5,627 matches
-
Sau ce gândești. Pin gura mea vorbește Imperiul și lumea... Mă ascultă Și-mi răspunde. [DECEBAL] Da, da... imperiul... El cade s-universu-i liber - liber! 3 2286 [DECEBAL] Credeți voi Că va dura în veci puterea voastră? Nu, pe cât v-ați suit veți și cădea. Nu vezi tu umbra sclavelor popoare Trecând o acuzare lungă pin istorie, Că vă încarcă cu a lor mizerii, Că vă învinuiesc de soarta lor?... De ce nu le-ați lăsat să-și meargă calea, {EminescuOpVIII 53} De
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voi să fiți supra lor... Cine vă d-acest drept-n-a cărui nume Ați subjugat voi lumea... cu ce drept Vă încărcați cu soartea lumii-ntregi? Vai vouă când la ziua-vă din urmă Veți întreba de ce-atît vă suirăți Și nu-ți găsi un alt răspuns decît: Spre a cădea cu - atâta mai adânc... Vai vouă, ce nici oameni nu sînteți, Nici zei - ci-amestecul de rele Din amândouă acestea ființe. Mândri sînteți ca zeii, nu ca ei Plini de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ascult din codri duiosul glas de corn; Prin blândul acel sunet Prichici încet să toarcă, Prichici, mâțul cel harnic și dragu mamei... Parcă Aud că în fereastră se bate ceva. Nu e. O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle cu un dor mare... mare... O, cum aș vrea acuma să rătăcesc călare Ș-un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să sune peste vârfuri duiosul glas de corn; Pierdută-n codru vecinic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu vrun dor ca să mi-l spui, Căci dorul tău poruncă *. VER[ENA] (încet ) Nu spune nimărui! BOGD[AN] Ce să nu spun drăguță? Că ți-s drag ca Prichici? VER[ENA] A fi?... Că astă noapte tu te-ai suit aici. BOGD[AN] Mă duc... Ce dragă mi-ești tu! Dar eu, eu ție oare? VER[ENA] Și tu mie. BOG[DAN] (Și-ntinde brațele) Verena, cât, cît? VER[ENA] (ea s-aruncă-n brațele lui) [O], tare, tare! (Perdeua cade) 2275
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
codri duiosul glas de corn; Atunci Prichici, motanul, încet are să toarcă, {EminescuOpVIII 101} Prichici, motanul harnic și dragu' mamei... (sperioasă) Parcă S-aude în fereastră că bate ceva... (se uită) Nu e... O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle de-o jale mare... mare. Aș vrea acum prin codri să rătăcesc călare, Un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să-mi sune peste vârfuri duiosul glas de corn. (pauză) Mama îmi zice
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bisericei dace (or tatare); un stâlp în mijloc, de care-i atîrnat-o liră. Petru doarme SCENA 1 PETRU (dormind) SCENA II MAIO, PETRU SCENA 3 PETRU singur SCENA 4 PETRU, MIRA (cu cununa de laur ) SCENA 5 PETRU (singur, se suie-n barcă) ACT. II (sala domnească cu masa-ntinsă) SC[ENA] I ȘTEFAN, MAIO SC[ENA] II MAIO (singur) 3. MAIO, ARBORE (cu hârtiile de la Direptate) 4. PRECEDENȚII, BOIERII, DOMNUL 5. ARBORE, DOMNUL 6. PRECEDINȚII BOIERII, MAIO ACT. III (ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Îmi aduc aminte încă, era-n Putna, era noapte: Cel din urmă din Mușatini își trecuse-al morții vad, Trupul lui înalt și tânăr sta lungit pe crengi de brad, Galben, mândru și în moarte, înainte-ne-l văzum Se suia în nalta boltă din făclii un negru fum; Atunci [tu] veniși [nainte] și, pe braț, greoaia cască, "Dumnezeu n-a vrut Moldovei alt Mușatin să se nască, Cu acesta se încheie tot trecutul până ieri, Am rămas de capul nostru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lacrimi pîne neagră și străină și din nou simțeam durerea, Urmăream * cu ochii-n lacrimi zborul paserilor mării, Întrebam pe rândunele * ce vin de-ntunecă [zarea]: Ați [văzut] pe-a voastră cale, paseri albe, și Moldova? " 2276 Și-mi venea, suind alene, și-mi suna pe vântul sării Zborul stolului de paseri, glasul valurilor mării. 2260 Să ating cu fruntea numa grinda porții din Suceavă. * {EminescuOpVIII 232} 2277 Și, pe când urmam pe mare a singurătății cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
umbră, adică suflet, în infern s-adună să strige lui Joe. Străbunii Romei s-adunară unde se fierb nourii Carpaților, care, ieșind prin pământ, încongiură creștetele lor. Ei se consultară asupra Daciei, nourii sorbeau gândirile lor, ca să-nsuflețească creștetele Carpaților. Suindu-se ca creieri de munți, ei răsuflau în fulgere și esprimau în tunete ideile furate de la străbunii Romei. Toți munții era înviați, numai dasupra tuturor sta sura lor diademă, împăratul Carpaților, mut, rece, mort ca eternitatea. Ce-a decis părinții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce-a mai rămas în cupa vieței mele! Află și fă-te piatră... Pe Mira... o iubesc eu, o iubesc cât te urăsc pe tine. O iubesc cum iubește Satana nelegiuirea. De pe tronul acela pe care încă azi te poți sui, mâni ba, ai putea să vezi capul meu rânjind în vârful țepei dispreț vânăt pentru tot ce-ai avut mai scump, peutru inima ta, pentru capul tău, pentru tine. Dar nu vei trece, căci între tron și tine sunt astăzi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
SC[ENA] PENULTIMĂ Toma face reflecțiunea lui, cum într-adevăr" atâta amar de oameni au ținut de soarta unui singur om - unui Mihai. Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
PENULTIMĂ Toma face reflecțiunea lui, cum într-adevăr" atâta amar de oameni au ținut de soarta unui singur om - unui Mihai. Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I a visului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jur - astă știință Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă ușurință... Atunci negrește, soare... atunci să tremuri, cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și, liber, mare, mândru prin condamnarea lui, A cerurilor scară în zbor am să le sui... Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blastem căci în lume de viață avui parte!! (fulgere) O, fulgera-mă numai... o, joacă comedie Comediant bătrâne cu glas de vijelie: Nu vezi că nu poți face tu vun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă iubește... Nu spunea el cumcă suvenirea mea îl va însoți toată viața... că voi fi îngerul lui de pază?... SC[ENA XIV] [ALECU] Prea târziu, Emma, a plecat. {EminescuOpVIII 333} [EMMA] A plecat? O! [ALECU] Da... L-am văzut suindu-se-n tren chiar când fluiera mașina. îmi trimise o salutare... Era c-o femeie. [EMMA] C-o femeie? [ALECU] Da, femeia lui, căci e însurat. [EMMA] O femeie!... (neliniștită) O femeie brună! [ALECU] Da... [EMMA] Bru.... (cade) [ALECU] Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
împacă, pe Achil [îl] îmblînzește, Ca acesta pe Brizeis să o dea se învoiește, Dar îi spune dinainte să nu cerce decumva, Preste Brizeis, din avere-i să se-atingă de ceva. Iar Ulis luă pe Chriseis, și-n corabie suind, Merge la preotul Chrisse, fata-n mînile lui dând; I-a adus taina de jertfă și comori [de] la ahei Ca preotul cu Apolo să-i împace iar pe ei. [ANA] Vezi, măi badeo, cum se spune? [MUȚI] Ce mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
degeabă. Ah! doar când văd nainte-mi un uger... de balercă Inima mea se-nmoaie, se face o ciupercă. (în taină) Eu am venit aicea pe rege să-l omor. (Așa-mi spune suflerul) Și-atunci al meu picior Se va sui pe tronu-i... Ș-atunci (zîmbind) mi-o[i] ține fete... Cari să mă-ngrijască... ș-apoi chiolhan băiete. (joacă de bucurie într un picior) R[EGELE] Vedeți acel om palid, figura monstruoasă, El vrea să mă omoare... voi pune să-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Trezitu-ne-am În orice ram Din iarna lungă la soare. Auzi, auzi, Cum trec în sus A vieții mii de izvoare. IONEL (trist) A vieții mii de izvoare. CORUL SPIRITELOR COPACILOR Pe trunchi în sus Ușor ne-am dus, Suim, coborâm iară. Din vale-n deal Veniți în val, Cântări voi de primăvară! IONEL Cântări voi de primăvară. {EminescuOpVIII 388} COR O paseri voi Cu glas vioi Treziți pădurea cea veche. Prin munți de-a lung, Din văi ajung Cântări
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Rămînea-va! IONEL Vin iarăși la primavară Și cobor când ea coboară Când păstorii strigă și cheamă voios, C[înd] se pierde departe răsunetul lor Aduce-oi florile, doine. COR Purtând nori la pălărie Va cânta cu bucurie. Las' să se suie, Purtând flori frumoase Cînta-va cu suflet voios. {EminescuOpVIII 395} Purta-va flori mândre, voios, Cînta-va cu sufletul plin. Lasă-l s-arate Ce inimă-i bate. MARIA Rămâi, gândește cum să cânți Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanca turmei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ne-am trezit Din vis urât Din iarnă lungă la soare; Prin trunchii vechi Se mișcă-ncet A vieții mii de izvoare. IONEL (trist) A vieții mii de izvoare CORUL SPIRITELOR COPACILOR În trunchiul gros, În sus și-n jos, Suim, coborâm iară; Din vale-n culmi Treceți prin culmi, Cântări voi de primăvară. IONEL Cântări voi de primăvară. COR Și paseri voi Cu glas vioi Treziți pădurea cea veche; De-a lung de stânci, Din văi adânci, Răsună-nmiit în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vulturii, urșii, cu sprintene ciute Pîn' soarele-n ceruri schimba-va de cale. MARIA O, Ionel, ce spui tu acum? Nicicând nu ți-aș fi cerut ăst drum. O, Ionel, iubite, ce spui? Nicicând n-aș fi cerut să te sui. O, Ionel, ce spui? Nicicând Asta s-o cer nu-mi venea în gând. IONEL De te iubesc eu? MARIA Ah! O știu eu doar, Ah! O știu eu doar. Mi-au pizmuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-am În orice ram Din iarnă lungă la soare, Auzi, auzi Cum trec în sus A vieții mii de izvoare. IONEL (trist) A vieții mii de izvoare. CORUL SP[IRITELOR] COP[ACILOR] Pe trunchi în sus Ușor ne-am dus, Suind, coborând iară; Din vale-n deal {EminescuOpVIII 417} Veniți în val Cîntari voi de primăvară. IONEL Cântări voi de primăvară [COR] O paseri voi Cu glas vioi Treziți pădurea cea veche; Prin munți de-a lung Din văi ajung Cântări
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce m-a pisăgit, pentru bărbier, pentru ciubuc, cafea, miroase, într-un cuvânt pentru toate, plătii șaizeci de parale. Adică mai ieftin decât cu atât n-are cineva cum fierbe. {EminescuOpVIII 578} O BAIE RECE ÎN EGIPT de A. Danzats Suiam Nilul ca să ajungem la Cair, când într-o zi ne îngrozi acel vânt omorâtor ce arapii îl numesc cramsin. După ce trecurăm prin această ispită, mateloții noștri sălta de bucurie și își înmuia fețele și brațele în Nil, ca să se răcorească
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gonește din sînu-i astăzi? Romanii sunt necredincioși, nedrepți, și crez, îți zic fără răutate, că ei pierd din zi în zi gustul cel bun ce îi deosebea de rămășița Italiei. - Știu eu ceva, eu autorul lui Nerone, care ei îl suiră până la nori, cu toate că fu cea mai urâcioasă și ticăloasă partiție din câte am scris de când am cutezat să mâzgălesc la hârtie cu linii. {EminescuOpVIII 582} - Ce fel, astfel te judeci tu! N-ai dreptate, scumpul meu Duni, sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gîndindu-se cu toate acestea că are să dea seamă de misiunea sa, el luă altă [sticlă], [pecetluită] cu verde, ce părea că-i râde în nas, și strigă: - Cel puțin voi avea una! O imensă gălăgie-i răspunse. Dar el deja suise treptele și, arătând butelia tovarășilor săi, le zise: - Iată-l pe împielițatul!... Sînteți niște dobitoace că nu îndrăzniți să scoborâți în pimniță!... Ironia lui era amară. Soldații năvăliră în pimniță, unde nu se găsi decât o sticlă de Bordeaux spartă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dispreț ce era aproape mojicie. Tăcuta proorocie simbolică a icoanei se-mplini prea curând. Într-adevăr, propriul său frate Alexios se conjură contra lui, îi plănui căderea, câștigă armata, nobilimea înaltă și pe demnitarii cei mai-nalți pentru sine, se sui pe tron, prinse pe-mpăratul, care apucase să fugă, îi scoase ochii și-l aruncă într-o mănăstire, care de astă dată ținu locul închisorii. Astfel Nemesis răzbună c-o neîmblînzită asprime îngenunchearea și moartea crudă ce-o făcuse predecesorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]