2,627 matches
-
simțindu-mă Îngrozitor, urîndu-mă că am fost așa de rea, convinsă că e vorba mai ales de stresul de dinainte de nuntă, dar asta nu mi se pare cine știe ce scuză. Mă simt chiar și mai prost cînd văd clar cît de supărat e Dan. Știu foarte bine cum se simte. Cu cîteva săptămîni Înainte, cînd reușiserăm să discutăm calm despre asta, Dan mi-a explicat că are senzația că este prins la mijloc, Între cele mai importante două femei din viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sau de ce ți-a băgat prostia asta În cap, că mi-ar plăcea de Lisa. Dar nu e adevărat. Mie Îmi place de tine și știi că nu vreau să fiu prins Între tine și mama. Dacă ești așa de supărată, de ce nu te duci să discuți mîine cu ea? Mă uit la el uimită. Cum de-am putut fi așa de tandri și de iubitori acum cîteva clipe și cum de-a reușit acum să mă Înfurie În halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au adus oameni cu torțe care uscau rugul și-l reaprindeau. Ploaia, însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni supărați. Așteptau să se termine totul, să-și poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsîndu-i flămânzi. "Galilei, mi-a strigat unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am întrebat, căci nu-mi legaseră limba. "Să te
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Mi-a arătat niște pini uzi de pe marginea drumului: "Cît sunt de apropiați și, totuși, cât sunt de singuri", a zis ea cu un ton blând din care am dedus că vroia să mă împace. Dar eu eram, în continuare, supărat și vroiam să i-o arăt. Așa că am tăcut. "Știi de ce își dau mâna oamenii? m-a întrebat ea Gestul avea la început un tâlc anume. Oamenii își dădeau mâna ca să arate că nu aveau nici o armă ascunsă". Cum eu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Trebuia să sosim de ieri, dar au fost probleme. Du-te și spune-i lui Andras că suntem aici, am insistat. Soldatul nu știa ce să facă. A bolborosit: - Excelența Sa a plecat la Ravenna. Căutați-l acolo. M-am arătat supărat. - Și când se-ntoarce? - Peste cinci zile. Ne-a închis în nas ferestruica. Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apunea, și i-am poruncit: - Deschide-ne! Andras ne-a dat ordin să-l așteptăm aici. Anunță-l și pe călugărul de data trecută. Veteranul a înjurat. - Călugării au închis deja porțile. Fac asta de îndată ce apune soarele. M-am prefăcut supărat, deși contasem pe acel amănunt. - Lasă-ne să intrăm, o să stau de vorbă cu el mâine. Vinul ăsta ne-a frânt spinarea. S-a uitat la burdufuri cu poftă. - Pentru cine e? - Pentru voi, ca să ne revanșăm pentru masă. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ta nu ți-a spus. Nu mai avea mult până să-l apuce toate pandaliile, i se vedea asta în privire și în tremurul buzelor. - Dar regele tău? Am profitat pe loc de culoarul acela de fugă. Am făcut pe supăratul și pe jignitul și i-am întors-o: - Regele are toată credința și dragostea mea, altceva nu-i sunt dator. Discuția asta am mai avut-o, dacă-mi amintesc, și chiar de mai multe ori. S-a apropiat de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a obligat pe Amos să locuiască la palat, unde trei copiști îi așterneau pe pergament învățătura și rețetele sale, de față fiind doi medici tineri care încercau să învețe de la el arta vindecării. Într-o zi a venit un rabin supărat foc că Amos era ținut ostatic, dar a plecat precum un câine cu coada-ntre picioare. Regele l-a mustrat pentru purtările poporului său. - Sunteți mai curând dedați afacerilor și strângerii de aur decât păstrării cunoștințelor voastre, încât știința voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căci risca mereu să cadă jos. — Hakuna matatta, Kevin, acum trebuie să plec, repetă Emma, desprinzându-se cu părere de rău din acea Îmbrățișare. Camilla realiză că mama lui Kevin pleacă, iar Kevin Buonocore urma să-și schimbe școala - jignit, supărat și fără să știe - și nu mai avea timp și totul era pierdut. O prinse de poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vedea pe Elio al meu doar la televizor de aici Înainte. La revedere, doamnă Fioravanti, șopti Kevin, alunecând prin fața ei. Voia să-i mulțumească pentru smoching, dar Antonio nu-i dădu timp. Trecură prin fața ei Într-o clipită - Valentina Îmbufnată, supărată că tatăl nu voise să-și petreacă trei zile singur doar cu ea, Kevin cu obrajii șiroind de lacrimi, Antonio cu umbreluța de hârtie Între dinți și cu o mână În buzunar, zâmbitor. Apoi dispărură În jos pe scări. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i se părea căzută din cer. Stătea la o masă mare, cu o trupă întreagă de studenți plecați de la cursuri, și din când în când limpăia din halba de bere, privind spre Andrei Ionescu repede și precaut, ca un spiriduș supărat, ieșit la plimbare. Avea ochii negri, ca niște măsline uleioase. În mod inexplicabil, pe Zogru l-a cuprins o dorință bruscă s-o privească, să se uite nu doar spre ea, ci în ochii și în sufletul ei. Cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
bine și să fie alături de Zoe doar la ocazii. - Bine, spuse el, luându-și o figură de om sacrificat. Nu mă duc cu Alecu, de altfel, nici nu vreau să-i fac vreun rău pentru că știu cât ai fi de supărată. Am să merg cu un băiat tânăr, pe care tu nici nu-l cunoști, dar care va veni la poarta mănăstirii și va spune că l-ai chemat tu. Să lași vorbă ciohodarilor. Zogru l-a dus pe Alecu aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei, el nu era decât un rău ucigător. Era amărât și distrus când a luat-o pe Polonă, spre Giulia. A intrat într-o fetiță, fără să fie atent la ce se gândea aceasta, apoi a sărit într-un bărbat supărat că nu avea suficienți bani ca să dea șpagă pentru o autorizație de construcție, iar la colțul străzii Gelu Căpitanul, a dat de Feliatu, fericit că reușise să dosească două sute de mii în betelia pantalonilor. A intrat plutind pe fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Avea-n brațe-un coș de mere, Nuci, gutui și porumbele. Buna doamnă directoare Cu ochi calzi și glasul dulce Ne-a-ntrebat pe fiecare: Oare bucurii ne-aduce? S-o primim în curtea noastră? Viorel, din clasa întâi, A-nchis ochii supărat, De sub gene, imediat Lacrimi mari s-au strecurat: Acest copăcel micuț, Sub povara brumei reci, Își va pierde haina verde Și va îngheța pe veci. N-ai dreptate, spune Ana. Ia privește la gutui Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-a Școala Gimnazială nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 în grădina bunicii căpșuni dar pentru prieteni... Haiku 2 cocoș alb pe gard, in înflorit s-au coborât norii? Haiku 3 printre răsaduri Hera pitită bunica supărată... Haiku 4 singură printre meri înfloriți S.M.S.! ochii mai veseli... Haiku 5 bunicul înhamă măgarul... în cotigă numai lalele. Speianu Andreea, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Desenul Desenam o pasăre De care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu, Tom, întrecuse limitele. Nu puteam să admit ca o persoană oarecare să-mi insulte familia, dar ca de obicei, l-am tratat cu indiferență, întorcându-i spatele și prefăcându-mă că nu există. La sfârșitul programului, am plecat foarte supărată. Ajungând acasă, am trântit cu furie ușa de la intrare, începând să țip și să plâng în același timp. M-am așezat pe scaun ținându-mi capul bine strâns între mâini. Lângă mine, s-a așezat mama și ca de obicei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în camera mea, tristă, fără să mai scot măcar un sunet. Îmi era din ce în ce mai greu, așa că imediat am sunat-o pe Sabrina. Era alarmată de faptul că o sunam la acea oră. Cunoștea foarte bine momentele în care eu eram supărată, așa că nu a stat prea mult pe gânduri și mi-a spus că trebuie să lupt să duc la capăt misiunea, fără să-mi pese de ceea ce crede lumea din jurul meu. Dar, chiar și așa, tot nu puteam să admit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-am dat seama că săpa o groapă. După ce a terminat de săpat, sa dat puțin în spate și a așteptat entuziasmat un val. Acesta a venit și, imediat după trecerea lui, copilul și-a pierdut fericirea și a plecat supărat pășind încet pe nisipul rece. Înțelesesem de ce era copilul trist și, încercând să-l ajung din urmă, în fața mea a apărut un om îmbrăcat într-un costum negru și cămașă albă, exact ca mine. Eram eu. Aveam aceleași haine, doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în lup și cu laba începu a-l mângâia pe obraz, să se trezească. Andrei a revenit la împărat, scuze, la rege; îi povestit cele întâmplate cu frații săi și peripețiile din care scăpase cu fața curată grație proniei divine. Supărat, regele hotărî să-i pedepsească așa cum se cuvine unora cărora nu le mai ajunge agoniseala fără sudoare Ce poveste plicticoasă! zise nepoțelul... Greu e să fii bunic! continuă bătrânul... Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gospodărește, făcând cumpărături, mă ajuta și-mi explica unele lucruri, de aceea îmi doresc să fiu și eu o mamă ca ea. Pentru a se relaxa, mama se uita împreună cu mine la televizor sau ascultam muzică, iar atunci când o vedeam supărată, mă întristam și eu. Aș vrea să iau o baghetă magică și să fac o vrajă ca mama mea să apară lângă mine. Ea mi-a dăruit viată, m-a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă trezeam dimineața înconjurată de mireasma hainelor ei. Încercam să fiu discretă, dar ea știa că o urmăream. Cu o seară înaintea plecării, Rahela mi-a surprins privirea, care era ațintită pe fiecare mișcare a ei. La început a părut supărată, dar apoi m-a privit într-un fel din care am înțeles că reușisem. Puteam s-o urmez. Ne-am dus la bamah, unde Zilpa stătea cu fața la altar, implorând zeii și zeițele pe care urma să le abandonăm. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și Levi au luat două surori - Ialutu și Inbu, fiicele unui olar. A căzut pe mine sarcina de a sta cu copiii și de a avea grijă de focuri, în timp ce nevestele lui Iacob luau parte la serbările de nuntă. Eram supărată că fusesem lăsată pe dinafară, dar în săptămâinile care au urmat nunților, le-am auzit pe mamele mele vorbind despre fiecare amănunt și a fost ca și când fusesem eu însămi acolo. - Cântecele au fost minunate, trebuie să recunoaștem, zicea Zilpa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama că bunicul era orb și că avea ochii strâns închiși, într-o expresie amară, care-i făcea toată fața să arate supărată. Era delicat și slab și ar fi părut fragil, dacă n-ar fi fost părul, bogat și negru ca al unui om tânăr. Bunica urmărea cum femeia îl ajuta pe Isaac să se dea jos și îl conducea la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a părut că era Tabea, am zis eu, aproape plângând. Dar mi s-a părut. - Tabea? - O verișoară, de-a lui Esau. N-o cunoști, am zis eu. Iartă-mă că a trebuit să alergi după mine. Mama e supărată? El a râs de prostia întrebării mele și am râs și eu. Eram pur și simplu furioasă și a trebuit să stau cu fața la zid restul după-amiezii. Dar deja îmi pierdusem bucuria și m-am mulțumit doar să aud sunetele pieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mii de sărutări. - Strălucești, a zis ea, când și-a revenit și mi-a luat mâinile în ale ei. Ești fericită. A zâmbit. - E minunat că ai găsit atâta fericire. O să-i spun Leei și atunci n-o să mai fie supărată. - Mama e supărată? am întrebat eu uluită. - Lea crede că Rahela te-a vândut răului. E exact ca tatăl tău, la fel de suspicioasă când vine vorba despre oraș și nu e bucuroasă la gândul că o să-ți faci sălaș între niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]