6,772 matches
-
părerile lui Katsuie. Mai degrabă, dădu ordine militare concrete, al căror conținut era tot o cerere de retragere. Genba ascultă docil, dar răspunsul său, la fel ca înainte, îi afirmă, cu fermitate, propriile opinii, fără a da nici un semn de supunere. — Mi-a încredințat deja responsabilitatea de a conduce înaintarea în adâncul teritoriului inamic. Spunându-mă celor pe care mi le cere acum, ar însemna să omit tușa finală a unei operațiuni militare care, până în prezent, a fost încununată cu succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-i răspundă afirmativ la ofertă. Având în vedere relația aparent prietenească dintre Hideyoshi și clanul Uesugi, Sassa Narimasa găsi cu neputință o luptă de rezistență. Prin urmare, își ascunse intențiile și, în cele din urmă, îi jură lui Hideyoshi supunere. Apoi, își căsători fata cu al doilea fiu al lui Inuchiyo, Toshimasa, și se stabili, ușurat, în propria lui provincie. Astfel, regiunea de la miazănoapte de Kitanosho fu pacificată prin inerție, fără a fi necesară aproape nici o luptă. Asigurându-și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hotărăsc. Vino de dimineață la tabăra principală. Vasalii personali ai lui Hideyoshi așteptaseră pe coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea în fortăreața principală, văzură un samurai cu straie ciudate, care stătea ghemuit într-o poziție de supunere, lângă locul unde erau priponiți caii. Avea capul și un braț bandajate, iar mantia de peste armură îi era din brocart auriu pe fond alb. — Cine-i ăsta? Omul își ridică puțin capul legat. — Mi-e rușine să spun că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amănunt, la Hamamatsu. Ieyasu, însă, nu putea face nimic altceva decât să asiste pasiv la împăcarea lui Nobuo de către Hideyoshi. EPILOG Între primăvara și toamna acelui an, Hideyoshi trimise corăbii către miazăzi și cai spre miazănoapte, în campaniile sale de supunere a țării. Reveni la Castelul Osaka în Luna a Noua și începu să supervizeze administrarea internă și afacerile externe ale Imperiului. Din când în când, întorcea privirea spre munții pe care-i escaladase pentru a ajunge atât de departe, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Observați dumneavoastră, cât de grijuliu este el cu blândul și prea bovinul popor român, fiindcă în imensa-i generozitate prezidențială, iese personal, ca să anunțe scăderea salariilor, a pensiilor, măririle de impozite și alte chestii din acestea, care sunt răbdate cu supunere de dobitoci, de români. La ce ne mai putem aștepta? Păi este posibil ca mâine, poimâine, să hotărască și ce regim alimentar îi trebuie poporului acesta, ca să fie sănătos și bun de plată! Vedeți cât sunt de veseli pedeleii, când
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
imperiul roman, El spunea „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, (adică dați asupritorului străin, paralele câștigate cu sudoare) și lui Dumnezeu, ce-i a lui Dumnezeu (adică roagă-te boule și bate mătănii până crapă, ori fruntea, ori dușumeaua). În privința supunerii față de puterile asupritoare, avea „idei” tot așa de „mărețe”, când propovăduia, că dacă cineva îți trage o palmă pe un obraz, tu în loc să-i muți cum se cuvine fălcile din loc, să întorci și partea cealaltă, ca să-ți dea, vorba
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pare că toate „învățăturile” acestea de doi bani, dar extrem de periculoase, pentru poporul de rând, au fost o mină de aur. A trebuit ca să vină timpul, când unor conducători de imperii ,să li se deschidă ochii de perspectiva extraordinară de supunere a poporului, pe care le-o punea la dispoziție această religie a nonviolenței, a existenței placide de dobitoc, mânat la muncă pe această lume, fluturându-i în față frumusețile unei vieți viitoare, (bineînțeles, după ce a dat totul de ce a fost
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Mesia trebuia să se nască din mijlocul poporului iudeu și să aducă eliberarea iudeilor de stăpânirea străină. Păi ce fel de eliberare ar fi putut aduce acest individ, care s-a numit el singur Fiul lui Dumnezeu și Mesia, propovăduind supunerea oarbă față de romani? În jurul anului 100, poporul evreu a susținut într-adevăr venirea lui Mesia, când unul din poporul lor a condus lupta împotriva imperiului roman și chiar a reușit, pentru o bucată de vreme, să-i alunge pe cotropitorii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios! Libertatea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească, să-i smulgă din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție a supraviețuirii, trofeul supunerii surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi strigat. Între voi și totuși departe, reinventând coșmarul de altadata, ca să-l uit pe cel de acum. Să scap de plictiseală, domnilor, să scap de isteria primăverii care ne umilește și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adolescență. N-o mai auzise nici el, de ani de zile. Se întorsese de la ușă, cu gura căscată, dar Tolea părea că nu observă. — Ce înțelegi dumneata prin prudență, Bombonel? N-o fi altceva decât tripla suprapunere, care este o supunere? Trecutul, prezentul și viitorul îndeamnă la precauție? Adică, la înțelepciune? Asta să fie înțelepciune? Praesens prudenter agit? Alegoria prudenței? Memoria, adică trecutul și inteligența, adică înțelegerea prezentului, să ducă la această peltea? Dar proiectul? Presimțirea, viitorul, FUTURA, cum spuneau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reintre în marea noapte a însingurării. Durere fericită, o clipă, cât mai durăm, o clipă, atât. Întuneric. Nu se distingea nimic. Nici case, nici străzi, nici oameni. Totul în beznă: economie de electricitate, economie de viață, economie de energie. Letargia supunerii și somnului și a uniformizării, atât, atât. Îi vede, totuși! Oho, îi vede foarte bine. Sunt în aer, pe cer, printre umbrele străzii. Vin, trec grăbiți, mascați, cei pe care i-a întâlnit în sălile de așteptare ale spitalelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vaca, pentru ca iepurele să ajungă la fel de mare ca vaca” „Creșteți pui la fel de mari ca elefanții” „Cultivați fasole la fel de mare ca luna de pe cer și vinete cât dovlecii” În iunie, răscoalele țărănești izbucnesc în provinciile Shanxi și Anhui. Biroul Politic cere supunerea la vot pentru stoparea politicii lui Mao. Mao se retrage pentru următoarele șase luni. Soțul meu a căzut din nori. L-am văzut o singură dată în trei luni. Pare deprimat și supărat. Nah zice că nu primește pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o viață activă și sănătoasă și să facă abstracție de dramele din jurul nostru, dar vorbele lui nu avuseseră nici un efect asupra ei. Dintotdeauna mama fusese rebelă față de familie, dar un gen de rebeliune blândă, de Încăpățânare mascată sub o aparentă supunere. Bunicul spunea că era cazul clasic de reacție infantilă, prelungită și la maturitate, de a te opune părinților, pe care Îi confunzi cu autoritatea... Traian Își pune la loc, pe nas, ochelarii și-și Înfundă În buzunar batista. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tu te gândești doar la... la... ― La dispoziția dumneavoastră, Excelență! Julien aștepta în ușa dormitorului, pe jumătate întors, ca să nu vadă goliciunea contesei, și oferind cu mâna întinsă o cutiuță dichisit împachetată cu hârtie aurie. Apoi, cu o expresie de supunere și discreție totală, adăugă în șoaptă, doar pentru urechea contelui: Am o veste... Știți dumneavostră, Excelență!... Calfa... ― Da?... Ăăă... Bine! se grăbi contele să-l întrerupă, dintr-odată potolit. Te aștept în birou. Și părăsi grăbit dormitorul. ― Te pregătești, dragule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adorată. Deși, uneori... de câteva ori o încercase senzația derutantă că a adora putea fi și o formă rafinată de a ține pe cineva la distanță. Și apoi, căsătoria lor, stabiliseră asta de la început, nu trebuia să fie posesiune, sclavie, supunere oarbă, ci dăruire pentru fericirea și binele celuilalt, devotament, responsabilitate și înțelegerea aspirațiilor sau greșelilor fiecăruia. În toate etapele vieții. La orice vârstă. În orice situație. Acum era... o situație? se întrebă Mariam. Își aminti de vânătoarea cu șoimi. Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
armatei ruse împotriva turcilor. Pot servi ceai rusesc, dar și cafea turcească. Încă! Dascălii ruși din școli umblă în uniforme de gală, cu guler cusut cu fir de aur. Pe piept au medalia de serviciu și alte decorații pentru meritul... supunerii, bănuiesc. Merg țanțoși, ca niște bravi cavaleri, cu sabia la coapsă și pălăria cu trese. Alcătuiesc și ei un fel de armată, nu-i așa? Chișinăul a devenit, peste noapte, noua capitală a acestui teritoriu. Un mic loc fără însemnătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
știut să accepte și să înțeleagă ceea ce el încerca să ofere, nu l-ar fi trădat niciodată și niciodată n-ar fi consimțit ca alții să-l trădeze, pentru că atunci când cei din neamul lor jură credință unui conducător, un amenokal, supunerea lor continuă și după moarte. Dar oamenii de la mare, cei ce îl aclamaseră înnebuniți când reușise să-i expulzeze pe francezi, oferindu-le pentru prima oară o patrie și un motiv de a se simți mândri de ei înșiși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
promenadă maritimă, întrebându-se dacă sosise momentul să părăsească definitiv acel birou care îi plăcea atât de mult. Străbătuse un drum lung ca să ajungă până acolo, un drum ce implicase întemnițarea unui om pe care, în fond, îl admira și supunerea totală în fața altuia pe care, tot în fond, îl disprețuia. Un drum greu, într-adevăr, dar al cărui rod fusese că cea mai mare putere din țară se concentrase, cu timpul, în mâinile sale, și nimeni - cu excepția, poate, a acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să îi arăt că nu e stăpână aici. Este o situație care nu admite doi câștigători; remiza este imposibilă când una dintre părți a declarat război cu atâta aplomb. Ori câștig, ori mă retrag cu coada între picioare, scâncind a supunere. Îmi amintesc de Daisy și Vanessa când, acum câteva minute, se luptau ca două fiare pentru teritoriu. Îmi este cunoscut acest tip de comportament animalic de pe Discovery Channel. — Mă tem că mă supăr, zic eu, reușind cu greu să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
II-lea, sosesc nouă personagii, conduse de un anume Hugues de Payns, și constituie primul nucleu al unui Ordin al Cavalerilor Săraci ai lui Christos: un ordin călugăresc, dar cu spade și armuri. Cele trei legăminte clasice, sărăcie, castitate și supunere, plus cel de apărare a pelerinilor. Regele, episcopul, toți, la Ierusalim, le dau imediat ajutoare În bani, Îi găzduiesc, Îi instalează În incinta vechiului Templu al lui Solomon. Și iată-i că devin Cavaleri ai Templului.” „Cine sunt ei?” „Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acea victorie neasemuită. Vorbesc despre un cavaler-călugăr franciscan, un gentilom care, ca și mine, a ales de bună voie calea glorioasă a credinței și a spadei depunând, în Ordinul său monahal, cele trei voturi: de castitate, de sărăcie și de supunere, întru comuniunea cu Iisus Hristos! Cavalerul Fra Giovanni da Capestrano, acesta era numele companionului și confesorului lui Ioan al vostru, a dobândit faima unui călugăr învățat și a unui luptător destoinic, dar și pe aceea a unui mare persecutor de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dispărea eu, vei face tu cum vei crede. Până atunci însă te rog, puiule! Te rog! Era atâta fermitate în tonul lui, că Grigore se simți întocmai ca odinioară când, copil nepriceput, îi primea dojenile fără crâcnire, și cu o supunere fricoasă. Răspunse ca și atunci: ― Da, tată. De abia după o pauză îndrăzni să adauge, tot ca un copil: ― Am crezut că sunt în vederile dumitale când am încercat să împiedic asuprirea celor nevinovați. ― Nu! zise bătrânul scurt, parc-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bine te-am văzut eu și te-am judecat de când am făcut greșeala de te-am adus în sat, ca să-mi turburi viața bieților oameni! ― Vă rog să credeți, domnule Iuga, că eu... zise învățătorul cu un involuntar zâmbet de supunere. Pe Miron îl sâcâia eternul "domnule Iuga" care i se părea sfidător. Îi reteză vorba mai energic: ― Destul! Eu nu discut cu samsarii nepoftiți! ― Conștiința mi-a dictat să-mi fac datoria și mi-am făcut-o! murmură Dragoș puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
desigur fără să-ți dai seama, gravitatea stărilor de lucruri de aici. Ce-o fi în alte locuri nu știu. Bănuiesc că exagerările tendențioase au creat atmosfera apăsată în general. Cu oamenii mei însă eu am metodele mele încercate. Întâi supunere și pe urmă tocmeală. Firește cu două sisteme în același timp nu se poate lucra și nu se pot obține rezultate. Dacă m-ai fi întrebat pe mine, te-aș fi rugat să nu te amesteci între țărani și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]