2,071 matches
-
drum, oamenii spun că acesta aduce noroc, cu toate că unii oameni spun că evreii l-au crucificat pe Isus” <endnote id="(70, p. 137)"/>. 3) În fine, o a treia explicație a credinței populare comentate nu poate să ignore existența unei superstiții opuse, dar complementare : „Când te Întâlnești cu un popă (sau cu un călugăr), Îți merge rău” <endnote id="(137, pp. 278, 44 și 13-14 ; 259, p. 258)"/>. Este o veche credință populară românească, atestată Încă de la jumătatea secolului al XVIII-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
forme : „Fugi tu dinaintea mea,/ Călugăre, piază rea,/ Dracul te-a pus Înaintea mea” <endnote id="(340)"/> ; sau, la Iordache Golescu : „Călugăr ai văzut cât de departe, du-te la o parte, că Îndată te poticnești” <endnote id="(179)"/>. Această superstiție are și un cores pondent paremiologic : „Nici cu dracu’ să șuguiești, nici cu popa să te Întâlnești” <endnote id="(32, p. 527)"/>. O preia și Ion Creangă, În „povestirea glumeață” Moș Nichifor Coțcariul, publicată În 1877. Căruțașul crede că a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a găsit justificarea magică pentru ghinioanele care s-au succedat În timpul călătoriei sale cu evreica Malca : „Se vede că azi-dimineață mi-a ieșit Înainte vrun popă, sau dracu’ știe ce !”. După cum se vede, Dracul este implicat foarte adesea În formularea superstiției ; și nu Întâmplător, așa cum voi arăta În continuare. Remedii magice Împotriva acestui semn de „piază rea” sunt următoarele : se aruncă cu un șomoiog de paie Înspre popă, se face un nod la batistă, se fac 40 de pași Înapoi sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(33, p. 59)"/>, la greci <endnote id="(228, p. 400)"/>, la rutenii din Bucovina, la aromânii din Macedonia, la ruși <endnote id="(149, p. 101)"/> etc. Interesant este faptul că până și evreii din România au preluat această superstiție, inclusiv remediul <endnote id="(300 și 126, p. 35)"/>, ba chiar au Încercat să le explice apelând la propria lor mitologie, considerându-le o supraviețuire a unui eveniment biblic ( Ieșirea 5, 7-16) <endnote id="(vezi 33, p. 61, n. 20
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spațiul est-central-european, Întâlnirea pe drum cu un evreu (cu un „om rău” deci) este considerată „de bun augur”, pe când Întâlnirea cu un preot sau călugăr (cu un „om bun” deci) este considerată „de rău augur”. Pentru gândirea magică, aceste două superstiții paradoxale și antinomice nu sunt distincte, ci complementare, precum cele două fețe ale talerului. Ele nu pot fi Înțelese separat și trebuie găsită o unică explicație, care - În coordonatele logicii magiei - să satisfacă ambele credințe. Se consideră că, față de un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="137, p. 28)"/>( etc. : „Copilul mic [= nebotezat] nu-i bine a-l lăsa singur În casă, că intră Necuratul În el” <endnote id="(229, p. 52)"/>. Astfel privite lucrurile, se poate Înțelege de ce, În unele variante (mai vechi) ale superstiției, rolul de „piază bună” al evreului poate fi jucat, așa cum am văzut, și de alți străini necreștini, cum ar fi turcul sau țiganul („Țiganii, măcar că sunt botezați, ei tot nu sunt de legea noastră” - spune o credință populară bucovineană ; <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l pe evreu : „Evreii - sună o credință populară poloneză - se temeau de Diavol. Când umblau pe lângă o pădure, Își doreau să fie Împreună cu un creștin catolic” <endnote id="(70, p. 121)"/>. Rămâne să ne Întrebăm dacă este Într-adevăr o superstiție a evreilor sau una a creștinilor, doar pusă pe seama evreilor. În orice caz, dacă acceptăm explicația notată cu nr. 3, prezentată mai sus, atunci ceea ce părea a fi o tușă pozitivă În portretul „evreului imaginar” (el este de bun augur
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tușă pozitivă În portretul „evreului imaginar” (el este de bun augur) se dovedește a fi de fapt Încă o trăsătură negativă a imaginii sale : el este un bun receptor al Diavolului (vezi capitolul „Demonizarea evreului”). Magia primului oaspete Revenind la superstiția comentată - aceea privind prestigiul augural pozitiv acordat evreului -, trebuie spus că ea s-a dovedit atât de puternică, Încât „aria ei de aplicare” s-a extins foarte mult, cuprinzând și alte zone ale mentalității magice. Pentru românii din Moldova, apariția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e drac” ; sau : „Preot dacă visezi, e dracul ; mitropolit dacă visezi, e dracul cel mai mare” sau „Mitropolit visând, arată că puțină speranță să ai” <endnote id="(259, pp. 431 și 258 ; 309, p. 96 ; 868, p. 151)"/>. Astfel de superstiții onirice sunt atestate de Pierre Bogatyrev, În 1929, și la slavii din nordul României. Neștiind el Însuși cum să explice această superstiție de două ori paradoxală, autorul face apel la o motivație simplistă din sfera oniromanției populare : „Dacă ai un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
speranță să ai” <endnote id="(259, pp. 431 și 258 ; 309, p. 96 ; 868, p. 151)"/>. Astfel de superstiții onirice sunt atestate de Pierre Bogatyrev, În 1929, și la slavii din nordul României. Neștiind el Însuși cum să explice această superstiție de două ori paradoxală, autorul face apel la o motivație simplistă din sfera oniromanției populare : „Dacă ai un vis bun, este un semn rău, și invers, dacă ai un vis rău, este un semn bun” <endnote id="(230, p. 57
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
români se crede că, dacă În vreunul dintre drumurile parcurse cu prilejul nunții se Întâlnește un preot, este un semn de rău augur și trebuie luate imediat măsuri magice de contracarare a acestui ghinion <endnote id="(99, I, p. 162)"/>. Superstiții similare În esență au supraviețuit trecând din mediul rural În cel al clasei mijlocii, al târgoveților și al micilor negustori din secolul al XIX-lea : „Un negustor sau un meșteșugar român din popor crede că, dacă banii pe care Îi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În ajunul Crăciunului și al Paștilor”, „capul comunității [evreiești], Împreună cu cei mai notabili membri”, aducea pe rând, fiecărui mare demnitar al țării, „câțiva claponi frumoși și grași” <endnote id=" (232, p. 193)"/>. Pentru a Înțelege imensa forță cu care acționa superstiția referitoare la „evreul de bun augur”, trebuie să Încercăm să realizăm Întregul paradox al acestei practici magice : pentru a beneficia În tot cursul anului de auspicii favorabile, În ajunul Crăciunului și al Paștelui (cele două mari sărbători ale creștinătății), mitropolitul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să fie de bun augur nu mai era ca el să fie neapărat evreu (deci bogat sau norocos, conform stereotipului), ci să fie, pur și simplu, un om bogat sau norocos, indiferent de identitatea sa etnică. Iată cum sună unele superstiții din Moldova și Bucovina : „Multă băgare de samă se dă străinilor cari vor intra Întâi În ogradă [În ajunul Crăciunului]” <endnote id="(491, p. 281)"/>, „Cum ți-a fi musafirul de ziua de Sf. Vasile [= 1 ianuarie], bogat ori sărac
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu se spune nimic despre originea etnică a cârciumarului, dar În limbaj popular „cârciumar” Însemna adesea „evreu” <endnote id="(30, pp. 159-170)"/>. Cred că succesul pe care l-a cunoscut legenda profanării icoanei În spațiul românesc se datorează și unor superstiții populare foarte Înrădăcinate În această zonă. În primul rând, este strict interzis să se distrugă o icoană sau să se pună pe foc, oricât ar fi ea de veche sau de mâncată de cari. „Cel mai bun lucru e să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(97)"/>. Interesant este faptul că, În 1828, evreii din Târgu Mureș Învinuiți de infanticid (acuzație care s-a dovedit nefondată) au cerut ca Guberniul Transilvaniei să emită o circulară În care să se afirme că omorul ritual este o superstiție, așa cum demonstrase faimosul Manasseh ben Israel În secolul al XVII-lea. Cartea acestuia din urmă, Vindiciae Judaeorum (Amsterdam, 1656), fusese tradusă În germană de Moses Mendelssohn, publicată la Berlin În 1782 și republicată la Buda În 1820 <endnote id="(535
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
asigură colegi antropologi din aceste țări. „De Vinerea Mare - sună o credință grecească - acei crucificatori [ai lui Isus] pun copii creștini Într-o albie cu piroane Înfipte În linie și le beau sângele” <endnote id="(257, p. 236)"/>. Se pare că superstiția privind omorul ritual practicat de evrei a fost atât de puternică și de răspândită, Încât a reușit să influențeze unele legende folclorice. Se spune că, privite cu atenție, petele de pe Lună Îi reprezintă pe Abel și Cain, „cei dintâi oameni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ciubărul, a bea sângele nevinovat ce nu Încetează a curge de la Începutul lumei...” <endnote id="(844, p. 114)"/>. De altfel, același Alecu Russo a contribuit și la perpetuarea legendei infanticidului pascal, săvârșit, chipurile, de evrei. El amintește În 1840 de „superstițiile populare de vrăji” referitoare la „copii creștini cărora babele ovreice le scot sângele picătură cu picătură, Împungându-i cu acele la sărbătorile Paștelor” <endnote id="(366, p. 131)"/>. Împunsăturile aplicate de evrei copilului creștin ar corespunde, pasămite, celor aplicate lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
plac banii și că Încearcă să conducă lumea cu ajutorul lor etc., etc. și alta este să crezi și să spui despre evrei că fură copii creștini și Îi omoară pentru a le folosi sângele În diverse scopuri rituale. Nici o altă superstiție legată de evrei nu este atât de abominabilă și, În același timp, atât de concretă. „Inventatorul” acestei „bombe emoționale” a fost un adevărat geniu al răului. Pentru că este un tip de acuzație care declanșează Întotdeauna și instantaneu o isterie colectivă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
II-a, 1996). 62. Ion Ianoși, „Prezentare” la V. Soloviov, N. Berdiaev, Gh. Fedotov, Creștinism și antisemitism, Editura Humanitas, București, 1992. 63. Viorica S. Constantinescu, Evreul stereotip. Schiță de istorie culturală, Editura Eminescu, București, 1996. 64. Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ediție Îngrijită de Iordan Datcu, Editura Grai și Suflet, București, 1995 (prima ediție : Editura Socec, București, 1915). 65. I.C. Chițimia și Stela Toma (coordonatori), Crestomație de literatură română veche, Editura Dacia, Cluj, 1984, vol. I, pp. 217-221
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Paris, 1971. 135. A Historical Atlas of the Jewish People, ed. Eli Barnavi și Miriam Eliav-Feldon, Schocken Books, New York, 1992. 136. Elisabeth Revel-Neher, The Image of the Jew in Bizantine Art, Pergamon Press, Oxford, 1992. 137. Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, Editura Socec, București, 1915. 138. Pelle János, Az utolsó vérvádak. Az etnikai gyulölet és a politikai manipuláció kelet-európai történetébol, Budapesta, 1996. 139. Andrei Oișteanu, Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, Editura Nemira, București, 1997 (ediția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comentarii, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994. 164. Moses Schwarzfeld, „Istoria evreilor din România”, În Analele Societății istorice „Iuliu Barasch”, an III, București, 1889, pp. 97-153. 165. Tiberiu Morariu, Câteva contribuții la oieritul evreilor maramureșeni, Cluj, 1930. 166. Gh.F. Ciaușanu, Superstițiile poporului român, În asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă, Editura Socec, București, 1914. 167. Ovidiu Papadima, Literatură populară română, Editura pentru Lite ratură, București, 1968. 168. Paul Henri Stahl, Histoire de la Décapitation, Presses Universitaires de France, Paris, 1986
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
XIX-lea. „Puțin probabilă În sine - susține Léon Poliakov -, această interpretare demonstrează că amintirea persecuțiilor din vara anului 1096 nu dispăruse În Germania” (455, III, p. 299). 228. Tache Papahagi, Mic dicționar folkloric, Editura Minerva, București, 1979. 229. „Legende și superstiții despre țigani”, culese de Teodor Bălășel, În Șezătoarea, vol. I, nr. 7-8, 1892, p. 215, și, respectiv, „Superstiții”, culese de Mihai Lupescu, În Șezătoarea, vol. I, nr. 1, 1892, p. 18. 230. Pierre Bogatyrev, Actes magiques, rites et croyances en
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1096 nu dispăruse În Germania” (455, III, p. 299). 228. Tache Papahagi, Mic dicționar folkloric, Editura Minerva, București, 1979. 229. „Legende și superstiții despre țigani”, culese de Teodor Bălășel, În Șezătoarea, vol. I, nr. 7-8, 1892, p. 215, și, respectiv, „Superstiții”, culese de Mihai Lupescu, În Șezătoarea, vol. I, nr. 1, 1892, p. 18. 230. Pierre Bogatyrev, Actes magiques, rites et croyances en Russie subcarpathique, Paris, 1929. 231. Stelian Dumistrăcel, „Germanul În mentalul rural românesc”, În volumul Identitate/Alteritate În spațiul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
încordarea lui își avea originea încă din perioada copilăriei (ciudat, nu l-am auzit niciodată povestind o întîmplare fericită de atunci) și a adolescenței. Tinerețea i-a intensificat-o, uneori pînă la paroxism. Scrisorile corectează imaginea idilică pe care, din superstiție, unii o au despre universitari și despre intelectualii din presă, nebănuind, mai ales în cazul celor dintîi, existența rivalităților, a „împoncișărilor”, a certurilor dintre ei. Or, avem în aceste pagini dovezi că domni lustruiți de cărți, în aparență eleganți, (ba
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pretinșii „reformatori”, cu ușurătatea lor de a lua ori de a anula anumite măsuri în învățămînt. Atît în teorie, cît și în practică, Profesorul era pentru moderație și simplitate. Nu făcea paradă de „știință”, motiv pentru unii din cei cu superstiția acesteia să creadă că n-o are. îl judecau astfel pentru că era simplu, că spunea (după pilda Apostolului neamurilor) „cinci cuvinte cu înțeles” în loc de un noian de cuvinte obscure; iniția. Cînd urca la catedră, catedra se transforma uneori în amvon
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]