6,105 matches
-
soarele străluci cu putere. Vremea din provinciile montane de la apus, însă, alterna între cer senin și nori. Ploile abundente continuaseră până la sfârșitul Lunii a Cincea. Apoi, timp de două-trei zile la începutul Lunii a Șasea, un vânt violent dinspre sud-vest suflase norii zdrențuiți de la sud la nord, iar cerul continuase să fie variaibl, când luminos și curat, când acoperit. Majoritatea oamenilor, sătui de ploaie și umezeală, sperau ca anotimpul ploios să se termine mai repede, dar armata lui Hideyoshi, care executa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dar, în timp ce asculta, se albi la față. Fără o vorbă, oftă adânc, își încrucișă brațele pe piept și rămase cu privirea spre Hideyoshi. Kyutaro înaintă în genunchi și spuse: Nu e momentul să ne gândim la cele trecute. Vântul schimbării suflă prin lume și e un vânt prielnic pentru tine. E timpul să ridici pânzele și să pornești. Plesnindu-și genunchiul, Kanbei rosti: — Bine zis! Cerul și pământul sunt eterne, dar viața nu înaintează decât fiindcă toate lucrurile se schimbă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aducă o găleată plină, pentru a se spăla de murdăria care se acumulase pe trupul său în timpul celor patruzeci de zile de asediu. Cât de liniștită era acea întrerupere a luptelor. Soarele părea să urce inocent spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care lingeau ușurel zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare se auzea țipătul egretei albe. Pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
murit la Templul Honno. Se auzi al doilea semnal, iar convoiul cu provizii o luă din loc. În timp ce soarele începea să coboare spre apus, Hideyoshi puse ca scaunul de campanie să-i fie mutat în afara castelului și ordonă să se sufle al treilea semnal din corn. Noaptea se pogorâse peste câmpiile întinse și brazii ce mărgineau drumul de coastă. De cu seară și până după miezul nopții, pământul se cutremură sub pașii celor peste zece mii de oameni care se dispuneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lasă-mă să te însoțesc. Reazemă-te de oblâncul șeii. Fără a preciza dacă Denbei era mort sau fiu, Tozo luă frâul de la calul fratelui său și porni cu mare iuțeală prin tot haosul. CELE DOUĂ PORȚI Un vânt trist sufla printre brazii care creșteau în jurul taberei lui Mitsuhide din Onbozuka. Perdeaua îngrăditurii se umfla ca o uriașă vietate albă. Flutura necontenit, cântând o melodie lugubră, neliniștitoare. — Yoji, Yoji! strigă Mitsuhide. — Da, stăpâne? — A venit un mesager? — Da, stăpâne. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
inamice se vor apropia tot mai mult și totul se va sfârși chiar în acest loc. Ar trebui să dăm pinteni cailor și să pornim spre Shroyuji cât putem de repede. Tatewaki nu mai întreba ce intenții avea stăpânul său. Suflase din corn și ordonase imediat retragerea spre miazănoapte. Yojiro și încă un servitor își abandonară caii și o luară pe jos, trăgând fiecare de căpăstru calul stăpânului lor. Ceilalți soldați și comandanți de pe colină îi urmară. Dar, întocmai cum spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
își puseră mâinile streașină la ochi. — Seniorul Noubo, raportă un mesager, care avea tabăra la Tsuchiyama, în Omi, și Seniorul Gamo, și-au unit forțele și începând de dimineață atacă Azuchi. Au dat foc și orașului și castelului, iar vântul suflând dinspre lac a învăluit întregul Azuchi în flăcări. Dar în Azuchi nu mai rămăseseră soldați inamici, așa că n-a avut loc nici o luptă. Hideyoshi își putea închipui ce anume se întâmpla în depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Foarte curând, un ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în joas spre ei. Hideyoshi îl recunoscu ca fiind un vasal de la Nagahama. Daikichi nu era decât un mic templu de munte. Când ploua, prin acoperiș intra apa. Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și servea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Servitorii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe, sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
i se umplea cu o revoltă amarnică. Așadar, nu putea petrece nici măcar un moment de relaxare cu familia lui. Katsuie reveni în citadelă la fel de repede pe cât plecase. Întovărășit de paji, mergea cu pași mari pe coridorul cu acoperiș prin care sufla viscolul. De cum plecă, cele trei fete ieșiră pe verandă să cânte, nu pentru Echizen ci pentru provincia lor natală, Owari. Katsuie nu privi în urmă. Înainte de a intra în citadela principală, îi spuse unuia dintre paji: — Spune-le lui Gozaemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tidvele aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și adâncituri. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece ca să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că puteau vedea inamicul. Și totuși, nu se zărea nici o coloană de fum a vreunui foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să înfrângă inamicul. Disciplina militară strictă este vitală, însă chiar și în zilele când părea să curgă sânge, oriunde își instala Hideyoshi scaunul de campanie părea să se pornească o briză de primăvară. Cineva chiar a scris: „Unde stă Hideyoshi, suflă vântul primăverii.” Șirurile de fortărețe trebuia să străbată două zone. Prima pornea de la Kitayama, în Nakanogo, pe drumul spre provinciile de miazănoapte prin Muntele Higashino, Muntele Dangi și Muntele Shinmei; a doua urma Muntele Iwasaki, Muntele Okai, Shizugatake, Muntele Tagami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ai dat foarte multă osteneală. Cu aceste câteva cuvinte, începu să împartă postul de comandă cu Nagahide, ulteriori întrebându-l lucruri ca situația inamicului și topografia regiunii. Din timp în timp, glasurile vesele se auzeau în vântul de noapte care sufla peste culmea muntelui. În acea vreme, soldații care-l urmau pe Hideyoshi continuau să vină în tabără, în grupuri de câte două, trei sute. — Forțele lui Genba au început deja să se retragă spre Shimizudani și au lăsat o ariergardă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i cu voi? Spălați putina, după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză greoi pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea aproape să sufle foc. Un gust amar îi umplea gura. Efortul pe care-l făcuse pentru a nu-și pierde demnitatea ca general în mijlocul învălmășelii și al catastrofei era extraordinar, ținând seama de tinerețea lui. Abia acum i se spuse că fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai multă răceală decât Shosuke. Katsuie, care nutrea asemenea prejudecăți împotriva lui Shosue, trebuia să știe mai bine ca oricine ce efect avvuseseră. Și totuși, nu stătea acum în fața lui chiar Shosuke, oferindu-se să-i la locul? Vântul înfrângerii sufla trist peste tabără, iar pentru Katsuie fusese insuportabil să-și vadă oamenii șovăind încă din zorii zilei. Lașii care se grăbiseră să arunce armele și să dezerteze nu fuseseră puțini la număr; Katsuie îi privise cu căldură pe mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Kyutaro și-i ordonă să-și pregătească trupele. — Intrați personal în luptă? întrebă Kyutaro. — Desigur, dădu din cap Hideyoshi, ca și cum ar fi privit în lungul unui drum larg și nivelat. Kyutaro le comunică rapid cuvintele lui Hideyoshi diverșilor generali și suflă în corn pentru a aduna avangarda. Foarte curând, oamenii se aliniară, gata de marș. Aveau mai puțin de două ore până la Fuchu. Kyutaro călărea în frunte, iar Hideyoshi mergea în mijlocul avangărzii. Nu peste mult, ajunseră să vadă zidurile castelului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întrebă soția lui Inuchiyo. — Nu, nu. Soțul și fiul tău nu vin și ei? Inuchiyo se așeză în fața lui Hideyoshi, iar Toshinaga ridică plosca de sake. Alături se afla o clădire, dar musafirul și gazdele n-o foloseau. Printre brazi sufla vântul, însă nici nu-l auzeau. Hideyoshi nu bău mai mult decât o ceașcă de sake, dar mâncă în grabă cele două vase cu orez pe care i le pregătise soția lui Inuchiyo. — Af, mi-am umplut burta. Scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să așteptați, spuse el intrând în sală, după care tuși în palmă. Când ridicară privirile, cei patru văzură că acum era singur - nu mai avea în spatele lui nici măcar un paj. Vasalii erau stingheriți. În timp ce-l salutau pe rând, Hideyoshi își suflă nasul. — Se pare că ați răcit, stăpâne, remarcă afabil unul dintre servitorii lui Nobuo. — Nu-mi mai trece odată, replică Hideyoshi, nu mai puțin prietenește. Era o ambianță destul de simplă pentru o discuție. Nu li se oferi nici mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
camera privată a generalului comandant, Ikeda Shonyu. Cu al doilea său fiu, Terumasa, alături, închina cești cu sake. Atât tatăl cât și fiul stăteau pe taburetele de campanie, așteptând ora plecării. În mod normal, când era anunțată pornirea trupelor, se sufla în cornuri, erau bătute tobele, steagurile se desfășurau și armata începea să-și croiască maiestuos drum prin orașul castelului. Cu acea ocazie, însă, călăreții fură lăsați în grupuri mici, de câte doi sau trei; în fața și în spatele lor erau plasați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe fașă. Este o binecuvântare. Războiul s-a sfârșit, iar mâine mă voi întoarce la Okazaki. Cu toții trebuie să porniți și voi în curând pe drumul spre casă, pentru a vă vedea la față soțiile și copiii, mai spus Ieyasu, suflându-și și el nasul. În ziua următoare, a treisprezecea din lună, Ieyasu și cea mai mare parte din armata clanului Tokugawa se retraseră de la Castelul Kiyosu, înapoindu-se la Okazaki, în Mikawa. În dimineața aceleiași zile, Ishikawa Kazumasa se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
perceptori, erau pe calea de-a înființa școli reale și de meserii, în care să intre progenitura acestei generații corupte și să-nvețe ceva cu care să se poată hrăni... Aș! De-a doua zi cum au venit liberalii, au suflat în ele și au dispărut ca și când n-ar fi fost de când lumea. De câte ori le arăți toate isprăvile zic: Apoi noi n-am fost decât foarte puțin la guvern". Dar un palat zidit în zece ani se strică în două zile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ne vine în minte vestitul monolog al lui Sir John Falstaff, în care el dă definiția onorii. Gloria nu se bea, nu se mănâncă, nu se îmbracă, ea nu vindecă oasele sfărmate de ghiulele, nu cârpește mantalele rupte prin care suflă amorțitorul crivăț, nu-nlocuiește porumbul crud pe care l-au mâncat soldații noștri cu pîne caldă, c-un cuvânt gloria ce-o câștigi e frumos lucru, dar pentru dânsa e bine ca omul să nu riște nici măcar degetul cel mic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
învinovăți pe cabinetul actual c-a lăsai să se mutileze teritoriul fără nici o despăgubire. Acest macihiavelism - urmează "La Presse" - intră cu totul în mijloacele conservatorilor din București care, în timpul crizei de acum un an, găseau totdeauna oficioși grăbiți, gata să sufle la urechile principelui sfatul că luând un minister din dreapta va îndrepta ca printr-un farmec reaua dispozițiune a țarului. Principele Carol... a avut destulă perspicacitate și lealitate ca să recunoască că, luând un cabinet reacționar, urât de țară, riscă să provoace
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sus merită un loc deosebit în memoria noastră, precum ar merita un locușor asemenea deosebit, foarte deosebit, în societate, sau mai bine în afară de ea. Propunerea d-lui Vernescu e un machiavelism care intră cu totul în mijluacele conservatorilor. S-a suflat M. Sale sfatul de a lua un minister din dreapta ca să îndrepte răua dispozițiune a țarului. D. Vernescu e un om de treabă, căci toți aliații de la Mazar Pașa sânt oameni de treabă, dar nu-i conservator, ci liberal, tot atât de liberal
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cam buzați și negri, s-ar fi stricat evlavia și se făcea biserica de râs și de ocară - căci erau ciudați și răi românii din vremea lui Matei Basarab. Halima numai câte vorbeau; ba de biserici de urdă de le suflă vântul și le curge untul, ba de părintele Porgație făcător de predicație, ba de părintele Mătrăgună cel de viță bună, c-un comanac care când îl punea în cap cădea pe umeri, încît, de nu era arhiereul șolduros, mergea comanacul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-se prin laboratorul de șantier probe pentru verificarea caracteristicilor patului de fundare. întreaga suprafață de fundație a nucleului filtrelor și galeriei de injecții și drenaj se va amenaja în conformitate cu probele de execuție. inainte de începerea umpluturilor suprafața fundației se va sufla cu aer comprimat iar eventualele băltiri de apă se vor deseca. izvoarele de apă se vor colecta și evacua prin drenaje sau epuismente. Fundația nucleului se va curăța cu o deosebită atenție în jurul galeriilor pentru realizarea unei aderențe perfecte între
Baraje din materiale locale: culegere de proiecte tehnologice cadru pentru execuţia barajelor din materiale locale by dr. ing. Tobolcea Viorel, dr. ing. Tobolcea Cosmin, dr. ing. Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/297_a_979]