3,015 matches
-
lună. „Toată viața n-am făcut altceva decât să mă cramponez de oameni.“ La fel și cu Endō acum. A fost incapabil să-i schimbe firea sau măcar să-i mai potolească ura. L-a urmat și atât. Endō își ștergea sudoarea de pe frunte cu mâna și-și târa picioarele obosite, spunându-și: încă cincizeci de metri, încă cincizeci de metri. După ce parcurgea cincizeci de metri, se concentra ca să mai poată parcurge încă cincizeci. Era cu ochii pe Kobayashi, cu toată ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu cizmele prin băltoace. Când a bătut la ușă, a ieșit un țăran. Endō s-a rezemat de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască pistolul. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare. Era și mai tras la față decât fusese la Tokyo, iar pungile de sub ochi, care-i trădau boala, stăteau mărturie a greutăților prin care trecuse în ultimele trei zile. — Endō-san, să mergem acasă, îl îndemnă Gaston în șoaptă. Endō nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era grav rănit. După spusele omului care l-a găsit, în dimineața aceea a trecut pe la el un bărbat îmbrăcat într-o pelerină de ploaie, care a cumpărat trei sticle de oranjadă. — Facem cercetări în continuare, explică polițistul, ștergându-și sudoarea de pe gât. Takamori l-a întrebat ce s-a întâmplat cu străinul. — Străin? Până acum nu ne-a spus nimeni că ar fi și un străin implicat în toată povestea aceasta. Ciudat că-l găsiseră numai pe Endō în mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Acum ai înțeles? N-ai nici o scăpare. Atunci când lumânările vor fi ars până la capăt, vocea mea își va regăsi sunetul și vei fi pierdut." În clipa aceea am urlat. Nu mai țin minte ce. Și m-am trezit leoarcă de sudoare... Cum vezi, eu am experimentat, la fel ca pădurarul, aproape totul. ― Îți repet, nu cunoști rugul, Galilei. Și trebuie să accepți că totul a fost așa cum îți amintești. ― Știu. Dar atunci a existat o clipă în care nu mă mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
până mi-am însîngerat picioarele prin nisipul fierbinte, uitîndu-mă la măslinii și chiparoșii care se clătinau umbroși, dincolo de zid, și, deodată, am observat că acest zid se înălța puțin înaintea mea, pe unde mergeam eu. Sclavi cu trupurile scăldate de sudoare îl ridicau, biciuiri tot timpul de inchizitorii care mă judecaseră. Cel cu capul lunguieț mi-a strigat peste zid: "Nu mai alerga, Galilei. Până să ajungi tu la capătul zidului, întreg pământul va fi încercuit. Dar noi te lăsăm liber
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
au apărut mâinile, trupul, umerii. Numai fața nu reușeam deloc s-o deslușesc Au căpătat relief doar buzele. Oricât ciopleam piatra, nimic altceva nu se distingea în jurul lor. M-am oprit o clipă să mă odihnesc, să mă șterg de sudoare, și tocmai atunci buzele s-au mișcat, fără să rostească, însă, nici un cuvânt. Și, pe urmă, încă o dată. Și încă o dată. Se mișcau cum ar vorbi și totuși nu se auzea nici măcar un suspin . În zadar mi-am lipit urechea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să-l informeze pe șeful gospodăriei. A apărut la locul cu pricina când noaptea se-ngâna cu ziua; adunarea era deja întrunită. Era de față și Anselmo, judecătorul, așteptând porunci; m-am așezat lângă el. Liutperto a sosit lac de sudoare și a spus: - Faroald, preotul acesta este nebun; refuză să iasă din casă și mă imploră să-l omor. Longobarzii au început să șușotească, drept care comandantul a zis: - Împresoară casa și adu-l aici pe sămădău. Woto, târât fiind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost străpuns cu trei piroane, noi suntem străpunși de șapte ori mai mult. Așa că spune-mi ceva mai înțelept, dacă ești în stare. Eram descumpănit, incapabil de a mai spune ceva, drept care fantasma a continuat: - Spaima? Oare nu tremura și sudoarea lui nu sângera de frică în grădina măslinilor? Nu voia să fie cruțat de soarta ce-i fusese hărăzită? Oare nu și-a învinuit tatăl că l-a părăsit pe când era pe cruce? Dacă un soldat s-ar fi purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea a tresărit, s-a uitat la mine lung, a citit ceva în ochii mei și s-a sculat brusc să pună cupa pe o masă. Observasem deja că, deși era cald, fața și brațele n-aveau nici urmă de sudoare și, când am văzut pata ce-i umezea tunica sub fund, am înțeles că nu Romilde, cu siguranță, era absentă în patul conjugal. Adevărul mi s-a dezvăluit întâmplător la câteva zile după întoarcerea lui Garibaldo. Tocmai citeam o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adusă mai mult târâș Romilde și aruncată la picioarele lui. Toți au căutat să acopere ochii copiilor, iar femeile și-au întors capul sau și l-au plecat. Era goală, acoperită cu o crustă de pământ și pulbere, amestecate cu sudoare, scuipături, sânge și spermă. Gura îmi era uscată și gâtul mă durea, dar continuam să traduc cu voce tare: - Romilde nu se poate plânge, chiar dacă a avut doar o sută de bărbați, deoarece acum o să-și aibă ultimul bărbat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o jumătate de milă, așa că am dat pinteni și l-am lăsat pe Gumbert acolo unde căzuse, trăgând nădejde să i se fi rupt osul gâtului. Am gonit mai mult de un ceas, până ce caii s-au făcut lac de sudoare. Eram toți laolaltă, doar noi însă, căci nimeni altul nu ni se mai alăturase, și nimeni nu ne mai urmărea. Nu puteam să ne continuăm cavalcada decât cu riscul să pierdem caii pe drum. Grimoald a văzut un râuleț ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după cum era cântarea, se învârteau cu brațele depărtate de corp până ce păreau să devină niște moriști descriind o spirală invizibilă. După o asemenea învârtită, corul se întrerupea brusc și respectivii oficianți cădeau la pământ, cu răsuflarea tăiată și leoarcă de sudoare. Fiecare dintre ei a făcut profeții și a rostit fraze din sfintele scripturi în limbi pe care cu siguranță nu puteau să le știe. Păreau să vadă ceva de nevăzut, căci ochii le erau sorbiți de extaz. Unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul altuia o minge de lemn. Ne-am așezat să așteptăm pe o bancă, până ce împăratul a catadicsit să vină la noi, șiroind de sudoare. Față-n față cu el, mi l-am închipuit ca pe un taur gata de atac. L-a măsurat pe Garibaldo și i-a spus: - Așadar, tu ești taumaturgul? Cel care crede că e mai tare decât cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tatăl, la ce vă mai e de folos și viața fiului? Iar tu, cu siguranță, n-o să vrei să-l omori numai ca să-mi faci mie în ciudă. Paloarea lui Andras se răsfrângea în culoarea cenușii și asupra tichiei negre, sudoarea îi lipise baierele de față și de gât. - Trebuie să vorbim, Stiliano, eu îți dau ceva, iar tu îl lași pe băiat să se îmbarce. Cu mine faci ce poftești. Pe mine mă interesează doar ca lucrarea mea să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sigură dacă aceasta putea să aducă cu ea un rău mai mare decât gloria pe care o presupunea. Odată întorși la Pavia în noaptea următoare, Rotari m-a chemat la el. L-am găsit stând în pat, scăldat de o sudoare rece și cu răsuflarea îngreunată. Părea că și judecata îi era confuză. Medicul evreu pe care l-am chemat și căruia i-am semnalat o posibilă otrăvire fără să-i spun cu ce i-a privit gingiile, i-a ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc. M-am dus lângă ea, poruncind să fie aprinse toate lămpile. Gaila s-a uitat la mine înspăimântată, implorându-mă fără grai în același timp. Era leoarcă de o sudoare rece, din pricina căreia șuvițele de păr i se lipeau pe frunte. I-am luat mâna în mâna mea; m-a strâns spasmodic, înfigându-mi unghiile în carne. Am făcut iute ceea ce mă sfătuise medicul, fără să mai țin seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru noi planuri. Au venit apoi primele semne de demență, bruște și scurte. Într-o zi era cât pe-aci să-și înjunghie fiul, pe motiv că, pentru a câta oară, deflorase o fată; s-a trezit tremurând, leoarcă de sudoare, cu pumnalul la o palmă de pieptul lui Rodoald. Ne-am străduit să păstrăm cât am putut secretul asupra stării lui, dar bârfele servitorilor au făcut înconjurul Paviei, după care s-au răspândit în tot regatul. Când a zăcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Avea un somn adânc - dormea câte șapte-opt, uneori nouă ore pe noapte. Nu Înțelegea cum de putea să facă asta. Lui Îi fuseseră Întotdeauna suficiente patru. Îi părea că, dormind, Își irosește timpul, că pierde ceva important, poate o șansă. Sudorile reci de pe spate Îl umplură de frig. Ridică pătura și se strecură cu grijă În pat. Salteaua era tare - În loc de arcuri, Maja dorise să pună o placă de lemn, el a crezut Întotdeauna că Încerca să se pedepsească pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rămase o clipă Împietrit În spatele catedrei, apoi spuse prostește: — Luați antologia. Dar o luaseră deja, chiar citeau din Camillo Sbarbaro când Începuse „ghiveciul”. Valentina observă că Încerca să se prefacă a nu fi auzit nimic, dar avea fruntea broboane de sudoare. Picăturile se Înmulțeau spre tâmple și se prelingeau pe lângă rădăcina părului. Un pârâiaș Îi curgea Încet pe obraz, ascunzându-se În cele din urmă sub gulerul cămășii. În ianuarie, părinții lui Mataloni conduseseră un fel de revoltă Împotriva suplinitorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cutremură: mi-ar plăcea să avem o poveste Împreună. Antonio nu se mai arătase la față. Nici nu-și imaginase că o va reîntâlni astăzi. Voia doar să alerge pe tapisroulant, crescând viteza și panta din ce În ce mai mult, ca să elimine prin sudoare și efort orice gând, orice remușcare. Urcă pe aparat. Covorul Începu să se miște, iar Antonio Îl programă la timpul maxim admis. Începu să alerge, pedalând din picioare. Alerga de parcă ar fi trebuit să ajungă undeva sau să fugă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreme imaginația are o grandoare inexorabilă. Valentina se Întoarse În salon și apoi dispăru pe hol. — Tati! Îl chemă din nou Kevin cu vocea răgușită - când vii? — Iată-mă, Îi răspunse. Avea cămașa udă de transpirație și mici picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple. Dar mâna nu-i mai tremura. Protagonist, pentru totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie, deși femeia făcea un efort imens să prezinte vestea cât mai puțin dureros. Se bâlbâia, apăsată de o vină imaginară, broboane de sudoare îi brăzdau fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr:” - Mama ta are pe altcineva! O să vină să te vadă. Acolo este greu. Te roagă să o înțelegi și să o ierți.” A ieșit pe ușa vecinei, fără
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la împărat, scuze, la rege; îi povestit cele întâmplate cu frații săi și peripețiile din care scăpase cu fața curată grație proniei divine. Supărat, regele hotărî să-i pedepsească așa cum se cuvine unora cărora nu le mai ajunge agoniseala fără sudoare Ce poveste plicticoasă! zise nepoțelul... Greu e să fii bunic! continuă bătrânul... Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Copilăria și adolescența Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața omului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
parcă plâns din cauza biciuirilor de cerneală. Soarele ca o portocală dispăruse demult într-o pătură cenușie și tristă de nori, la fel ca sufletul meu. Inima dorea să se aventureze în afara pieptului meu înălbit de spaimă, iar picături reci de sudoare mi se prelingeau lin pe tâmplele acoperite doar de o șuviță roșcată, înspăimântată poate și ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul lor ritmat, iar fiecare bătaie îmi făcea sufletul livid, din ce în ce mai agitat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lungă în ceafă. Inima îi bătea din ce în ce mai tare și nu se putea mișca. Auzea pași în spatele său, care se apropiau din ce în ce mai repede. O durere insuportabilă îl țintui chiar în pragul ușii. Simțea cum capul stătea să-i explodeze. Picături de sudoare reci i se prelingeau pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]