3,177 matches
-
a venit și, desigur, nici nu va mai veni vreodată... Pleoapele grele s-au lăsat tot mai jos, tot mai jos, genele rare nu s-au lipit. A mai rămas o mică deschizătură prin care ochiul, orb și mort, privește sufrageria fără s-o vadă. Și totuși, în spatele pleoapelor, tot sufrageria o vede, tot înșirarea solemnă a scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a scaunelor, pline de simț
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pleoapele grele s-au lăsat tot mai jos, tot mai jos, genele rare nu s-au lipit. A mai rămas o mică deschizătură prin care ochiul, orb și mort, privește sufrageria fără s-o vadă. Și totuși, în spatele pleoapelor, tot sufrageria o vede, tot înșirarea solemnă a scaunelor în jurul mesei olandeze, rotunde, în mijlocul căreia aburește ibricul cu cafea, prea fierbinte încă. Ce însemnează această solemnă invitație a scaunelor, pline de simț al datoriei, care, în orice caz, n-au să permită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
goale de plastic în țoașcă, își pune paltonul, basmalele, basca, se leagă pe deasupra cu fularul, controlează suta de la Ivona în portofel. Pe urmă, așa încotoșmănată cum e, intră în bucătărie, se aude ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. În sufragerie dă cu ochii de Ivona pe care n-a auzit-o coborând de la telefon. — Ce-ai, Ivona dragă, ce-ai ? Haidi, zi ! Că nu erai așa când plecași... Haidi, zi, că ce zor e pe mine, da nu po’ să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își apropie botul ei de mops, cu nasul scurt și mustățile cărunte, de obrazul meu, simt o înțepătură ușoară și un mic gol în mijlocul corpului, acolo unde ar trebui să fie stomacul. Prin ușile larg deschise se vede înăuntru mobila sufrageriei, lustruită ca nouă, fără un fir de praf. Tișlaifăre apretate sub vaze cu flori, bufeturi încărcate de bibelouri. Incredibil ca în această cameră, lipită de cea a Vicăi, să miroasă a flori ! Totuși, n-am intrat niciodată înăuntru. Arată ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără locuitor. Chiar și În ochii dîrji, de marinar, ai locțiitorului de comandant Baltag se vede un mare gol. Omul dinăuntru a dezertat; poate că tocmai Își zugrăvește sufrageria, sau poate că are o vie la socri pe care o culege, sau poate că are vreo amantă pe undeva și s-a dus un pic pe la ea - deși o asemenea fantezie l-ar putea pune În situația de a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amintește prin ce chinuri a trecut tatăl lor și ce Încrengătură de relații s-a pus În mișcare ca să facă rost de ingrediente pentru tort), se văd sfeșnicele de argint (de la bunicul lor care a fost preot), care atunci Înnobilau sufrageria. După o lună a venit următorul răspuns: Marie, Îmi pare rău, nu vreau să te fac să te simți prost, pari o fată ca lumea, te apreciez, dar eu aș fi vrut să corespondez cu cineva care are nevoie de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rus, mi-a zis Florin. Mișto asta cu sufletul rus, de ținut minte. Episodul trei. Alte povești sîngeroase și linia basului la The Clash: Straight to Hell, un hit pentru o viață Stau cu Marin În această cameră care e sufrageria apartamentului fratelui pilot. Pe masa din fața noastră sînt cornuri proaspete și un borcan enorm cu o smîntînă groasă, nemaivăzută. Băgăm În noi ca apucații. Și ascultăm The Clash, albumul Combat Rock, la stația dichisită (pusă pe un televizor color), de pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Se va duce pur și simplu și va bate la ușa lui. John Robert. Hotărârea îl umplea de o ciudată emoție ațâțătoare; se sculase din așternutul șifonat de pe canapea și începuse să rătăcească, plin de neastâmpăr și de energie, din sufragerie în camera de zi, apoi în bucătărie și îndărăt. Simțise nevoia să facă ceva, ca și cum ar fi fost ceva de făcut în casă, o treabă pe care o lăsase neîmplinită. Se pomenise din nou în bucătărie, deschizând un sertar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la canal căzuse în uitare. Trecutul imediat îi apărea ca un fel de spectacol, un interludiu, nelegat de îndatoririle presante care alcătuiau acum semnificația vieții lui. Așadar, luni după masă, George se așeză la masa lustruită, dar prăfuită, din eleganta sufragerie a casei lui din Druidsdale (continua să locuiască la parter, nu mai urcase la etaj din ziua expediției în căutarea figurinelor netsuke) și așternu următoarea scrisoare: „Dragul meu John Robert, M-am gândit la dumneata. Am senzația că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâinile, începură să râdă. Brian McCaffrey sună la ușa lui George, la apartamentul din Druidsdale. Îi deschise Stella. Era sâmbătă seara la o oră târzie. — Stella! — Hello! — George e aici? Nu. — Pot să intru? — Te rog. Stella îl conduse în sufragerie unde, în mod evident, șezuse la masă scriind o scrisoare. Ardea o singură lampă. Pe masă se găsea și o carte. Brian furișă o privire la titlu: La chartreuse de Parme 1. Se mai găseau pe masă, amestecate claie pestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o carte. Brian furișă o privire la titlu: La chartreuse de Parme 1. Se mai găseau pe masă, amestecate claie pestre grămadă, și figurinele netsuke care supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul Stellei): stampe japoneze, cristaluri, farfurii vechi și rastele. Totul era acoperit de praf, până și capătul neocupat al mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ai încuiat ușile? Ruby încuviință din cap. După plecarea lui George, Alex golise sticla de whisky, după care adormise. Se trezise ceva mai târziu și ciugulise din mâncarea de la cină pe care Ruby, ca de obicei, i-o servise în sufragerie. Pe urmă urcase din nou în salon, mai dăduse pe gât câteva înghițituri bune și adormise iar. Acum se simțea buimacă, dislocată din timp și spațiu. Într-un anumit stadiu, nu mai știa când, își scosese rochia și îmbrăcase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai amuză încă odată indicația scrisă pe o hârtie și lipită de ușă, prin care toți care intră sau ies din casă să aibă grijă să închidă ușa, pentru a nu permite pisicii să iasă în stradă. In casă, în sufragerie, am văzut un ditamai motanul, tolănit pe o pernuță. Bună viață mai duc unele animale. Plec apoi la drum, pe o dimineață răcoroasă, căci astănoapte a plouat. Urmez șoseaua principală, căci nu-mi place să merg prin pădure sau peste
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sunt 10 paturi și toate sunt ocupate. Suntem în grija gazdelor, a celor doi soți, Monica și Iacob, care ne ajută să ne simțim foarte bine. După cină, mai stau puțin de vorbă cu Monica, în mica bucătărie de lângă sufragerie, care-mi vorbește de ale ei, cât și despre diferitele experiențe ale pelerinilor. Fiecare vine pe acest drum cu propriile probleme și încearcă să găsească o rezolvare. Sunt tineri care pornesc pe camino după terminarea studiilor și înainte de a avea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
întâmplă tot mai des să uit. Medicamente pentru tata Într-o sâmbătă seara târziu, am picat pe capul lor fără să-i previn, împreună cu doi prieteni, cu gândul să rămânem la ei peste noapte. Am stat de vorbă cu toții în sufragerie, la o cafea. Tata s-a ivit cu întârziere venind din dormitor. Explicația întârzierii lui am avut-o când l-am văzut cum se deplasa, cu câtă greutate și cu câtă precauție pășea, sprijinindu-se de pereți și evitându-mi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi aduce instantaneu în amintire holișorul cu penumbra lui plăcută și familiară, unde își atârna hainele în cuier de fiecare dată când venea de la București în vizită la ai lui. Dincolo de draperia trasă pe jumătate de la capătul holișorului, fereastra umplea sufrageria de un soare galben și cald. Își amintește exact cum erau așezate toate piesele de mobilier și toate lucrurile în camera de zi. Deși locuința nu mai e aceeași cu cea a copilăriei sale. Cum ar putea să uite? Își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe cea de-a doua și închide ușița. DRAGOȘ ȘI SEXUL FRUMOS Delia Cu destul de mulți invitați, masa începuse în tihnă, în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Pe fereastră se vedeau acoperișuri până în depărtare. Cu toții se aplecaseră peste farfurii și începuseră să mănânce, dar parcă nu de mâncare le ardea în primul și-n primul rând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dispăruse sub un palton din stofă ecosez, pe care Dragoș nu-l mai văzuse niciodată până atunci. Verde cu roșu și cu alte culori. Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Neti Pe alee, Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură, pline de chiriași proaspăt mutați, care încă nu prea ieșeau la vedere. Abia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zile?! VITA VITAE, TOCANĂ LA BORCAN Dragul meu, ți-a mai rămas un sfert de măslină. Ți-o împachetez pentru mâine sau o păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind combinată cu cățelul lăsat de vecini acum o săptămână, iată cum se naște ideea de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dat-o mamei să o spele și ce să vezi, abia o putea ține Ingrid în mâna și nu s-a mai oprit până nu a terminat-o. Ce dulce și zemoasă mai era..! Eu, cu siguranță voi ajunge în sufragerie, pe masă, în fructieră, să înmiresmez încăperea. Parcă și aud cum or să-mi cânte: galbenă gutuie,/ dulce amăruie/ lampă la fereastră,/ toată viața noastră... Buna lui Ingrid o să mă fiarbă-n oală și o să devin dulceață și... ce e
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
lucra toată ziua pentru cliente, iar actorul gătea la bucătărie fredonând arii din Pericola ori Vânzătorul de păsări. Ca să câștige un gologan în plus, dădeau masa la câțiva dintre colegii mei, servind pe fiecare în camera lui în lipsă de sufragerie. Odăile mansardei erau închiriate, afară de una singură, aflată lângă camera mea. Cel mai simpatic dintre colegi era Păunescu, poreclit Charlot, fiindcă semăna puțin cu actorul de cinema Chaplin. Deși înscris la Drept de vreo cinci ani, abia izbutise să treacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care era un misogin convins. Porecla prinse, și de aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe Rița: ― Anunță-l pe găzar ― doamnelor "contese". Alteori tot Charlot venea să ne informeze: ― Fraților, contesele au încurcat rău administrația. Cine le-a pus să concedieze pe administratorul general al domeniilor? Văd
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
recitarea de orice farmec. Coleșiu, plutind în admirație, o întrebă: ― Scumpă majoră, cum de-ai învățat pe de rost atâtea versuri? ― Nu știu nici eu... Cred că mi-au plăcut... răspunse ea simplu. ... După recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne aștepta masa întinsă, pregătită de menajeră, cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere. Moșneagul ținea morțiș să golim 21 de sticle de șampanie (numărul anilor Mihaelei), dar el cel dintâi dădu bir cu fugiții, ducîndu-se la culcare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari, speriată, și izbucni în plâns. ― Vai, biata coniță, presimțeam eu că nu-i a bună. În sufragerie masa aștepta întinsă, așa cum o lăsasem. Alexa observă cruciulița împodobită cu briliante pe care voiam s-o dăruiesc Mihaelei, dar ezită să mă întrebe ce-i cu ea. I-am citit pe față gândul. ― Trebuia să sărbătorim aniversarea ei. Tocmai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
neștire o dungă de covor, până mă dureau ochii. Îmi alegeam atunci alt punct și același joc reîncepea monoton, obsedant, exasperant. ― Nu vrei să te culci? m-a întrebat Alexa, care stătea mută și străină pe alt fotoliu din colțul sufrageriei. Întrebarea m-a făcut să tresar, așa cum faci când primești o excitație puternică din exterior. Uitasem cu totul de prezența ei. Am scuturat din cap negativ. ― Ești destul de obosit, trebuie să te odihnești, a insistat ea. ― Dacă vrei, treci dincolo
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]