliografică: Anotimpurile Gironei / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1594, Anul V, 13 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ANOTIMPURILE GIRONEI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352098_a_353427]
-
arcușu-i prețios, Eu te văd, venind din nimburi, Lerui ler, de sus în jos. Și în țipătul zăpezii, Ce-n vioară se destramă, Eu te văd un rege-al iernii, Vii, parcă, purtându-ți pana. Arcușu-n scris se împreună Cu un strigăt diafan, Vioarele din stâncă se adună, În zăpezi se pierd cu-alean. Numai tu, chemând ferice, Zilele, din cer, le scazi, Iar, din nopți, cu bolți ancestre, Un copil din cântec cazi- Printre gânduri ... parcă-ai plânge, Pana-ți e
LERUI LER, CÂT TE IUBESC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352231_a_353560]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CIRC Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 409 din 13 februarie 2012 Toate Articolele Autorului a rămas anotimpul închis pe epava vieții. răsucit până la picătura de strigăt, verbul uită acțiunea. adoarme-ntr-un cot. meditează...poate... mai doare un pic. știu. aud cum râde viața de mine. cu frânturi de pași, lovesc ritmat sensurile. am cuțitul în mână, un gest într-un gând - abac al încercării, roade
CIRC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356337_a_357666]
-
pe care o poartă fiecare poezie în parte. Asemenea unei ape tulburi... neliniștile, accentele bacoviene se strecoară prin fisurile sufletului învăluit în culorile cenușii... ale unei melancolii nelumești ( uneori). “eu rămân aici cu rana sângerând // nesfârșitele ploi îți vor aminti // strigătul meu // tu mă vei privi dintr-un fir de iarbă // legănat de zbaterea vântului // ca o mângăiere”... ( azi, aici...) Anotimpurile se contopesc cu trăirile poetului sub pleoapele căruia mai pâlpâie amintirile și “nopți cu vise alungate”. Iarna accentuiază starea de
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
zburdă cu vântul pomi fără frunze - în cuiburi părăsite fulgi și coji de ou nefiresc încă zborul omului spre cer - tremură macii în iarba crudă - umbra norilor moale - dorul de înalt camera de ceai - în fiecare ceașcă florile de prun strigăt de buhă de dincolo de stele - în rest doar somnul senin de toamnă și murmurul frunzelor - o rugăciune florile albe lângă murele negre - o toamnă lungă flămânde ciori și antene ruginite - toamna în oraș păsări de pradă - totul în jur amuțit
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU BELDIMAN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356509_a_357838]
-
și îndrăgite. Povestirile din Globul de Cristal sunt pilduitoare și pline de adevăr; adevărul văzându-l în noi prin atitudinea noastră - adică - de a fi în pace cu semenii noștri. De a înlătura orice amărăciune răutăcioasă, orice furie, mânie sau strigăt de vorbă înjositoare. Terminând această carte de citit am răsfoind-o din nou, de la început la sfârșit. M-am oprit pe rând; la prefață, la grafică, precum și la textele autoarei. Mi-am zis; Să fii cu același har autorule, multe
GLOBUL DE CRISTAL DE ELISABETA IOSIF de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355789_a_357118]
-
Camerei, oferind României suma de 25 milioane franci în schimbul adoptării unei Constituții favorabile încetățenirii evreilor infiltrați între granițele țării. Prezența israelitului Isaac Cremieux în Camera Parlamentului a scos însă populația Bucureștiului în stradă, înconjurând clădirea cu pricina și amenințând cu strigăte împotriva evreilor. Deși la ședințele din Adunarea Constituantă cei mai categorici deputați împotriva evreilor erau cei din Moldova, populația Bucureștiului a dovedit o solidaritate de excepție cu aceștia pentru cauza națională, mergând până acolo încât manifestația anti-israelită a culminat cu
CAP. 3 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355858_a_357187]
-
o clipă la dispoziție, să citesc, scriu, meditez, să analizez, sunt lucruri pe care le-aș face iar și iar și iar... Mă fascinează astrologia, îmi place natura, iubesc fiecare copac, colină, fiecare colț de stânca din munte său fiecare strigăt al mării, fiecare manifestare a naturii. Ador să călătoresc în natură. - Ce mesaj ai dori să le transmiți cititorilor noștri? - Să se caute, să se găsească și să trăiască în deplină armonie cu ei înșiși și cu ceilalți, conștientizând importanta
ATUNCI CÂND VICTORIA APARŢINE CELOR CU MENTALITATE DE ÎNVINGĂTOR. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355882_a_357211]
-
noi? Pe mulți ai adus Tu la viață iată noi, apostolii Tăi vom fi morți mâine dimineață Noaptea ca păcatul, adâncul la fel Întunericul vine de dedesubt și a cuprins toată lumea aceasta de care iată, noi ne-am și rupt Strigăte-n beznă: - El e Acesta! Merge pe mare ca și pe uscat! Cheamă-mă la Tine Doamne, dacă vrei să cred cu adevărat! - Vino! Simon coboară, apa e tare un pas, încă unul. Parcă visez merg și eu ca El
MERSUL PE MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355946_a_357275]
-
vei aștepta rezonanța ei până la osul din urmă, aninat de crucea pe care spinii reinventează iubirea în pași de marș. uneori ajunge să răsune ca un tropăit banal pe treptele unui sanctuar al deznădejdii dar... ce ne-am face fără strigătul copitelor cailor lăsați să tușească prea des, scoțând pe nări esențele vieții pe un pumn de iarbă părăsit de primăveri? cum mai poți crede că sângele tău are aripi de corb? tu? te știu, de când lacrima dintâi a ființei mele
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
în cazul abuzului descriptivist, se face și aici simțită ostentația modelelor, insuficient filtrate de șabloane și truisme : „A învăța să ai răbdare / este de fapt cea mai grea lecție de viață / așa cum și moartea este doar un somn” etc. etc. (Strigăt pe valuri) Dar fabula propriu-zisă ce alimentează aceste morale rămîne în sine enigmatică, la fel ca nunta Giocondei de ne-o cînta Dan Spătaru, aflai cum că fătuca „se mărită”, că „e nuntă-n cartier”, haidem degrabă deci să apucăm
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
să nu mai plece, Iar dorul lor să stea în țară. Poporul meu, cel fără luptă-nfrânt, Mă tem că n-om ieși de sub blestem, Mă tem că n-o s-avem măcar mormânt, Și nici pe cine să mai tămâiem! 19-08-11 Strigăt de copil Zorii rugineau pe bolta nopții moartă, Sub cerul sfărâmat de pas adânc de zei ... Un ecou ascult din lumea aialaltă, Sculptând sub osul frunții pe părinții mei . Eu nu mai sunt mândria razelor de soare, Sunt cărarea umbrei
NEW YORK LYRICS de STELIAN PLATON în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356021_a_357350]
-
să nu mai plece, Iar dorul lor să stea în țară. Poporul meu, cel fără luptă-nfrânt, Mă tem că n-om ieși de sub blestem, Mă tem că n-o s-avem măcar mormânt, Și nici pe cine să mai tămâiem! 19-08-11 Strigăt de copil Zorii rugineau pe bolta nopții moartă, Sub cerul sfărâmat de pas adânc de zei ... Un ecou ascult din lumea aialaltă, Sculptând sub osul frunții pe părinții mei . Eu nu mai sunt mândria razelor de soare, Sunt cărarea umbrei
POEME de STELIAN PLATON în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356054_a_357383]
-
ori în viață simți că rătăcești drumul, că ai nevoie de cineva care să te îndrume, că lumina aprinsă în sfeșnicul din inimă nu luminează destul pentru a-ți desluși țelul. Și atunci ceri ajutorul celor din jur, iar dacă strigătul rezonează cu persoane deosebite, acesta nu va întârzia să apară. Am crescut cu ideea că fiecare om are un drum predestinat și doar dacă Dumnezeu vrea îl pot parcurge. Acum însă, am înțeles că drumul vieții ni-l alegem noi
DRUMUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354779_a_356108]
-
cer: - M-am sinucis...// Steaua noastră-mbracă giulgi de fum/ Și-n tăcere sufletu-mi îngropu-l./ Să ne poarte chiotul de-acum/ Numai plopul știe, numai plopul.”(Chiot cu Esenin) Alteori universul poetic este dominat de trăiri la nivelul senzației ( Strigăt orb, Îți ghicesc tăcerea, Rouă pârjolită, Oarba). Apar semne care prevestesc ,,o altă stare”, comunicarea adâncind relația dintre semnificat și semnificant: ,, Azi pe deal, mâine pe vale/ Când călare, când pe jos./ Traista umerii mi-a ros/ Și mă arde
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
dansurilor care le însoțeau, îndrăgitele Tonadillas (Playeras, Seguidillas, Boleros și Fandangos). „Sunetul sacadat al castanietelor și tropăitul ritmic din călcâie se completau armonios, compunând o atmosferă încântătoare, care electriza publicul în asemenea măsură încât spectatorii se trezeau acompaniind reprezentația cu strigăte entuziaste”, notează la 1772 călătorul andaluz Juan Fransisco Peyrón în urma unei vizite în teatrul din Cádiz, pe atunci singura instituție din Spania în care legea nu interzicea acea formă „barbară și indecentă” de artă scenică. Îndrăgitele dansuri se răspândesc și
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
desăvârșiți, capabili să potențeze și să îmbogățească spectrul melodic prin improvizațiile cele mai măiestrite. Scriitorul uruguayan Carlos Reyes descrie rolul lor: „Un cântăreț fără suferință este ca o chitară fără corzi: sună, dar nu răsună. În general, se crede că strigătele și chiotele, aye-urile și suspinele sunt doar artificii și arabescuri stilistice. Prostii! E un tremur, iar în funcție de ecoul pe care îl trezește cântecul în inima interpretului, strofele prind formă tânguitoare și gust de lacrimi.” În anul 1869, într-o familie
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
palme și tot felul de brutalități. Să te bucuri de infidelitatea bărbatului tău, în speranța că scapi de violența lui”... De umilințele la care te supune! Infidelitatea să însemne izbăvire! O visată reîncarnare a femeii-pasăre din propria-i cenușă! Un strigăt liric, cutremurător: „Violența umblă liberă pe străzile vieții. Lumea din jur (asis)stă surdă la dramele pe care nu le vede. Dar și când este martoră, de ce întoarce capul? De unde și până când să fim robii ideilor preconcepute că bărbatul are
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
în fața neantului, îmi deschid larg brațele, chemând liniștea din zori, implorând-o să pună frâu furtunii ce-a zădărnicit bucuria unui zbor... Mă înalț peste leșul cuvintelor - sfârtecate de ghearele sumbrelor gânduri - și planez pe dâra de sânge ce desparte strigătul dimineții de fulgerul sacru al nopții. Sunt pasărea albă ce luminează singura fereastră care duce spre noi și nebănuite contururi... În jocul nuanțelor se rotesc nestingherite... umbre tremurânde... ( Valentina Becart) Referință Bibliografică: Pasăre albă... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PASĂRE ALBĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355256_a_356585]
-
în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului sunt Dunărea cu lacrima albastră și Bărăganul îngălbenit de soare, sunt vântul adiat al florii din fereastră balada pământului cântată pe-nserare. sunt răsăritul spulberat din delta stufului, și strigătul de păsări brodat în lumina amurgului. sunt geamătul de piatră din albia fluviului și pasul Chiralinei la marginea târgului . sunt strigăt rătăcit ca punctele-n eter, și florile uscate-n câmp și iarba scorojită , parfumul salcâmului pecat în aer și
ELEGIA IV de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355299_a_356628]
-
sunt vântul adiat al florii din fereastră balada pământului cântată pe-nserare. sunt răsăritul spulberat din delta stufului, și strigătul de păsări brodat în lumina amurgului. sunt geamătul de piatră din albia fluviului și pasul Chiralinei la marginea târgului . sunt strigăt rătăcit ca punctele-n eter, și florile uscate-n câmp și iarba scorojită , parfumul salcâmului pecat în aer și spre cer . sunt floarea neiubită ciulin pur în Bărăgan de tine-ndrăgostită . Referință Bibliografică: Elegia IV / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare
ELEGIA IV de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355299_a_356628]