3,381 matches
-
este mai întâi de toate un inventator de unelte 62. Dacă anticii nu separau artele frumoase de cele tehnice, e pentru că le puneau pe același nivel. Distincție în fond inutilă. "Aurul este bun pentru statuia Atenei, dar ca să învârți în supă o lingură de lemn va fi mai frumoasă decât una de aur." Autorul acestui excelent aforism este adevăratul părinte al funcționalismului, primul teoretician cunoscut al designului industrial, avocatul oalelor, Socrate. Form follows function ar fi sloganul cel mai fidel gândirii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deveni tot mai întunecate - și apoi vor rămâne reci și tăcute. Materia înghețată, moartă, a stelelor se va descompune, lăsând în urmă doar o radiație slabă, care se va răspândi în mod egal în întreg universul. Cosmosul va deveni o supă rece de lumină vagă. Va fi o moarte prin îngheț. Pentru Einstein, aceste idei erau de nesuportat. Ca și Aristotel, el pornea de la ipoteza implicită că universul era static, constant și etern. Singura soluție era să „corecteze“ ecuațiile relativității generalizate
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o mulțime de buline. Ceva trebuia să dovedească proveniența discontinuităților. Dar mai tulburătoare era întrebarea: de unde provenea punctul singular al Big Bangului? Secretul stă în zero. Zeroul vidului poate explica neuniformitatea răspândirii materiei în univers. Din moment ce în vid mustește o supă cuantică de particule instabile, întreg universul posedă o cantitate infinită de energie provenită din punctul de zero absolut. În condiții corespunzătoare, această energie este capabilă să împingă corpurile cerești; se poate ca ea să le fi distanțat în epoca timpurie
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din punctul de zero absolut a creat stelele și galaxiile. Zero poate deține, de asemenea, și secretul nașterii cosmosului. Așa cum reușesc să creeze particule, nimicul vidului și energia din punctul de zero absolut pot să creeze și noi universuri. Clocotul supei cuantice, nașterea și moartea spontană a particulelor, pot explica originea cosmosului. Poate că universul nu este decât o fluctuație cuantică la scară largă - o singură particulă enormă care a luat naștere din vidul absolut. Acest ou cosmic a explodat, a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
într-un proces de expansiune și a creat dimensiunea spațiu-timp a universului nostru. Poate că universul nostru nu este decât una dintre numeroasele fluctuații. Unii fizicieni cred că punctele singulare din centrul găurilor negre nu sunt decât niște ferestre către supa primordială dinainte de Big Bang - iar clocotul supei din centrul unei găuri negre, unde timpul și spațiul nu au nici un sens, dă naștere în mod constant multor altor noi universuri, care ies la suprafață sub formă de bule, se extind și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
creat dimensiunea spațiu-timp a universului nostru. Poate că universul nostru nu este decât una dintre numeroasele fluctuații. Unii fizicieni cred că punctele singulare din centrul găurilor negre nu sunt decât niște ferestre către supa primordială dinainte de Big Bang - iar clocotul supei din centrul unei găuri negre, unde timpul și spațiul nu au nici un sens, dă naștere în mod constant multor altor noi universuri, care ies la suprafață sub formă de bule, se extind și își creează propriile stele și galaxii. Poate
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
motiv; Cuțitul se ține de mâner; Lingura șui furculița se ridică la gură. În același timp ne și aplecăm foarte puțin. Nu ținem cu mâna farfuria din care mâncăm. Nu înclinăm farfuria pentru a lua ultima picătură de ciorbă ori supă; Pâinea se ia din coșul de pâine cu mâna. Nu cu furculița și nici cu cuțitul. Nu mușcăm din pâine. Rupem cu amândouă mâinile, pe măsură ce avem nevoie, bucăți potrivite din felia de pâine. Nu rupem pâinea cu o singură mână
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
se așează pe picioare (în poală) înainte de a începe să mâncăm. Nu se prind de gulerul cămășii și nici nu se agață de nasturii bluzei. Nu se bea când avem gura plină. Mestecăm mâncarea având buzele lipite, fără a plescăi. Supa și ciorba se mănâncă fără a sorbi zgomotos. De asemenea, laptele și ceaiul se beau fără a fără a sorbi zgomotos din cană. Se mănâncă cu mâna: sandvișurile, pateurile, saleurile, fursecurile, alunele, strugurii (fructele în general), dar dacă nu s-
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
percipiunt, una vis sensus communis apprehendit (S. c. G., ÎI, 100, n. 3). Ceea ce poate o putere inferioară poate și una superioară, dar într-un mod mai înalt. De aceea o putere inferioară operează prin mai multe, iar o putere supe rioara, doar prin una. Căci cu cat o putere este mai înaltă, cu atât este mai mare combinarea și unirea; din contră, puterea inferioară este divizată și multiplicata; de aici vedem că diferitele genuri sensibile pe care cele cinci sim
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mai dacă acesta ar ajunge oricum să fie transformat într-o frusta imagine vizuală? Ca să nu mai pomenim de situația de-a dreptul îngrozitoare în care s-ar afla gurmanzii, care nu s-ar mai putea bucura de aromele diferitelor supe sau fructe de mare pentru că acestea ar fi transformate în simple imagini, iar ei ar fi dependenți de plăcerile vizuale. Drept urmare, trebuie sa conchid că imaginile care populează simțurile interne nu pot fi de felul unor imagini pictografice. Dar dacă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Jijia Este numele unui afluent de dreapta al Prutului, cu o lungime de 275 de kilometri, și al unui sat din județul Botoșani (aproape de izvorul rîului omonim). De la numele rîului s-au format, prin polarizare, Cîmpia Jijiei Inferioare, Cîmpia Jijiei Supe rioare și Jijioara (afluent de dreapta al Jijiei). Mai este consem nat un pîrîu Jijia, afluent al rîului Boul din Bazinul Sucevei, cu izvorul în Poiana Jijia. În regiunea Boikovia din Ucraina există un rîu Žyșawa. Hidronimul este atestat documentar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb“ figurează, alături de ciorbă „fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne“ și de regionalismul sorbitură „zeamă, supă, ciorbă“, printre sinonimele lui supă, pe care DEX îl explică prin „fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc.“. După cum se vede și din glosări, diversele cuvinte citate aici nu sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb“ figurează, alături de ciorbă „fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne“ și de regionalismul sorbitură „zeamă, supă, ciorbă“, printre sinonimele lui supă, pe care DEX îl explică prin „fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc.“. După cum se vede și din glosări, diversele cuvinte citate aici nu sunt sinonime perfecte și nu au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
asemenea, într-o serie de expresii: a nu se amesteca în ciorba cuiva, a-i pune pe toți într-o ciorbă, cine s-a ars cu ciorbă suflă și-n iaurt sau ciorbă lungă „mâncare fără consistență, care nu satură“. Supă nu are alte sensuri și nu apare în expresii, deși cuvântul figurează și el într-un manuscris din secolul 18 (a. 1749), un fel de carte de bucate, dar nu știm cât de mult era folosit. Astăzi, este un termen
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
franceză s-a transmis în germ. Suppe, engl. soup. Fr. soupe este, la origine, un împrumut germanic, cuvântul *suppa, care a intrat în latina târzie, de unde a fost luat și de it. zuppa, sp. sopa (cu sensul „pâine muiată în supă“, ca în vechea franceză). Revenind la limba română, la I. L. Caragiale (și nu numai la el) apare și verbul a supa „a lua masa târziu, după un spectacol“, împrumutat din fr. souper. În prezent, se mai folosesc și alți termeni
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la limba română, la I. L. Caragiale (și nu numai la el) apare și verbul a supa „a lua masa târziu, după un spectacol“, împrumutat din fr. souper. În prezent, se mai folosesc și alți termeni din aceeași sferă semantică: bulion „supă de carne fără zarzavat“ < fr. bouillon, borș „ciorbă preparată cu zeamă acră“ < rus., ucr. boršć, precum și minestrone, termen luat recent din italiană. Cuvinte de origine turcă În perioada creării terminologiei culinare românești (secolul 17), eram cu fața „întoarsă“ mai mult
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dovada este existența a numeroase sinonime, dintre care unele foarte vechi. Cel mai vechi este papară, atestat în Letopisețul lui N. Costin. Sensul vechi al cuvântului era „mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în supă, apă sau lapte“. Se presupune că provine din ngr. papára sau/și bg. popara. Cuvântul apare în multe expresii familiare, ceea ce dovedește nu numai vechimea, dar și frecvența lui: a mânca o papară sau a se alege cu o papară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
învinge, a distruge“, a trage cuiva o papară „a bate, a mustra pe cineva“. De la papară avem derivatul, rar, păpăruie, cu același sens. Tot rar și regional este și cuvântul moieți, derivat de la (a) muia, aluzie la înmuierea pâinii în supă, apă sau lapte. În dicționarul român-latin numit Anonymus Caranse besiensis (cca 1700), este înregistrat cuvântul scrob, de origine veche slavă. În același dicționar, există și ra(n)totă, de origine maghiară. Este un cuvânt curent și astăzi în graiul crișean
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au transmis limbilor romanice: a muia, fr. mouiller, sp. mojar, respectiv rom. moale, it., port. molle, prov. mol, fr. mou, sp. muelle. La început, *molliare însemna „a face pâinea moale prin înmuiere“; verbul a fost creat când s-a importat supa de la germanici. Termenul germanic suppa a intrat în latină (apare prima dată în secolul 6); limbile germanice (olandeza, engleza) au urmași ai acestui cuvânt, dar sensul propriu este cel de „bucată de pâine înmuiată în apă fiartă“, așa cum este și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
le apar numai în vise, peștii înoată doar în poveștile puținilor localnici care au întâlnit străini, iar elementul original este untul de iac, pus în orice, de la ceai la dulciuri, trecând și prin ceea ce numai ei au curajul să numească „supe“... Această reținere de la a acorda oricărui popor rang de „școală“ gastronomică funcționează însă și în cazul unor națiuni care și-au creat adevărate imperii, dominând peste o jumătate din lume, stăpânind (din punct de vedere culinar, de pomană!) regiuni de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dar originalitatea ei, pentru a fi reperul unei „bucătării“ în sensul acordat de către Păstorel Teodoreanu termenului, ar fi trebuit să se nască din intenție și din invenție, nu din întâmplare. O rețetă similară este cea a chowder-ului, un fel de supă de pește (dar nu numai...) după care se dădeau în vânt americanii. Ea a apărut în largul mării, compunându-se cam din tot ce cuprindea magazia de alimente a unei corăbii: pește, carne sărată de porc, ceapă și... biscuiți marinărești
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în mod deliberat „împrăștiată“ în bogăția ei. Motivul e unul precis: destinată rușilor obosiți după o noapte bine stropită cu vodcă, ea apare în farfurii într-un moment în care papilele gustative ale mesenilor nu mai reacționează la finețea unei supe sau a unui borș mai simplu, făcut din puține ingrediente. Am afirmat că scopul oricărei doctrine culinare trebuie să fie plăcerea. Specificitatea unei rețete născute din întâmplare sau din lipsa ingredientelor (cine poate afirma că tibetanii nu au preparate culinare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în bucătăria populară. Franța este un alt exemplu în acest sens. Bucătăria europeană medievală include atât ospețele date la curțile regale, cât și alimentația săracă a țăranului. Între aceste două lumi, ruptura pare la fel de iremediabilă ca aceea dintre le brouet, supa din pâine uscată a plugarului, și păunul gătit la curtea regelui Franței. Nici în vremea Renașterii, când bucătarii italieni au ajuns în Franța odată cu suita Ecaterinei de Medicis, soția lui Henric II, lucrurile nu stăteau altfel. Pe vremea lui Ludovic
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Pot au feu (literal, „vas-pe-foc“) înseamnă carne de vită (bucăți cât mai diferite, atât grase, cât și slabe!) fiartă îndelung alături de morcovi, praz, ceapă, usturoi, ciuperci și țelină. Este o mâncare a săracului (constituie o întreagă masă, fiindcă furnizează atât supa, cât și carnea gătită), înnobilată însă de Carême și de bucătarii care i au urmat. Tot Antonin Carême este cel care a codificat folosirea sosurilor (în lucrările sale apar nu mai puțin de 200!), el însuși fiind creatorul sosului olandez
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
spune „e lesne a zice plăcinte, dar câte-ți trebuie ca să le faci!“ Plăcinte „cu poalele-n brâu“, „scuturate“, „vărzări“ etc... Toate sunt considerate de către Radu Anton Roman importuri gastronomice, nu preparate autohtone: „Ce-s musacaua, [...] plăcinta (placenta, în latină), supa, clătitele și altele atât de „neaoșe“ bucate altceva decât depuneri [...] aluviuni, fie ale ocupației otomane, fie ale influențelor franceze, germane, fanaro-grecești sau care or mai fi ele?!“ Ciudată poziție față de plăcintele noastre (și numai ale noastre, cel puțin cu numele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]