2,825 matches
-
privi Într-un anumit fel. Îi oferi un scaun, dând la iveală o reclamație făcută În numele lui Tony Pavone și adreasată direct guvernului. Motivele erau Înșirate impecabil, dactilografiată fără ștersături iar Tony Pavone după ce o studie cu atenție o semnă, suspinând... „De data aceasta, Îl punem cu botul pe labe...!” „În mod sigur...” - opinie Șeful Șantierului. „Imposibil ca o plângere făcută de un om al muncii, să rămână la voia Întâmplării. Anchetatorul tău va fi zgâlțâit Încât de supărare, va plezni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
destul de rar Însă...” “De regulă, ce se operează În registrul de poartă, numele șoferului ori al delegatului...?” “Al șoferului, el prezintă delegația de intrare În Depozit dar uneori, și al delegatului. În acestă situație nu am avut instrucțiuni precise...” “Perfect...!” - suspină ușor torționarul. Deschise registrul de poartă răsfoind câteva file În fața femeiei ce privea mirată neînțelegând ce vrea dela ea omul din fața ei. Așa dar, după cum rezultă din acest registru de poartă, intrau ridicând marfă și ieșeau zilnic suficient de multe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plâng tot timpul...! Intuiția mea Îmi avertizează pericolul unei mari primejdii,de aceea, doresc să alung gândurile negre Încercând relaxarea, În compania celor mai cu suflet oameni ce i-am Întâlnit vreo dată. Aveți altă propunere...?” “Bine ai grăit române...!” - suspină Gică Popescu ce nu mai băuse de multă vreme un șpriț ca lumea...!” “Ți-a ieșit un porumbel din gură...” - Întări și Șeful Șantierului strângându-și hârtiile Împrăștiate pe birou. Mergem, tot la Nord Hotel...?” “De acord Însă, după ce vizitez
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bietul om, În momentul când se vede În libertate nu-i mai arde de procese. Având legea mai bine zis puterea de partea lor, te pot trimete din nou la Închisoare, uneori chiar cu agravante...!!” „Legile nu sânt egale...?” „Aparent...!” - suspină Maiorul turnând și ultima picătură de țuică În păhărele. Dictatorul Nicolae Ceaușescu a emis atâtea Decrete contraversate ce completează Codul Penal Încât, nici măcar avocații nu mai știu cum să te apere...! Mai mult, cine are Îndrăzneala să acuze un procuror
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ai dreptate bătrâne...! Dacă nu le făceai pe plac te schilodeau...! Ai ideie bătrâne, ce pedeapsă am primit datorită declarației dumitale...?” „Ați fost judecat...?” „Desigur...! Am primit, doisprezece ani de zile bătrâne. Nici mai mult nici mai puțin...!!” „Câtă nedreptate, suspină Buga Niculae. Sincer, Îmi pare rău domnule inginer. Nu se poate, adevărul trebue să triumfe. Îmi bazez această afirmație deoarece șefii mei cu toată Împotrivirea caraliilor, au hotărât o nouă verificare a gestiunii mele. Cine știe, poate...!” „Bine bătrâne, trebue
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În interesul științei, al medicinei În general...!! Bine, dacă astai dorința ta...! Oricum după transfuzie, va trebui să rămâi internată o perioadă de timp fiind supusă unei atente observații. Ce zici...?” Plângând, Atena se năpusti la doctor sărutându-i mâinile, suspinând. „Mulțumesc, domnule doctor. Mai am o mică rugăminte...Doresc din toată inima ca prietenul meu să nu afle niciodată de cele câteva picături de sânge pe care i le-am oferit...! E posibil...??” „Cu toate pânzele sus...!!” rosti directorul spitalului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în timpul crizei mele de look pentru că, la un moment dat, femeia care locuiește dedesubt a bătut în podea. M-am oprit din plâns, m-am dat jos de pe scaun și mi-am făcut o ceașcă de ceai. În timp ce sorbeam și suspinam, Portia, pisica mea, care îmi urmărise atacurile de nebunie cu mare înțelegere felină, se înduplecase și venise să se frece de picioarele mele. Încet, am început să mă calmez. Sandalele erau în regulă. Mă enervasem degeaba. Fusta era o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca s-o vadă mai bine. — Ce-ai pățit la față? — Eu am lovit-o, a zis Sheba repede. Ne-am bătut. Stârnită de amintirea suferințelor ei, Polly și-a pus obrazul pe pieptul lui Richard și a început să suspine. Richard s-a uitat la Sheba cu o expresie perplexă: — Ce? i-a zis Sheba, iritată. Oh, pentru Dumnezeu! Și apoi s-a întors spre mine: — Barbara, îți mulțumesc pentru tot. Cred că ar trebui să ajungi acasă de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la o parte, în mâinile ei era o cantitate apreciabilă din părul Shebei. — Destul! a urlat Richard. A luat-o pe doamna Connolly de umeri. Au fost lovituri și țipete. Sheba se prinsese cu mâinile de măsuța din living și suspina. Își amintește, cu oarecare amuzament, cum Richard o apucase pe doamna Connolly de spate în încercarea stranie de a o duce, ca pe un sac, la ușă. Ghetele de iarnă cu talpă cusută ale doamnei Connolly se târau pe podeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vreau să-i spun. Cine-a zis că trebuie să-i spui ceva ? O împușcăm chiar acolo, în fața poterei de editori aroganți. Crede-mă, acum știu cum să țintesc. O să-i trimit un glonț chiar între ochi. Of, Irene, a suspinat Jina. Iar ai început. Danny să cățărat călare pe spătarul canapelei. Mike măcar a încercat să-și îndepărteze privirile de la sânii lui Irene, pe care Naji îi crescuse cu două numere înainte s-o ia de nevastă. Danny însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Primește, mamă, un colind tăcut... Cuvinte-s de prisos și sunt puține Din zările în care m-am pierdut, Mi-e dor cumplit, atât de dor de tine. Mai văd în pragul casei pasul tău. În ochii blânzi o lacrimă suspină. Nu pot veni și-mi este-atât de greu Că simt Crăciunul ăsta ca pe-o vină. Departe-ți sunt, ca-n fiecare an, Departe-mi ești măicuța mea cea bună, Că toate sărbătorile-s în van Și nu le
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
grabă cafeaua o ploaie de cuvinte curg liniștite între noi îmbălsămate în licoarea magică adaugă strălucire în casa ochilor tăi în dimineața asta cu frunțile descrețite cuvintele noastre împodobesc grădinile inimii cu petale de maci. Doar acolo unde simți cum suspină pământul unde mama te-a luat de mână și te-a învățat să mergi copăcel doar acolo apele își simt limpezimea și porți pe buze strălucirea din cântecul inimii doar acolo ți-e drag soarele cum coboară în amurg vara
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nisip, Am să mă scurg în nemișcarea mată. Sub fereastră... Sub fereastră s-a strâns singurătatea, Să-mi vindece tristețea ostenită, Și las să îmi cuprindă încet cetatea, Tăcerea grea atât de ruginită. Un vis captiv în lumea de cenușă, Suspină-n cripta-mi arsă și tresare, Când șoapte bat din ușă-n ușă, Purtând regrete de dorinți amare. Moare-n mine gândul fără de cuvinte, Și rugi și lacrimi plutind fără puteri, Și-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte, În soarta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bulgări în Sini și ea râdea ferindu-se pe cât putea din calea proiectilelor albe. Era veselă. Uitase dorul de casă, de prietenul ei care cu siguranță că n-o mai aștepta, de frați, de muzica folk și de chitara ce suspina sub mângâierile lui Marian. În acele momente se născuse din nou doar pentru a lua parte la o bucurie măruntă pe care o împărțea cu noi trăindu-și simplu propriul prezent. Aradul nu mai văzuse atâta zăpadă de mult timp
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în trei pahare și părintele Ștefan își așeză cu grijă cârja între picioare. Apoi tuși încet și zise: —Petrache!... a murit! s-a întâmplat, care nu s-a mai văzut așa ceva; dar ce să-i faci? a murit! — A murit? suspină înăbușit Petrache, căscând ochii mari; ce fac eu? —Stăi, ascultă, Petrache, urmă popa! vorba este cum îl îngrijim, da, de bună-samă, cum îl îngrijim! Châm-châm! Aici e totul, Petrache, cu ce-l îngropăm? — Da, zise domnul primar, da! cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a mers rău; da’ am de gând să mă las de toate celelalte afaceri și să rămân cu pământ... Am să mai iau în arendă... Acuma numai cu pământul se câștigă parale... Și ofițerul tânăr da din cap; pe când Beti suspina cu dragoste: — Are să deie Dumnezeu, tată, să izbutești... Și cum sta pe scaun, și-a ridicat ochii mari, negri și sprâncenați, spre oaspete, și parcă avea flăcări în priviri; iar zâmbetu-i era de o dulceață nespusă. Mai târziu a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Beti umbla atuncea veselă și râdea, cu ochii umezi. Pricepea Haia dragostea aceasta, și-i era milă de fata stăpânilor... Și asculta ca într-un vis un glas melodios care spunea: „E tânăr, deștept și vorbește frumos...“ Și madama Ernestina suspina: „Și are legături cu lume bună...“ Iar Meer Avramovici stătea la masă ca totdeauna, și se gândea adânc, palid, cu tâmpla sprijinită în mâna stângă. Ceva s-a întâmplat pe urmă. Ce anume, nu-și dă sama fata lui Sanis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe drumuri rele!... Spune macar unde ai fost... Tu ai să dai de dracu... Ce-aveți cu mine? dați-mi pace! Am fost și m-am plimbat... răspundea cu o tresărire de mânie în glas Haia; apoi, într-un târziu, suspina încet, tot trează, cu ochii mari umpluți de visul dragostilor ei. Iar în vremea asta Tudorița gogea singură prin colțuri, în odăița-i săracă și curată. Se simțea uneori slabă; avea învăluiri de amărăciune și-i venea leșin. Abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acu vine vremea rea, ș-ai să poți stăpâni pe fată acasă... Și după ce s-a mai domoli, poți face logodna cu băietul lui Malamet... —Cu băietul lui Malamet Căprar? — Da, cu băietul lui Malamet Căprar. Acesta-i logodnicul... Nevasta suspină cu năduf, apoi șopti: Dacă s-ar putea, Sanis, numai dacă s-ar putea!... Mă gândesc că poate ne pedepsește Dumnezeu cel de sus... Ar trebui poate să te duci și la rabinul cel mare, la Pașcani; să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca un fulger se întinsese; femei din alte mahalale o împresurau. Și ea se văita încet, își frângea mânile. Și la gară, prin ziua leșietică, trenul plecase. Învăluiri de fum negru izvorau în depărtare. Lumea se împrăștia: mamele, surorile, logodnicele suspinau. Și deodată Rifca văzu pe fiică-sa venind încet, cu trudă, privind în neștire înainte-i. Îi ardeau ochii ca de friguri. Nici nu băgă de samă că femeile o împresurau. Rifca o apucă de mână. O trăgea repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vii de departe, din jos?... —Vin din jos... da’ nu e departe tare... —Poate vii de la târgul Ieșului... Ei nu, târgul Ieșului e departe... n-am fost niciodată pe-acolo... Și eu, un biet băiet fără părinți... —Așa-i... hm! suspină moș Nastase și se ridică în picioare. Iaca, vine și fata cu apa. Fata grăbea, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A, da... Tocmai în țara talienilor... voi nici n-ați auzit de așa ceva... Ba am mai auzit noi, stăpâne... zise Faliboga, oftând, și strecurară privirea-i neagră spre Iana. Domnița deodată începu a râde. — Mi-i frig! mi-i frig! suspină ea. Să intrăm în casă... Apucă brațul lui Avrămeanu și-și lipi capul pe umărullui. —Ți-am făcut gustul... am venit să-ți vedem împărăția de la marginea lumii... - Și râdea subțirel. Să plecăm repede, repede... repede... departe!... unde-s flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poruncă, iar se sui luna în creștetul cerului și i se umplu chilia de lumină. Atunci parcă se trezi ca dintr-un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte, căci începu a suspina și a plânge încet. Străjerul o auzi și se apropie de ferestruica deschisă. —De ce plângi? o întrebă el. — Îmi plâng nenorocirile mele... îi răspunse ea c-o voce dulce. Și gândindu-se la codrii de dincolo de apa Moldovei și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
manta. — Dar dacă ține ceața? Nu ține; mâni dimineață e o vreme poruncită. Culi tăcu; avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se uită amețit în juru-i. Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipit ursul din râpă, cătră el, numai c-un ochi. L-a clătinat de umăr nana Floarea. L-a clătinat de două ori; era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat a treia oară, Culi a suspinat. A tresărit, a întors fruntea, s-a zvârlit în picioare, posomorât. Toate erau în el; nu se despărțise de nimic. Cu aceeași îndârjire, știa ce are de făcut. —Ai putea oare să-mi spui ce gând ai? l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]