82,980 matches
-
încetare, iar lipsa unui sens rațional al propriei existențe îi paralizează voința. Puțini prozatori contemporani ar putea să surprindă mai bine decât Gabriel Chifu lipsa de orizont a unei vieți, deruta existențială menită să ucidă orice impuls vital: "Nu mai suport să ies pe străzi, ceea ce la început mi se părea seducător, acest vacarm uriaș, neobosit, strălucitor, acum nu mai suport, nu mai suport nici să întâlnesc pe cineva, să vorbesc cu cineva, (...)stau în cameră, întins în pat, ore în
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
bine decât Gabriel Chifu lipsa de orizont a unei vieți, deruta existențială menită să ucidă orice impuls vital: "Nu mai suport să ies pe străzi, ceea ce la început mi se părea seducător, acest vacarm uriaș, neobosit, strălucitor, acum nu mai suport, nu mai suport nici să întâlnesc pe cineva, să vorbesc cu cineva, (...)stau în cameră, întins în pat, ore în șir, amorțit, fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de furtună într-un mic port, refugiindu-mă
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
Chifu lipsa de orizont a unei vieți, deruta existențială menită să ucidă orice impuls vital: "Nu mai suport să ies pe străzi, ceea ce la început mi se părea seducător, acest vacarm uriaș, neobosit, strălucitor, acum nu mai suport, nu mai suport nici să întâlnesc pe cineva, să vorbesc cu cineva, (...)stau în cameră, întins în pat, ore în șir, amorțit, fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de furtună într-un mic port, refugiindu-mă în amintirile mele
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
de a identifica mutațiile de interes estetic și redistribuirea accentelor filosofico-doctrinare, ar putea scoate în evidență aspecte extrem de interesante. Pe lîngă datele sale ereditare, pe lîngă acea ,,presiune originară" a dublei tentații Orient - Occident, pictura de șevalet din România a suportat și succesive ,,presiuni de context", acele intervenții brutale născute din convulsiile istoriei mici și din bovarismele pseudoteologale de natură ideologică și politică. Generații la rînd, începînd cu acelea interbelice și sfîrșind cu cele născute în deceniile 6-7, și-au tot
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
a suprafețelor - dar cu rezultate diferite în funcție de tehnica folosită. În uleiuri, zone îngroșate de repictări succesive. În gravuri, aglomerări de linii care la un moment dat nu se mai pot distinge unele de altele. Indiferent la orice schimbări de modă, suportând cu stoicism criticile celor care nu văd în arta sa decât un stil anacronic, artistul continuă să caute - așa cum a făcut-o și fotografa americană Diane Arbus - nu neapărat realul, ci derizoriul, urâtul, grotescul, sufletul prizonier al cărnii. Cu foarte
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: "De cînd mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute - menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică complicitate cu eșecul în toate înflăcărările mele! E firesc să fi suportat tragedia țării mele [...]" (I, 181). De reținut, oricum, că atunci cînd vorbește despre eșec, despre propria-i atractivitate către eșec, Cioran invocă destinul țării sale. Un destin numit tragedie. În fine, pusă pe seama eredității, conștiința eșecului înseamnă deopotrivă o conștiință
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
magice: cu el sîntem absolviți în ochii tuturor... Nenorocul reușește acolo unde Providența a dat greș. Fără ideea Nenorocului și a virtuților sale liniștitoare, ar fi tot atîtea sinucideri cîte eșecuri! Îndată însă ce ne gîndim la El, ne calmăm; suportăm totul și sîntem aproape mulțumiți să fim loviți de soartă. Explicația prin Nenoroc e cel mai mare șiretlic din cîte sînt în lumea aceasta. Niciodată nu se va inventa unul mai bun" (II, 286). După o astfel de mărturisire, nu
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
în stil turbionar, produse cu complicitatea funcționarilor statului și pe spinarea fiecăruia dintre cetățenii acestei țări. Ca să fiu sincer, nu mă aștept la nici un rezultat. Ba chiar presupun că Eminescu însuși, dac-ar mai trăi, ar fi supus aceluiași tratament suportat de aproape fiecare scriitor român important, pe care boala sau bătrânețea îl țin departe de locurile unde se împart banii.
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
Fusese impecabilă ca tehnică, o tehnică situată la cel mai înalt grad de performanță. Dar, pe parcursul celor patru acte, nu tresărisem nici măcar o dată, emoționată de un gest personal care să îmi dezvăluie o cută ascunsă a sufletului ei. La Baiadera, suport cel mai greu actul doi, atât datorită muzicii lui Ludwig Mincus, cât și libretului, o nefericită pastișă după actul doi din Giselle, și nu mai puțin datorită coregrafiei -de astă dată neinspirate - a lui Marius Petipa, readaptată și regândită la
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
țării și eliminarea oricărei forme de risipă, în vederea sporirii gradului de autofinanțare a unităților administrativ-teritoriale, precum și pentru creșterea contribuției acestora la constituirea fondului de dezvoltare generală a întregii societăți. În același timp, vor lua măsuri pentru reducerea cheltuielilor care se suporta din bugetele locale, prin realizarea unor obiective social-culturale, economice și edilitar-gospodărești prevăzute în plan, din contribuția băneasca și în munca a populației, în condițiile prevăzute de lege, atragerea în mai mare măsură a populației la acțiunea de gospodărire și înfrumusețare
LEGE nr. 13 din 1 decembrie 1988 Legea Bugetului de stat al Republicii Socialiste România pe anul 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106720_a_108049]
-
mult sau mai puțin apropiat; ceea ce a fost dezmințit cu brio după aceea. E absolut ridicol ca un intelectual comunist din Franța să-ți dea direcția ție, cetățean al unei țări socialiste, care cunoști oricum mai bine situația și ai suportat pe propria-ți piele această Ťconstruire a socialismuluiť." (p. 104). Iată o ecuație existențială cu prea multe cunoscute. În Occident, nu se poate condamna comunismul răsăritean, fiindcă "am da apă la moară" imperialismului american și riscăm, apoi, să facem figură
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
strânsorii mele și bucuria pe care o resimțeam că nu fusesem uitat și că ceea ce făceam nu se dovedise defel zadarnic. Era limpede că nu găsisem încă obiectul adecvat al perseverărilor mele și că bietul văr Adrian a trebuit să suporte puseurile de creștere ale unui eu plin de vigoare care tocmai pătrundea în lume pe poarta afirmării voinței... Apoi vărul Adrian a dispărut. Iar în casă, și în viața mea cel puțin, a apărut un cuvânt cumplit care, de fiecare
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
la Paris, pentru pregătirea doctoratului, Vladimir Streinu păstra o permanentă legătură cu mișcarea literară din țară. La 6 februarie 1927 îi scria prietenului său I. Valerian de la revista Viața literară: "Eu mă lupt cum pot cu Parisul pe care îl suport cu eroism. L-aș suporta mai ușor dacă n-aș avea nici un trecut literar în București." Contactul cu scriitorii din țară este atestat și de scrisoarea din 24 februarie 1927, adresată lui I. Valerian, prin care îi mulțumea că i-
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
Vladimir Streinu păstra o permanentă legătură cu mișcarea literară din țară. La 6 februarie 1927 îi scria prietenului său I. Valerian de la revista Viața literară: "Eu mă lupt cum pot cu Parisul pe care îl suport cu eroism. L-aș suporta mai ușor dacă n-aș avea nici un trecut literar în București." Contactul cu scriitorii din țară este atestat și de scrisoarea din 24 februarie 1927, adresată lui I. Valerian, prin care îi mulțumea că i-a trimis volumul de Poeme
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
primită ca o biblie a educației militante. Raportat la utopia mișcării, romanul dinamita în ultimă instanță crezul dogmatic. O lustrare întâlnim în tratarea motivului erotic. Kyo, eroul, e încredințat că gândește și simte ca un combatant, dar în criza sentimentală suportă însă o dislocare. Îi acordase femeii iubite o libertate absolută, ea nu mai era posesiunea lui, sclava exclusivă. Nu îndura reprezentarea că pe acest plan reproduce instinctul de proprietate. Când May i-a raportat naivă că l-a înșelat într-
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
realitate era că nu scăpase de dependență. Sforțarea de a sfărâma lanțurile l-au dus la o suspendare în gol. Femeia se sforțase să răscumpere greșeala, ("voise de aceea să se poarte tandru cu el, numai că bărbatul nu mai suporta apropierea dintre ei, el care altădată îi cerșise să nu plece și să rămână lângă ea, izbăvit de mohoreala de afară"). O altă formă a ereziei în raport cu dogma se impunea în detrimentul canonului. Puterea lor era stoarsă, anihilată de o convingere
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ploșnițe înecate. Să le plângi de milă. Din cauza lor, nu dormeam noaptea și mă învârteam în micul spațiu, făcând cât mai puțin zgomot. Lăsam ploșnițele să se înfrupte din ceilalți trei colocatari ai celulei. Mai dormeam peste zi. Pentru că nu suportam ploșnițele, eram mai chinuit decât ceilalți. Era încă iarnă. Trecusem de perioada în care eram singur în celulă. O regretam. Era frig, dar, din cauza frigului, ploșnițele nu mișcau. Acum eram patru în celulă. Supraaglomerația însemna căldură și ploșnițele lucrau intens
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
editorlâc", cu toate reușitele, istoricul literar nu-și poate reprima tristețea sacrificiului de sine: Ajuns la senectute, aș îndrăzni să spun că doar tinerețea rămâne girul marilor elanuri, când este vorba de înfăptuirea unor proiecte de largă respirație. Întârziate, ele suportă inevitabil riscul abandonării, de cele mai multe ori din pricina timpului în care ești osândit să trăiești. Numai astfel îmi explic luxul de-a fi fost consecvent cu mine însumi, răbdarea de-a fi lăsat zilele să se scurgă fără să le țin
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
călătorit pietriș stupid în zori dus pe totdeauna la care se adaugă și aniversări, comemorări, zile ale morții, urme ale pieptului în zăpadă, să fi fost zăpadă? Enigmă, să nu le crezi ochilor. Dar proprii tăi peri în urechile proprii, suportă-i. Pe viață cu lustre gri sub pictura plafonului cu Daedalus: acest film care n-a fost păzit, conservat, vulnerabil, gata să se rupă ca ploaia curgînd pe pana înmuiată-n cerneală, marginea sunetului ușor împinsă ca viața ta, rătăcind
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
și viața. Voi răspunde, pe scurt și tot retoric, întrebării dumneavoastră: nu știu ce-aș fi fost fără Ștefan Bănulescu." O tehnică a îmbogățirii rapide, indiferent de contextul istoric dat și de regimul politic mai greu sau mai ușor de suportat...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
se pare / puțin cam singur / puțin prea / singur ? ť / Ť n-aș spune, nu / acum tu, apoi un altul aici - nu ť/ Ť dar aproape, eu cred / mereu aproape, cineva / lângă tine / pentru / tine / aici. ť/ Ť n-aș putea suporta ť / Ť scuză-măť". ...din revista Altitudini articolul Orașe de tot felul de Ana Maria Sandu, mai puțin opinia despre Roma, care ni s-a părut cel puțin ciudată: " Doar conservatori și ferchezuiți. Nimic inovator. E suficient să privești vitrinele și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
prilej gînditorul în devenire afișează cu superbie țelul universalist al activității sale: "Eram aproape singurii trecători pe stradă. Ne-am oprit în fața porților mari ale Fundației ca să schimbăm cîteva cuvinte. Cu verva lui acuzatoare. Cioran se plîngea că nu mai suportă Ťspațiul ăsta sufocantť și că de vrei să faci literatură în stil mare numai la Paris găsești mediul prielnic. ŤDoar acolo poți aspira să te integrezi în universalitateť. Vorbea tare, ca și cum ar fi vrut să-l audă tot Bucureștiul. Era
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
nou, între Est și Vest, în care am fost obligați să trăim. Suntem "coridorul popoarelor între Occident și Orient", un coridor pe care am fost târâți mereu spre Orient, încăpățâ-nân-du-ne mereu să înaintăm spre Occident. Și, atunci când nu mai puteam suporta decalajul dintre dorință și realitate, îl umpleam cu formele fără fond. în acest repetat și dramatic demers suntem solidari cu I. L. Caragiale și cu regele Carol I nu numai pentru că lumea noastră dărâmată timp de 50 de ani și aflată
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
să nu ne trezim că dau peste noi Geoană, Văcăroiu, Vadim sau Becali. Sau chiar Tăriceanu. Dacă până acum românii care doreau să plece aveau mai degrabă motive de natură economică, începe să se formeze o pătură de oameni care suportă din ce în ce mai greu atmosfera poluată până la sufocare a vieții publice din țară. Minciuna, rapiditatea schimbării îngerului în ticălos și-a ticălosului în salvator al nației, persistența celor mai compromiși politicieni pe poziții de prim-plan, nemernicia prezentată ca virtute națională - toate
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
nu este o aba-tere de la litera filmului de gen, cît mai de-grabă o nuanță. Sfîrșitul e servit a sec, fără li-rism, fără milă, fără lecții de morală, care după probele psihologice la care am fost supuși, ar fi de nesuportat. Probabil că asta zguduie publicul american, pentru român face parte din cotidian acest gen de livrare. Există totuși o morală? Ei bine, nu. În filmele cu mafioți ale lui Scorsese, sin-gura morală este să nu faci la fel ca ei
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]