3,733 matches
-
Și acum că apăruse în sfârșit cineva, eram însetată de răspunsuri. —Nicholas, tu ai... mai... fost... la asta? —Mda. —Și persoana care transmite mesajele... —Leisl... —Leisl. Comunică de-adevăratelea cu - nu voiam să spun „morții“ - cu lumea spiritelor? — Mda. Părea surprins. O face de-adevăratelea. Ne transmite mesaje de la persoane... de dincolo? — Da, are cu adevărat un har. Tata a murit acum doi ani și, prin Leisl, am vorbit mai mult cu el în ultimii doi ani decât am vorbit toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bețivă. (își tamponează tâmplele cu o batistă albă, delicată) MARTINE: Dar sunt ostenită, ostenită, atât de ostenită. Am citit replicile Martinei și mi s-a părut că m-am descurcat binișor. Mai ales propoziția cu „foarte ostenită“. —Bine. - Merrill părea surprins. - Da, foarte bine. Foarte bine, au zis bărboșii. Cum te putem contacta? I-am dat lui Merrill una din cărțile mele de vizită de la Candy Grrrl. —Faină carte de vizită! OK, tre’ s-o ștergem. O gașcă de ciudați fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încât îmi era din ce în ce mai greu să fiu cu alți oameni. Țeseam imagini fericite, minunate, apoi cineva zicea câte ceva și mă târau înapoi, în realitatea lor, aceea în care Aidan murise. —Scuze. Poftim? — Am ajuns, a repetat. —Așa e, am zis, surprinsă. Cu Jacqui alături, ca un prizonier în permisie de o zi, am intrat în La Vie en Seine, unde mă aștepta o mulțime întreagă: Rachel, Luke, Joey, Gaz, Shake, Teenie, Leon, Dana, Nathalie, sora Danei, Marty, fostul coleg de cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fac și eu spusesem: — Hai să plecăm undeva. Fă-mi o surpriză. Dar să fie într-un loc care n-are nimic de-a face cu cosmeticele. Sau cu magazinele de antichitați. — Nu-ți plac magazinele de antichități? Părea sincer surprins și pe bună dreptate. Îl obligasem să petreacă pe puțin două duminici pe „traseul antichităților“ din nord, supraaglomerat de cupluri ca și noi. Am încercat. Mi-am lăsat capul în jos. Am încercat, sincer, dar mie îmi plac lucrurile noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întrebat deodată: —Cum erai înainte? —Înainte...? — Da, ce fel de persoană erai? Cum sunt acum? Foarte tăcut. Nu spui prea multe. Cred că vorbeam mai mult. S-a gândit puțin. Mda, aveam conversații, păreri, îmi plăcea să vorbesc. Mult. Părea surprins. — Problemele la ordinea zilei, filme, de toate. —Zâmbeai? Nu mai zâmbesc acum? OK. Mda, zâmbeam. Și râdeam. Tu cum erai? Nu știu. Mai fericită. Mai luminoasă. Mai optimistă. Nu-mi era frică. Îmi plăcea să fiu între oameni... Am oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
roz? — Oh, nu, spuneam noi de fiecare dată. Culoarea dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. Din când în când auzeai câte o voce surprinsă, din înalta societate, care spunea: Oh, bună, Brooke! Lucrezi, ce încântător! Ce mai face mama ta? Aveam o mulțime de mușterii la gențile de plajă cadou (ceva mai puțini la tricouri) și toate trei am dat o serie de mini-consultații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
luat-o rău de tot razna. Dar nu, nu se întâmpla nimic neobișnuit, fața mea arăta la fel ca întotdeauna. Înainte de a mă culca, am mai sunat o dată la Jacqui. Mă obișnuisem să nu-mi răspundă, așa că am fost foarte surprinsă când a răspuns. —A-lllloooo. Părea să respire greu, gâjâit. —Eu sunt. Care-i treaba cu tine și Joey Ciufutul? —Am stat în pat de vineri seară. Abia ce-a plecat. Așadar, îți place de el? —Anna, sunt înnebunită după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era oprit lângă bordură, cu Gorila la volan. Colin m-a împins pe bancheta din spate și i-a zis pe un ton agitat Gorilei: Du-o acasă. Eu (surprinsă): Tu nu vii cu mine? El: Nu. Eu (și mai surprinsă): De ce? El: Ahhh, vezi... plec. Eu (cu un presentiment sumbru): Unde pleci? El: La Marbella. Eu: ...Pleci cu Detta? El: Mda. Plecăm chiar acum, o să deschidem un bar... Eu: Da, da, cu tematică U2, am auzit. Așadar, ești îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai bun? — A avut o premoniție. — Nu, n-a avut. —Hei, dacă nu-ți place... Nu vorbești deloc cu el. Spui doar lucruri care pot fi valabile pentru oricine. —Obișnuia să-ți facă micul dejun, a exclamat. Părea - cum oare? Surprinsă? Și eu am fost surprinsă - pentru că era adevărat! Spusesem odată că îmi place la nebunie terciul, și Aidan întrebase: Terciul e totuna cu păsatul? — Cred că da, zisesem, și în dimineața următoare îl găsisem în picioare lângă plita noastră prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vine a crede? E o barbarie. —Doare? a întrebat Băiatul-Gogoașă, îngrijorat. E în travaliu, ce dracu’! a zis Frumosul. Sigur că doare! — Cum ai putea tu să știi? a strigat Jacqui. Tu... tu... bărbat ce ești. —Jacqui? a zis Frumosul surprins. Tu ești? —Karl? Jacqui s-a rostogolit pe spate și i-a zâmbit încântător. —Mă bucur să te revăd. Ce mai faci? —Bine. Bine. Tu? — Cinci minute! am zis, uitându-mă fix la cronometru. Sunt la cinci minute. Haide. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că eram pe canapea, în camera de zi, întocmai cum eram de fapt. N-am fost deloc surprinsă să-l descopăr deodată pe Aidan lângă mine. A fost așa o alinare să-l văd și să-l simt lângă mine. Mi-a cuprins mâinile și eu i-am privit chipul, atât de cunoscut, atât de drag. —Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că era obișnuit cu acest lucru, iar nevestele lui de asemenea. Femeia divorțată căpăta o casă în imediata vecinătate, uneori rămânea chiar în interiorul casei lui Zeruali și se șușotea că unele rămăseseră însărcinate după despărțire fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam niște curmale ascultând cu o ureche distrată trăncăneala celor două femei. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Se apropiase la marginea apei. Pentru prima oară de la sosirea mea, îi curgeau lacrimile: — Ai să mă scoți de aici, nu-i așa? Vocea îi era imploratoare, iar pentru mine, liniștitoare. Făcând un gest de care am fost cel dintâi surprins, am întins mâna înaintea mea, ca și cum aș fi pus-o pe Cartea Sfântă, și am rostit, rar și tare, acest jurământ: — Jur să nu mă însor înainte de a te fi scos din blestematul ăsta de cartier. A zâmbit cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trupul îi tremura și, încet, se prăbușea. A rămas curând aidoma unui vreasc fără vlagă pe care-l țineam moale în brațe. Prietenii mă preveniseră că în noaptea nunții multe fete se străduie să pară mai neștiutoare decât sunt, mai surprinse, mai speriate, dar nici unul nu-mi vorbise despre leșin. Pe de altă parte, auzisem adesea spunându-se la maristan că unele văduve sau femei mult timp neglijate sufereau de sincope frecvente, puse de către unii pe seama isteriei; dar niciodată n-auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făgăduit să se întoarcă peste câteva zile pentru excizie, pe care avea s-o facă pe gratis. I-am spus că nu era nevoie, explicându-i că în țara mea nu exista obiceiul ăsta, lucru de care s-a arătat surprinsă și contrariată. Fiica mea mi s-a părut la fel de frumoasă ca maică-sa, și la fel de albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea de gând să fugă. Cu mâinile libere, a salutat mulțimea, care l-a aclamat cu curaj. Toate privirile, chiar și a lui, s-au întors atunci spre celebra poartă pe deasupra căreia un călău tocmai arunca o funie. Tumanbay păru surprins, dar zâmbetul nu-i pieri de pe buze. Doar privirea pierdu din vioiciune. Strigă atunci mulțimii: — Spuneți Fatiha de trei ori pentru mine! Mii de murmure se făcură auzite, ca un vuiet tot mai vibrant: — Lăudat fie Domnul, stăpânul universului, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbă de scuză: „Este un compatriot, de curând instalat la Roma“, sau: „Este un slujbaș la Vatican, foarte influent“, „Este șeful serviciului de poștă al regelui Franței“, și chiar, de două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe, de pelerini din toate țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte funcții, preoții de rang mai mic își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îngrozit. Cu toate astea, messer Jacopo, care ieșise să-și întâmpine ginerele, nu spuse nimic. Părea, firește, foarte contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cupă de vin în mână; ridicându-și privirea, îl observă pe bătrânul așezat în fața sa, înfășurat într-o mantie neagră cârpită. Barba neîngrijită aproape că îi ascundea chipul. Ochii lui orbi, albicioși, erau fixați asupra guvernatorului. — Ești aici? întrebă Vitellius surprins. — Te așteptam. Știi doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile neașteptate ale prezicătorului îl speriau. Uneori am senzația că ești o fantomă. Taverna era pe jumătate cufundată în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și șocată de cuvintele de dinainte, deveni nesigură și pluti ușor înspre tavanul înalt al încăperii, unde ventilatorul se rotea asimetric, asemeni unui ritm cardiac neregulat, căci palele prinseseră între ele pânze de păianjen. Toți se întoarseră și îl priviră surprinși. Nu îl mai auziseră niciodată rostind o astfel de frază. Era deosebit de neobișnuit. Realizând el însuși ce ciudat sunaseră vorbele sale, cu fața arzând, Sampath se întoarse și se repezi la biroul său din capătul întunecat al oficiului poștal. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mărginea pădurea, îl descoperiră pe Sampath în copacul lui, stând și mâncând o guavă, cu picioarele atârnând în gol sub el. Le urmărise eforturile oarecum alarmat. Ce naiba era să le spună? Se vedea declarându-le: — Sunt fericit aici. Sau întrebând surprins: — Dar de ce ați venit să mă vizitați? Putea să le răspundă provocator la acuzații: — Dar pentru unii e normal să stea în copaci. Sau, senin datorită demnității sale nou-descoperite, le putea spune: — Am adoptat un stil simplu de viață. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ce atitudine să ia față de tot tărăboiul ăsta, când îl auzi pe domnul Chawla sosind cu ricșa cu pedale cu care venise tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
după plan deoarece stătea în spatele ușilor închise, într-o stare febrilă de ipohondrie avansată. Bând litri întregi de suc de ceapă, ignorând țârâitul insistent al telefonului, schița, cu o mână tremurătoare, propria propunere de pace pentru Shahkot. Veți fi, poate, surprinși să aflați că un om atât de preocupat de propria-i sănătate reușise să-și distragă suficient de mult atenția pentru a se gândi la problema pe care o avea în față, numai că își urmărea propriul interes. Dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în buzunar și a făcut doi-trei pași înainte - câțiva pași. Am făcut o mișcare largă și, cu o disperare nestăpânită, am expediat al doilea serviciu de parcă a fi fost primul. Și și-a atins ținta! Fielding a fost mai puțin surprins decât mine, dar nu a făcut altceva decât să atingă mingea cu racheta - și, cum avansase jignitor de mult, returul lui a fost doar un voleu nereușit Mingea galbenă a picat în centrul terenului meu ca o invitație. Am lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]