5,950 matches
-
și prin țeastă femeie sunt îmbătat de acest miros sărat al mușcatelor al parfumului tău de mireasă perenă de mirosul lasciv al copitelor tale diforme ești ființă din vis ești minune te suflu toată să te umpli de țărână îți suflu somnu-ntr-un opaiț comunist la noapte îi dau foc (sursa foto: www.botarga.cat) Referință Bibliografică: ero(t)ică / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2142, Anul VI, 11 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel
ERO(T)ICĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382602_a_383931]
-
din mari chiar inainte de furtună, Fug de nesincera și prefăcuta lor duplicitate, Care se- aseamănă doar cu tăcerile din luna, Cănd fără de încredere ne-ascude-o jumătate. Și sunt tăcerile mormintelor fără de nume În care lutul a- nghitit copii pierduți eroi, Suflând tristă tăcere a dorințelor postume, Ca un preludiu al disperării tăcerilor din noi. Neurletul acestei neputințe înspăimânta, Lipsa curajului de-a nu-ți tăcea iubirea, Eternă omenire a tăcerilor care cuvânta, Doar netacerea ta, a continuat zidirea! Silvana Andrada Tcacenco-
LA INCEPUT A FOST... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382618_a_383947]
-
alergând fiecare după luptătorii din subordine. Când sosiră toate trupele, câteva Vânturi Lățoase sunară din trompete semnalul de atac. Împărăteasa coborâ din palat, strălucind în toată splendoarea sa. În mâna dreaptă ținea harapnicul plumbuit, iar în stânga sita fermecată prin care sufla ninsori cu fulgi mari și grei. Era îmbrăcată în frumoasa rochie albă țesută din fir de argint și briliante, din care se vedea doar vârful cizmelor de argint. Pe frumoasele-i plete vineții purta diadema de briliante și ametiste scânteietoare
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
Vânturile Lățoase care răsturnau mașinile, rupeau crengile pomilor, smulgeau zarzavaturile. Dezastrul luă amploare când intrară-n luptă Ghețienii, care înghețară pe bieții oameni cu săgețile lor de gheață. Dar catastrofa nu se îndeplini decât în momentul când Viscorilă începu să sufle turbat, smulgând acoperișuri, copaci, grădini întregi, apoi Iarna cernu prin sita fermecată munți de zăpadă pe care vrăjitorul Ger-Sticlos îi transforma în ghețari cu bagheta sa alburie. Toată împărăția lui Soare-Împărat se cufundă în zăpadă și gheață, se spulberă în
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
torni rugină în vii Și brumă în grădină; Degeaba-mi tulburi zarea Cu-amurguri de poveste Și faci cu spume marea Iar munții suri pe creste; Degeaba scuturi frunza, Ca să-nvelești pământul, Degeaba-ți țugui buza Și-o pui să sufle vântul; Degeaba plângi cu rouă Când îți petreci cocorii Și sufletul îți plouă Când scoți din hăuri norii; Degeaba, dintr-odată, Te-așezi în noi tăcută, Când Ea-mi e supărată Iar muza mea e mută!... Referință Bibliografică: DEGEABA TOAMNĂ
DEGEABA TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383862_a_385191]
-
fentăm și să-i furăm trucurile. Viața e nedreaptă uneori, ea împarte cărțile dar e o cartofoare înrăită și trișează cu atuuri măsluite ascunse în mânecă. Pufăie gros cu țigara în colțul gurii, privindu-și adversarii printre gene, rânjind sarcastic, suflându-le fumul în nas. Aruncă pe masă evantaiul din cărți de joc ... cinci ași. Viața e frumoasă însă dură, joacă la cacealma. O înfruntă cine are curaj să o privească în ochi și-i pune piedică ... cine știe să o
EA ... VIAŢA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383928_a_385257]
-
Și-n nepăsarea plumburie Mai merg urme de pași peste-o-nserare Și-mi pare iarna asta o-actorie În rolul meu de-o clipă-i vindecare Albastre răsuciri îmbracă timpul Povești înzăpezite stau să frigă Atunci când din pământ mai suflă gerul Trosnesc litere albe într-o verigă Doar cerul parcă se-asortează Cu valu’-acesta alb mototolit de frică În ochii-mi ziua înnoptează Și tot aud cum iarna-mi poartă pică Referință Bibliografică: Iarna din sufletul meu / Mihaela Tălpău
IARNA DIN SUFLETUL MEU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383937_a_385266]
-
atom decât o prejudecată (Albert Einstein). • Creierul omului conține tot atâta apă cât și iaurtul. Informația înseamnă putere. Dar dacă informația e falsă? • Dacă te duci la doctor, îți va găsi cu siguranță o boală. • Cine s-a fript în dreapta suflă și în stânga. • Nu poți forța o ființă umană să-și amintească ceea ce vrea să uite (Imre Kertesz). • Poporul nu poate greși singur, îi trebuie conducători. • În capetele pătrate ideile nu se rostogolesc. • Dacă iei un purgativ puternic, nu-l vei
ZICERI (223/224) – MINUS CU MINUS & DOUĂ POSIBILITĂŢI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383967_a_385296]
-
scăpa teafăr. Deodată în ceafă simți o suflare fierbinte. „Acesta-i diavolul! Se joacă cu mine... E sfârșitul tinereții mele...” Continuă să simtă din ce în ce mai aproape acea răsuflare fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Adam. "Să facem om cu chipul Nostru, cu Noi asemănător Să stăpânească tot Pământul, ca Rege sub Creator !" L-a făcut din pământ roșu și-n nări i-a suflat DUHUL SFÂNT Să fie lângă DUMNEZEU ! dar el a tras înspre pământ... Adam înseamnă "primul om" ; și mai înseamnă "pământesc" C-a refuzat Comuniunea cu TATĂL său Sfânt și Ceresc... 900 și 30, avu Adam ani de trăit ; Dacă-L
PERSONAJE BIBLICE (DE LA ADAM LA SET) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384042_a_385371]
-
ce se va întâmpla în timpul orelor de meditație cu cei doi. De la Sorin își luase adio de cum a aflat de la Angela cele întâmplate. Chiar se simțea eliberată de grija lui. Să-l protejeze de acum Simona dacă i l-a suflat, deși cunoștea ce relații existau între ei. Modul cum se va purta cu el, îi va stabili foarte precis rolul în cadrul grupului lor de prieteni. Era conștientă că generozitatea sa nu este garanția că va câștiga iubirea cuiva și că
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
am văzut că-l alege pe cel mai mare. Inima a început să-mi bată tot mai puternic și atunci am auzit: - Ție, Doino, ți-l dau pe cel mai mare, pentruca îl meriți într-adevăr, și în plus, pentru... „suflat”! Toți au început să râdă și să chicotească, fiindcă știau că eu ajutam, „suflându”-le, tuturor celor care n-aveau habar de lecție atunci când erau ascultați la tablă. Dar și Grubea știa asta și mă certa câteodată. Au fost zece
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
bată tot mai puternic și atunci am auzit: - Ție, Doino, ți-l dau pe cel mai mare, pentruca îl meriți într-adevăr, și în plus, pentru... „suflat”! Toți au început să râdă și să chicotească, fiindcă știau că eu ajutam, „suflându”-le, tuturor celor care n-aveau habar de lecție atunci când erau ascultați la tablă. Dar și Grubea știa asta și mă certa câteodată. Au fost zece elevi cu media 10 (număr semnificativ oare?) și după ce ultimul și-a primit floarea
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
de a comunica între oameni la o oarecare distanță. Pe scurt, prin metoda veche a tăbăcirii, reușise să întărească niște mațe de vacă pe care le unise între ele și, după ce împreună cu cel cu care voia să vorbească le umflau, suflând în ele, puteau comunica la o oarecare distanță, vorbind în niste pâlnii amplasate la capetele „furtunurilor auditive”, după cum, pretențios, le numise inventatorul.( După câte știu, la acel moment inventatorul avea în fază de proiect introducerea unui al treilea „furtun” alipit
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
pe-un ram mă privesc trei frunze mici, Eu le-adun cu grijă-n palmă și pe-ascuns mă joc cu ele, Le voi duce în odaie , le voi pune pe-un prichici... Căci în nopțile în care, vântu-mi va sufla-n ferestre, Vâjâind turbat de dorul nopților de vară pline, Ele îmi vor spune-n șoaptă a copacului poveste, Încercând cu al lor tremur jalea mea să o aline... Vântul toamnei, șturlubatic, mă gonește pe cărare, Cu-al meu păr
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
călcat primii mei pași. El, acel pământ, a fost dor, a fost dragoste, a fost vis și îndepărtându-mă de el, a devenit amintire, lacrimi, durere. Rudele s-au împrăștiat în cele patru puncte cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
viață. Rezultă că Dumnezeu a dat o deosebită importanță făpturii umane. Viața omului s-ar datora suflului divin aplicat modelului tocmai sculptat care, astfel, a căpătat viață și un nume: Adam. Asupra soaței sale Eva, Dumnezeu nu a trebuit să sufle spre a-i da viață. A fost suficient că Eva a fost modelată din coasta vie a lui Adam. O concluzie logică: odată instalată într-o entitate, viața poate genera viață. Viața omului este deci un har Divin spre deosebire de aceea
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
vii. Cometele cu plete-n trenă ruptă Târând cu ele praf de diamant Si palizi sateliți cu fața suptă, Planete-nfăsurate-n alb neant, Venind grăbit la mese se-așezară Cu ranguri, cu fireturi, cu brocart, Când mirii în văpăi se aplecară, Suflând în lumânările ce ard... În noaptea veșniciei se porniră Din turlele bisericii cerești Să sune în profunde corzi de liră, De harfe și de orgi dumnezeesti Din clopote vestindu-le nuntirea, Acest nemaivăzut eveniment De când se dezghicase-n țăndări firea Din
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
Din nimic te-ai născut În nimic te vei întoarce Acesta-i circuitul poetului în natură Viitorul vine din toate părțile Nu te mai întreba de ce Calfele paradisului pierdut iar pun ceva la cale Esența-i anacronică la fel și sufle tul Mai bine lasă-l la garderobă Și tai-o pe diagonala nimicului Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA NIMICULUI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1382, Anul IV, 13 octombrie 2014. Drepturi de
EREZIA NIMICULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383564_a_384893]
-
poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar fugi și dispari, ca o urmă de
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Anii, prin atâtea pierdute poteciPerdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spartMă vezi, te văd, ca o străină tu treci.Seară de seară te cat printre raze de lunăPalide, mari de aramă, plutind ireal în tăcereStelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumăîmi licăresc a mea fără de margini durere!Te văz printre raze, azurul de noapte senină...Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tineDar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplinăDoar
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
totul perfect. În două luni urma să se mute la New York și era sigură că relația lor va fi una fantastică. GPS-ul îi indică să o ia la stânga și intră în inima pădurii. Nu-i plăceau pădurile noaptea. Vântul suflă sinistru printre copaci și umbrele o înspăimântau. Preferă să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabană familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos ... Citește mai mult PACATE-fragmentCarmen SuissaConducea de mai bine de cinci ore și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
totul perfect. În două luni urma să se mute la New York și era sigură că relația lor va fi una fantastică.GPS-ul îi indică să o ia la stânga și intră în inima pădurii. Nu-i plăceau pădurile noaptea. Vântul suflă sinistru printre copaci și umbrele o înspăimântau.Prefera să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabană familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos ... VII. PĂCATE/ CARMEN SUISSA, de Carmen Suissa, publicat în Ediția nr. 2246
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
calendar, o urmă nestinsă, într-un capăt de jar, când ploaia căde-va, ruginită și grea să-i pună căpăstru și s-o lege de-o șea, urlând către ceruri, s-adie un vânt cu ropot de crivăț, să se-nfoaie, suflând, s-aprindă din umbra cenușii un foc uscându-i durerea, să renască la loc. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Goi...amăgindu-ne-n ploi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI, 20 iunie 2016. Drepturi de
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
albă, pură O vrăjitoare, ce somnul dulce-l fură. Dar câteodată, nu ești prea delicată Și ușa, n-o ții întotdeauna ferecată, Iar crivățul și gerul, evadează din infern Și fără milă, ei fac prăpăd, nimic nu e etern. Crivățul, suflă cu o gură, atât de mare Zăpada, cu greu s-așterne peste oceanul de ninsoare, Căci vântul, o gonește tot mereu din deal în vale Și suflă fără milă, peste copacii îndoiți de șale. Gerul, a-mpodobit ferestrele cu flori de
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]