3,677 matches
-
a făcut un pas și a căzut cu fața la podeau scenei. Alții relatează că Waren mai întâi a avut un acces de tuse și de convulsii după care a început să strige: “Ajutor, ajutor!” înainte să se prăbușească la podea fără suflare. Câteva minute avea să fie declarat decedat din cauza unei hemoragii cerebrale. Restul spectacolului a fost anulat. Waren era în vârstă de 48 de ani. Blestemul i-a determinat pe mulți cântăreți și oameni de sceăa să își ia măsuri preventive
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Blechengasse. De la naștere și până ce a fost găsit, în același loc, prăbușit într-o baltă de sânge. (A fost singura dată când Juan de Blechengasse a stârnit atenția vecinilor săi.) Și poate că n-ar fi fost găsit trupul fără suflare, dacă doamna Popescu n-ar fi venit cu rufele spălate. (Bunul domn Juan de Blechengasse era holtei, așa că doamna Popescu era cea care venea în fiecare zi din prima săptămână din lună pe strada Cerului nr. 72bis după rufele murdare
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
cele nefăcute. Dar să ascultăm ce spun acești Învățați. Prin secolul al III-lea, avva Antonie cel Mare spunea următoarele: „Cea mai mare lucrare a omului este să-și asume păcatele În fața lui Dumnezeu și să aștepte Încercările până la ultima suflare”. Cu alte cuvinte, starea de păcat survine atunci când persoana nu realizează că greșește și nu se străduiește să iasă din această stare. Nu (numai) păcatul este problema, ci atitudinea noastră față de acesta. Să urmărim o altă pildă pe care o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
timpul și cât e de greu să alegi ce să spui, să faci, să te faci și să te prefaci. Nimic mai trist decât duminică-dimineața Într-un oraș occidental. Nici urmă de mișcare, Într-un oraș văduvit de oameni și suflare. Golul și nimicul se află În esența lor. Poate că asta e adevărata față a lumii, o neutralitate perfectă. O poți umple după cum vrei! Ești la Geneva, te plimbi pe străzi pustii, poți să faci ce-ți place, să urli
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și încă nu era un om care să lucreze pământul (...). Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din țărâna luată din pământ, și a suflat asupra lui suflare de viață și s-a făcut omul întru suflet viu"61. După care, Cartea Facerii continuă cu aventura căderii primilor oameni și cu pedeapsa pe care le-a hărăzit-o Dumnezeu. "Dumnezeu l-a luat pe omul pe care-l
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
bruște și scurte pe nas, în succesiune rapidă, una peste alta, urmate de trei expirații scurte și bruște, și continuați în acest mod fără pauză, timp de numai un minut sau două. Expirația poate fi realizată pe nas sau prin suflarea respirației printre buzele strânse, ca atunci când suflați într-o lumânare. Expirația pe nas are un efect puternic de clarificare asupra creierului, în timp ce expirația pe gură funcționaeză mai mult la nivelul curățării sângelui și corpului. Beneficii: Respirația Muget are beneficii multiple
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
se ivea din apă, soarele strălucea și, în același moment, auzeam strigătul încă îndepărtat al trenului imperial. Acea ordine a evenimentelor ne părea la fel de legitimă ca și apariția lui Proust printre țăranii din Neuilly. Balconul îngust al Charlottei plutea sub suflarea înmiresmată a câmpiei, la hotarul unui oraș adormit, rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului. Elementele acelei magii erau pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se lărgește puțin; În dreapta Timișului, sub strașina unui munte, se-nalță, ca o prispă, minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
principe? B[ORIS] Nimic... A fost o istorie veche Ce-n timpi de-acești se povestește des. Nimic. Unul câștigă - altul pierde, Așa e lumea, Doamnă - așa e lumea. DOCH[IA] (p[entru] s[ine] ) O șarpe, i-ai înveninat suflarea, I-ai turbat sufletul, că nu mai știe Ce face. Va cădea... PAGIUL Legatul! SC[ENA V] PREC[EDENȚII], LONGIN TOȚI Ura! DEC[EBAL] A,! Ați aflat acum aceea Ce trebuia să știți demult... că eu Sânt tot eu?... DOCH
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și stând pe loc naintea Romei vechi. {EminescuOpVIII 55} 6 2254 [DECEBAL] Când înjosit ești, când o gravă * rană * Ți-atinge rana sufletului tău Viața ta ea însăși e o rană. Ce dulce [e] să fii stăpânul lumei, Cu o suflare numai stingi o ginte, Să spele-n sânge tot ultragiul tău. 7 2287 [DECEBAL] Mă-ntrebi de ce sânt crud... Cum să fiu dară, Pot să fiu altfel? Dacă aș putea... Nu, nu! Un demon inima mi-o strânge Prin aste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-al îndoielii, ai intrat În sufletu-mi cezar - O, nu, nu! Ce-mi pasă mie de-i îndreptățit Ce fac sau ce nu fac, ce zic sau nu zic, Eu sânt căci sânt și voi pentru că voi. De unde ai venit, suflare visătoare, Din Orient, ca s-atingi fruntea mea, Din acei popoli adormiți în pace Etern-n lințolul înțelepciunei lor? Gândesc, gândesc, la fapte-n veci n-ajung! O, suflete de fier, vărsați în mine Ura cea oarbă a tăriei voastre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
EminescuOpVIII 86} [SAS] (o scoate cu spaimă) Nu-i iscălită? Nu sânt peceți pe dînsa?... Iute! [DRAGUL] Ce vrei tu, vere?... Noi nu știam ce iute O să murim... Voit-am când viața mi se curmă Să pun nume pe dânsa, suflarea cea din urmă, Ceasornicul vieții-mi când va voi să steie, Căci moartea toate-n lume cu bine le încheie... [SAS] Un pas... un pas e încă... coroana, tronul am. (ia pana-n mînă) [DRAGUL] Citeț și bine scrisă... (o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și a fiului Bogdan-Dragoș Voievoda și a credincios boiariului nostru Mihnea Sânger Hatman și ai tuturor celorlalți boieri ai Domniei. Dat în domnescul scaun al Sucevei, la anul de la zidirea lumei 5...... în luna... IUGA Iar data o va pune suflarea mea din urmă, Căci moartea-i scriitoriul al zilei și al lunei Când viețile se sting. (boierii iscălesc) ROMAN BODEI Preaînălțate Doamne, dorimu-ți sănătate Și ani mulți să trăiești. Prea grabnică îmi pare această hotărâre. Iertat fie cuvântul al slugii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el tot ce sufletul meu are mai sânt și mai mare, și cu toate astea... MAIO Și cu toate astea bradul a crescut strâmb vrei să zici. Daca furtuna cuvintelor tele nu-l va îndrepta, nu-l va îndrepta neci suflarea cea dulce și mirositoare a unei femei... Eu, dimpotrivă, am să-ncerc a împrospăta ș-a idealiza în el ideea acelei femei... Am scris un cântec ș-am să-l cânt azi la ospăț... Prin visăriile vinului voi deștepta visul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tipînd poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca pintre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori, Când intri înăuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre a rămas, De ploaie și de vânturi s-au dus fețele sfinte Cari de sfinți și îngeri din ceri ni-aduc aminte, Și când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țipând poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... Biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă cu aripe răcori. Când intri în năuntru și în iconostas Vezi că abia conture și umbre a rămas, De ploaie și de vânturi s-au șters fețele sfinte Cari de sfinți și îngeri din ceri ni-aduc aminte. {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să scurtez calea a morții triste, rece, Voi să petrec cum ziua surâde și petrece Fără ca să-și dea seama, olimpica regină, De ce petrece-n lume frumoasă și senină. Nu știu la ce simt Vodă, nu știu de ce trăiesc, Îmbăt suflarea-mi caldă, urăsc, visez, iubesc. O, viața e-o amară... e-o dulce nebunie Ce zboară fără țintă, ce trece și nu știe. Când moartea te trezește din visul cel plăcut Bagi prea târziu de seamă că viața a trecut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să scurtez calea a morții triste, rece, Voi să petrec cum ziua surâde și petrece, Fără ca să-și dea seama, olimpica regină, De ce petrece-n lume frumoasă și senină. Nu știu la ce sânt Vodă! Nu știu de ce trăiesc, Îmbăt suflarea-mi caldă, urăsc, visez, iubesc! (miș[care] Arb[ore]) O viață e-o amară... e-o dulce nebunie Ce zboară fără țintă, ce trece și nu știe, Când moartea te trezește din visul cel plăcut Bagi prea târziu de seamă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Albe frunți de unde-a mărei. Eu sânt stânca disperărei Ce-și ridică fruntea-n nori, În nori - negre griji, durere - Pe când tu-mi murmuri în poale Dulci cântări, doine de jale Sau înveselite hori Ochii-ți ce revarsă mile Și suflarea-ți de zambile Până azi a fost a mele, Dar de azi, copilă dulce, Tu mă lași... tu te vei duce, Și eu trist, singur rămân, Ca un câmp pustiu, bătrân, Fără iarbă, fără floare, Ca o ziuă fără soare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
MAGDALINA] Acel soare e un om? [TOMA] Un om?... Toma Nour nu-ngenunche înaintea unui om... Acel soare e o idee... care luminează lumea, sub cari fug nourii sperioși - umbrele palide - valurile în argint. O idee care intră-n toată suflarea omenească... cum lumina umple lumea... o vijelie care mână valurile mărei - și pe noi doi, sărmane valuri... O vijelie puternică, fiindcă-n pieptul ei lucrează și sufletele și dorințele noastre, a valurilor de jos, și sufletele geniilor din aer, din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lacrima venin Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mărei moarte! ANUL 1848 [sau] MOARTEA - MORS (apare din pământ într-o haină simbolică) 2254 Sunat-a moartea aspră... tu-n lume ce aștepți? Au vrei tu ca poporul român să îl deștepți? În van îți e chemarea și cântecul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însa steaua îngălbenită A romînimei, care pe moarte e pornită! O! Și din calea care conduce-n trista vale Unde nu mai pătrunde ecoul lirei tale, De-acolo nu se-ntoarce neci om, neci națiune! Tu stai să-mi stingi suflarea, tu vrei a te opune La spiritul ce-n lume cu aripa-mi l-alung, Ca moartea de puternic, ca secolul de lung? Cânți românimea, care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mărei rece? Piei om
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sus răpită de-un nor aurit) {EminescuOpVIII 263} LUMINA (solemn, invocând cerul) 2260 Cu bolta ta de stele coboară, univers, Cu lamură de pace tu treci în al său viers. Coboară fericite, albastre, mândre dom Pătrunde cu-a ta pace suflarea unui om. 2255 Cu arcul tău de stele, o univers, cobori Cu tainic-armonie din sfere și din sori, Cobori în ploi de raze cu constelatul dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om Și împle cu-armonia ce ființa ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericite, albastre, mândre dom Pătrunde cu-a ta pace suflarea unui om. 2255 Cu arcul tău de stele, o univers, cobori Cu tainic-armonie din sfere și din sori, Cobori în ploi de raze cu constelatul dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om Și împle cu-armonia ce ființa ta respiră Cîntarea-nduioșată din doritoarea-i liră. 2254 Cu câmpii tăi de stele, o, univers te-nvoc, Coboară-n ploaie d-aur gîndirile-ți de foc Și împle cu-armonia ce-n tine-etern respiră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de stele, o, univers te-nvoc, Coboară-n ploaie d-aur gîndirile-ți de foc Și împle cu-armonia ce-n tine-etern respiră Cântarea cea bogată din sîngeroasa-i liră. Cobori cu ploi de raze, cu înstelatu-ți dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om. O, caos plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]