9,389 matches
-
Dintre aceste patru tipuri sunt frecvente construcțiile referitoare la subiect și la complementul direct. Pentru propozițiile dublu subordonate simultan, analiza sintactică elementară prevede numai identificarea propoziției corelate, a cuvântului corelat, și precizarea funcției în frază (este predicativă). Raportul de dublă subordonare simultană se realizează atât la nivelul propoziției (când avem funcția sintactică cu dublă subordonare simultană) cât și al frazei (când avem propoziția dublu subordonată simultan). 1. La nivelul propoziției: Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană se poate exprima prin următoarele
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Pentru propozițiile dublu subordonate simultan, analiza sintactică elementară prevede numai identificarea propoziției corelate, a cuvântului corelat, și precizarea funcției în frază (este predicativă). Raportul de dublă subordonare simultană se realizează atât la nivelul propoziției (când avem funcția sintactică cu dublă subordonare simultană) cât și al frazei (când avem propoziția dublu subordonată simultan). 1. La nivelul propoziției: Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană se poate exprima prin următoarele părți de vorbire: a) „adjectiv sau alte părți de vorbire devenite, prin conversiune, adjective
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
frază (este predicativă). Raportul de dublă subordonare simultană se realizează atât la nivelul propoziției (când avem funcția sintactică cu dublă subordonare simultană) cât și al frazei (când avem propoziția dublu subordonată simultan). 1. La nivelul propoziției: Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană se poate exprima prin următoarele părți de vorbire: a) „adjectiv sau alte părți de vorbire devenite, prin conversiune, adjective (numeral, interjecție, verb la supin): Un glas s-a-nălțat amar. Venit-au zece din război. L-a făcut scârța - scârța. Pe
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sau în genitiv fără prepoziție sau o prepoziție marcă a acestui caz: Băiatul răsucea fără niciun entuziasm roata. Această fată ai fi luat-o drept fantomă. Îl credeam contra mitei”. Din punctul de vedere al structurii, funcția sintactică cu dublă subordonare simultană poate fi exprimată prin cuvânt sintetic: Ionel privește întrebător, prin structură analitică: Ea mă cerceta fără vină. și prin structură complexă: Prietena mea merge calmă și voioasă. Regentul nominal - trebuie să stea în N. sau în Ac. obiect direct
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sinonimă sintactic cu propoziția dublu subordonată simultan juxtapusă”. Regentul, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o subiectivă sau completivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Raportul de dublă subordonare simultană este marcat de prezența simultană a unor „modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de nume(flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de verb(topica)”. În funcție de planul semantic sau de structura subordonatului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ce sunt și le tratăm ca generalități; adverbe relative: încât, cum, în chip de, drept: Iată-l cum din haos se face om, iar el devine haos. „Topica, expresie a celei de a doua direcții în desfășurarea relației de dublă subordonare simultană, se asociază flexiunii(orientată de acord) în fixarea identității sintactice a subordonatului cu dublu regent simultan. Acesta urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent”: Mihaela s-a întors obosită acasă. Însușirea(acțiunea) exprimată este simultană cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ticălos cu trupul rămase neînvins cu inima, deși era ticălos cu trupul. Efectele obținute prin restructurare sunt concizia, evitarea repetiției, sublinierea unor segmente sintactice încărcate afectiv, deci mai multă energie în exprimare. CAP.III TEORII PRIVIND FUNCȚIA SINTACTICĂ CU DUBLĂ SUBORDONARE SIMULTANĂ - PROPOZIȚIA DUBLU SUBORDONATĂ SIMULTAN Anii '80 sunt anii unei veritabile explozii în domeniul teoriilor gramaticale. Teoriile apărute în această perioadă au două elemente comune: ele provin din aceeași matrice lingvistica generativă și sunt versiuni ale aceluiași proiect care caracterizează
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
grad mișcarea de idei din domeniul lingvisticii teoretice contemporane. Este vorba despre proiectul gramaticii universale. Din literatura de specialitate rezultă faptul că în mai puțin de trei decenii s-a încetățenit la noi ideea că partea de propoziție cu dublă subordonare simultană (față de un „nume” și față de un ,,verb”) este o realitate de care nu se mai poate face abstracție în gramatica românească. Pentru denumirea acestei părți de propoziție (eventual a unor realități înrudite cu aceasta) s-au propus în funcție de diverse
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acordându-se cu regentul nominal în număr și, dacă e posibil, și în gen(Om prudent, el nu se amesteca unde nu trebuia./ Om prudent, lui nu-i plăcea să se amestece unde nu trebuia.) iii. prin substantiv cu prepoziție, subordonarea realizându-se prin aderență(Un avion cu viteză sporită, ar acoperi distanța numai în jumătate din timpul calculat inițial.) Atributul circumstanțial este izolat prin intonație și pauză, marcată în scris prin virgulă. ,, Unele acuzative cu prepoziție considerate de unii specialiști
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
circumstanțiale care au legătură cu verbul propoziției regente și atributive circumstanțiale care nu au legătură cu verbul propoziției regente, nuanța circumstanțială fiind exprimată lexical”. Pentru discuția de față prezintă interes numai prima grupă, la care „se poate vorbi de dublă subordonare: a) față de un nume; b) față de un verb”. Aceste atribute circumstanțiale - pe lângă o caracteristică a numelui determinat - exprimă și o circumstanță (cauza, scopul, condiția, modul, consecuția) în legătură cu verbul pe care de asemenea îl determină. Exemplu: Ion Vodă își punea nădejde
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să afle și mai multe, da bacșișuri la slugi să-l iscodească ... (I. Caragiale, op. cit., III, p. 161) b) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul infinitiv, dacă admitem că infinitivul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
rezultând din gruparea cu verbul a elementului predicativ suplimentar și prin posibilitatea absenței nuanței circumstanțiale. Atributiva circumstanțială este subordonata echivalentă cu un atribut circumstanțial, dar legătura dintre subordonată și regentul verbal este și mai slabă decât în cazul atributului circumstanțial. Subordonarea este realizată cu ajutorul acelorași mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate de înțeles mai strânsă sau mai slabă cu regentul nominal, ea nu este sau este izolată prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
determinat și arată o calitate, o însușire nelimitată a obiectului exprimat prin substantivul determinat. Acest adjectiv are în propoziție funcția de atribut și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Raportul dintre determinat și determinant este de subordonare. Prin propoziție se realizează o singură comunicare: un obiect delimitat față de altele de același fel săvârșește o acțiune”. În propoziția Fetița aleargă voios, adverbul de mod voios arată felul în care se face acțiunea de a alerga. El se referă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
felul în care se face acțiunea de a alerga. El se referă direct la verb, arătând calitatea, însușirea acțiunii exprimate de acesta. În propoziție, voios este un circumstanțial de mod, iar raportul dintre verbul determinat și adverbul determinant este de subordonare. „Într-o propoziție ca Fetița aleargă voioasă, adjectivul voioasă exprimă o circumstanță care se referă la verb, dar nu în așa fel încât să existe o determinare directă, ca în cazul circumstanțialului de mod. Determinare directă există între adjectiv și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
prin în timp ce fetița aleargă este voioasă sau prin fetița aleargă fiind voioasă. Având în vedere că reconstituirea gândirii pentru aflarea sensului comunicării se poate face prin dezvoltarea adjectivului voioasă într-o nouă propoziție - aflată în raport de coordonare sau de subordonare cu propoziția fetița aleargă - autoarea apreciază că ,,adjectivul voioasă este predicat, care propunem să fie numit predicat circumstanțial” Adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă fiind voioasă prezintă elemente comune cu predicatul nominal. Sensul propoziției din punct de vedere logic poate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
aici, St. Házy se referă numai la determinarea exprimată printr-un adjectiv de tipul voioasă din fetița aleargă voioasă. În astfel de comunicări - spune St. Házy ,,având în vedere ... că această parte de propoziție [în exemplul dat voioasă] este dublă subordonare și mai cu seamă faptul că ea nu aduce în comunicare un element predicativ indispensabil (ca numele predicativ) sau câtuși de puțin necesar, putând și lipsi, fără ca înțelesul comunicării să sufere simțitor, considerăm că avem a face cu o parte
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
suplimentar provin din structuri primare cu organizare internă diferită, și anume, din enunțuri cu raport de coordonare [ luna strălucește pe cer și (luna) este blândă și clară => luna strălucește pe cer blândă și clară] sau din enunțuri cu raporturi de subordonare [Ion crede că eu sunt inginer => Ion mă crede inginer]. La clasa de substituție a predicatului suplimentar Valeria Guțu Romalo notează substantive și pronume nu numai „fără prepoziție (în nominativ)” ca în s-a întors doctorița, ci și cu prepozițiile
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Plecând de la faptul că la terminologia de specialitate creată recent se pune și problema capacității de sugerare a realității avute în vedere, considerăm că denumirea cea mai convenabilă pentru funcția sintactică în discuție este aceea de funcție sintactică cu dublă subordonare simultană la nivelul propoziției și propoziție dublu subordonată simultan la nivelul frazei. III.11 Complementul predicativ al obiectului Complementul predicativ al obiectului și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
punerea în aplicare a metodei generativ-transformaționale, s-a făcut un salt calitativ în interpretarea părților de propoziție. Comportamentul structurilor cu verbe impersonale dovedește că avem a face cu regenți verbali capabili să primească un determinant cu funcția sintactică de dublă subordonare simultană. Ca și celelalte tipuri de dubli subordonați simultan, cel cu raportare la un verb impersonal se manifestă în structura de suprafață, ca rezultat al amalgamării celor două propoziții din structura de adâncime (de bază). „Procesul de derivare a dublului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
observăm că amalgamarea celor două propoziții din structura de bază are ca efect o concentrare semantico-sintactică. Subliniem că, între cele două propoziții din structura de adâncime (în cazul tiparului cu verb impersonal) se stabilește, de fiecare dată, un raport de subordonare. Legătura dintre propoziția regentă și cea subordonată (subiectivă) se realizează conjuncțional. Dintre acestea, este acceptată conjuncția compusă ca...să sau conjuncția să, iar pentru verbul a (se) părea, atât conjuncția să, cât și că. Spre exemplu: 1) Trebuie / ca cineva
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
simultan să fie un substantiv sau un gerunziu. După cum am observat, majoritatea verbelor impersonale (cu excepția verbelor a trebui, a merita și a urma) se pot combina cu diverse clase morfologice care ocupă, în astfel de structuri, funcția sintactică cu dublă subordonare simultană. Dublul subordonat simultan din tiparul cu verb impersonal este exprimat, de cele mai multe ori, printr-un participiu pasiv sau adjectiv. Privite sub aspect sintactico-semantic, verbele impersonale denotă o apropiere de verbele reflexiv pasive. Această tangență este vădită în etapa de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
într-o formă concisă, explică caracterul ei predominant în limbă. În limba română actuală, construcția cu dublul subordonat simultan raportat la un verb impersonal este uzuală și frecvent întâlnită, în special, în limbajul gazetăresc. CAP. V FUNCȚIA SINTACTICĂ CU DUBLĂ SUBORDONARE SIMULTANĂ V.1 Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană Afirmam în capitolul anterior că subordonatul cu dublu regent simultan este o parte secundară de propoziție care privește numele, dar este exprimat în același timp prin intermediul verbului însoțit, având, așadar, doi
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în limbă. În limba română actuală, construcția cu dublul subordonat simultan raportat la un verb impersonal este uzuală și frecvent întâlnită, în special, în limbajul gazetăresc. CAP. V FUNCȚIA SINTACTICĂ CU DUBLĂ SUBORDONARE SIMULTANĂ V.1 Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană Afirmam în capitolul anterior că subordonatul cu dublu regent simultan este o parte secundară de propoziție care privește numele, dar este exprimat în același timp prin intermediul verbului însoțit, având, așadar, doi regenți: unul verbal și altul nominal. Dublul subordonat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dacă este posibil și în gen) cu regentul nominal. Dublul subordonat simultan exprimat printr-un adjectiv fără prepoziție stă în cazul acuzativ (recțiune față de regentul verbal) și se acordă în gen și număr cu regentul nominal. În toate celelalte cazuri subordonarea este realizată prin aderență față de regentul verbal și prin acord, când e posibil, cu regentul nominal. Mijloacele de exprimare comune celor patru tipuri ale dublului subordonat simultan distinse după partea de propoziție la care se referă (subiect, complement direct, indirect
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
marcată în scris prin virgulă.( De câte e în stare, numai eu o știu.) CONCLUZII Din literatura de specialitate rezultă faptul că în mai puțin de trei decenii s-a încetățenit la noi ideea că partea de propoziție cu dublă subordonare simultană (față de un ,,nume” și față de un ,,verb”) este o realitate de care nu se mai poate face abstracție în gramatica românească. Pentru denumirea acestei părți de propoziție (eventual a unor realități înrudite cu aceasta) s-au propus în funcție de diverse
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]