1,727 matches
-
ne arată orizonturi mai largi și prin asta mai multe posibilități decît poate descoperi privirea îngustă căreia atît de ușor i se par închise toate strîtorile88a. Oricît d eprofund a prezentat Kierkegaardaceste contradicții, în formele lor extreme, el ar fi tăgăduit totoși cu hotărîre că humorul ar fi putut să le remedieze vreodată. În scrierea sa de tinerețe despre conceptul de ironie (XIII, p. 379), el declară poziția lui Solger, care coincide, în esență, cu ceea ce numesc marele humor, un gen
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Purr! mită e neagră. LEAR: Pe ea citați-o-ntîi, e Goneril. Jur aici, în fața acestei onorabile adunări, că l-a dat afară cu piciorul pe bietul rege, tatăl ei. BUFONUL: Apropie-te, jupîneasa. Numele ți-e Goneril? LEAR: Nu-l poate tăgădui. BUFONUL: Mă rog de iertare, te-am luat drept un scăunaș. LEAR: Cealaltă-acum; privirea-i cruntă-arată Din ce-i făcută inima-i. Opriți-o! Arme, -arme! Săbii, foc! E mită-aici! Tu, jude fals, de ce-ai lăsat să scape
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
printr-o întrebare: "Afară de lumea văzută, sunt sau există alte forme spirituale, care să fie între Dumnezeu și oameni?"727. Înainte de a oferi răspunsul, autorul a expus punctele de vedere existente privitoare la această problemă: "Liberii cugetători de astăzi o tăgăduiesc, căci ei nu admit decât ceea ce văd și ceea ce pipăie"728; ulterior, el a demonstrat existența lor prin argumente oferite de Biblie (Îngerii și Avraam, Îngerul și Iacov 729). Acest articol, scris de preotul Cipolloni, era o traducere din Causeries
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
se poate, vreau s-o fac constructiv. Prin urmare le ofer deruta personajelor mele, care își caută o cale rezonabilă și încrezătoare pentru a-și depăși dezorientarea. Calea lor e istorisirea. Am credința că o povestire bine spusă, fără să tăgăduiască sau să răstălmăcească deruta existențială reală, poate s-o îmblânzească. LV. Imaginezi istorii leneșe, întârziate. Procedeul tău de bază este întreruperea repetată. Această întrerupere asigură suspansul și face povestirea să pară palpitatnt de adevărată. Strivești cronologia (descoperire mai veche), dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
probleme la irațional în Andromeda. El are sentimentul că muzica i-o permite. Acțiunea în care evenimentele se înlănțuie după regula verosimilului și necesarului pare singura susceptibilă să câștige adeziunea publicului. Pe lângă asta, eficacitatea efectului de surpriză (thaumaston) este de netăgăduit. Evenimentul care se produce "împotriva oricărei așteptări", creează, prin irupția unei iraționalități, o puternică emoție. "Reprezentația are drept obiect (...) niște evenimente care inspiră spaimă și milă, emoții deosebit de puternice când o înlănțuire cauzală de evenimente se produce împotriva oricărei așteptări
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
armată, pentru a-i putea face să se conformeze la acestea pe cei pe care îi va face iubiți de spectatori, și să-i îndepărteze de ei pe aceia care vor trebui să-i urască, căci este o maximă de netăgăduit faptul că, pentru a reuși, trebuie să trezești interesul auditoriului față de actorii principali." Cât despre La Mesnardière, el își consacră integral cel de-al optulea capitol al Poeticii sale comportamentului, dezvoltând, mai pe larg decât Corneille, preceptele lui Horațiu. Celor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Desigur, Doamnă; și dacă, în privința dificultății, ați adăuga un mai pentru comedie, poate că nu ați exagera". Dacă, în Critica Școlii femeilor, Molière, furios că este coborât de unii detractori la rangul de vulgar farsor, urmărește un scop polemic de netăgăduit, el se manifestă și în calitate de teoretician, dându-i comediei, care-și obține pentru prima dată recunoașterea, o poetică. Arătând, prin cuvintele pe care le spune aici Dorante, superioritatea comediei față de tragedie, Molière anunță triumful comediei în secolul al XVIII-lea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
revoluție se realizează datorită a doi teoreticieni majori, Diderot și Louis-Sébastien Mercier. Creatori ai dramei burgheze, ei îl vor influența profund pe Lessing care, fondând teatrul german, se plasează sub egida lor. Goldoni, a cărui operă îmbracă o originalitate de netăgăduit, participă și el, datorită reformei pe care o întreprinde, la această mișcare. În ciuda specificității formelor pe care le îmbracă teatrul în Franța, în Germania și în Italia, o înrudire veritabilă le unește. Pretutindeni doctrina referitoare la imitarea Anticilor este respinsă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trecând peste experiența greacă a acestui cult, se adresează regelui Attalos al Pergamului și Îi primesc imaginea aniconică, piatra neagră ce va fi găzduită, după aproximativ un an, În sanctuarul Înălțat pentru zeiță pe Palatin. Totuși dimensiunea elenizată este de netăgăduit În figura romanei Magna Mater Idaeaxe "Magna Mater Idaea", atât prin moștenirea ei din Pergam, cât și prin unirea profundă care se vrea stabilită Între ea și tradiția troiană a originilor Romei. Pătrunsă În chiar inima cetății lui Romulusxe "Romulus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limba sacră a atâtor culte cu misterii a rămas cea a originilor lor elenistice. Situația este valabilă și pentru acel cult misteric ce a marcat În profunzime viața religioasă a lumii antice târzii și care, deși Într-o continuitate de netăgăduit, arată mai limpede diferențele de conținut și de structură față de propriul context național. Ne referim la cultul iranic al zeului Mithraxe "Mithra" care, după o perioadă Întunecată de „incubație”, poate de-a lungul secolelor și, probabil, În interiorul cercurilor iranice elenizate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pătrunderea unor asemenea forme de practică de cult care străbat Întregul spațiu geografic și cronologic al lumii elenistico-romane exclud posibilitatea de a exila acest fenomen În uscăciunile insensibilului proiect politic de legitimare a puterii. El prezintă o Încărcătură religioasă de netăgăduit și trebuie să fie evaluat ca atare În interferența articulată a diferitelor lui componente. În ochii omului din culturile antice cu structură politeistă, dacă divinitatea se distinge prin capacitatea potentă de acțiune În realitate, nu este anormal faptul ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezintă, așadar, un document al instanțelor culturale și religioase ale Începuturilor veacului al III-lea, nici continuitatea față de o tradiție mai veche, pentru care Înțeleptul din Tyana este unul dintre cei mai cunoscuți și mai Însemnați exponenți, nu poate fi tăgăduită. Ea Își găsește centrul inspirator În modelul pitagoreic al Înțeleptului care Își canalizează toate energiile spre purificarea interioară, la care ajunge prin intermediul exercițiului intelectual și prin practicile de abstinență, În primul rând prin refuzul „tuturor lucrurilor În care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această operă de literatura apocaliptică zoroastriană (Boyce, 1968a, p. 48; cf., infra). O escatologie apocaliptică, cu viziuni și revelații ale evenimentelor viitoare și finale, este un subiect care, În zoroastrism, a furnizat material pentru un gen literar cu rădăcini de netăgăduit În tradiția iraniană, de la G³th³ la Yașt 19 (cf. infra, subcapitolul 2.4), deși influențat de apocalipsa iudaică și creștină (Duchesne-Gillemin, 1982). Pe lângă mărturii Împrăștiate În literatura pahlavi, există două opere citate mai sus, care aparțin acestui gen: Ay³dg³r ș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Iorga pot fi respinse ca fiind nefondate. În ceea ce privește concluziile la care a ajuns el, sintezele sale avînd drept obiect trecutul și evocările sale istorice, Iorga a prezentat o cantitate de materiale fără precedent, a căror autenticitate nu poate fi tăgăduită. Dacă vrea cineva să interpreteze astfel aceste materiale, îl privește. A scoate în evidență numeroasele erori mărunte ale lui Iorga pare un efort meschin. Descartes sau dr. Samuel Johnson nu sînt autorități absolute nici măcar în privința lui Wesley, ca să nu mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
după cum aveau să arate evenimentele ulterioare. Dar ea rezona cu cei care trecuseră prin deceniile teribile de după 1914: În anumite zone din vestul Europei, la mijlocul anilor ’60 social-democrația nu mai Însemna o politică, ci un mod de viață. Lucru de netăgăduit În Scandinavia. Între 1945 și 1964, scorul Partidului Social-Democrat Danez la scrutinul național a crescut de la 33% la 42%; Partidul Muncitoresc Norvegian a câștigat constant Între 43% și 48%; cât despre social-democrații suedezi, ei au obținut la toate alegerile postbelice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și adrese de legionare pe care domnia sa, ca expert în materie cum se afirmă și acum, să le contemple cinstit și nu cred că pe fețele ofilite de ani și de suferințe în închisori nu ar descoperi totuși trăsăturile de netăgăduit ale frumuseții din tinerețea acestor „băbuțe” care, chiar dacă nu s-au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști cu soția și cumnata domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Există deci două soluții extreme ale problemei noastre. Prima, la modă datorită prestigiului științelor naturii, identifică metodele științifică și istorică, și duce fie la simpla acumulare de fapte, fie la stabilirea unor "legi" istorice foarte generalizate. Cea de a doua, tăgăduind că cercetarea literaturii ar fi o știință, proclamă caracterul personal al "înțelegerii" literare și "individualitatea" și chiar "unicitatea" fiecărei opere literare. Dar prin formularea ei extremă, soluția antiștiințifică prezintă primejdii evidente. Intuiția" personală poate duce la o "apreciere" pur emoțională
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
imaginația", atunci când vorbim despre literatură ne vom gândi la Homer, Dante, Shakespeare, Balzac, Keats mai degrabă decât la Cicero sau Montaigne, Bossuet sau Emerson. Desigur, vor exista și cazuri-limită. opere ca Republica lui Platan despre care ar fi greu să tăgăduiești că posedă, cel puțin în marile mituri, pasaje de "invenție" și "ficțiune", dar care rămân în primul rând opere filozofice. Această concepție despre literatură este descriptivă 51 ea nu se referă la valoarea operelor. Unei opere mari și influente nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
procedee) stilistice sunt legate mai muit de imul decât de celălalt dintre cei doi scriitori ; altfel trebuie să acceptăm diferențele stilistice ca simplu fapt obiectiv. Dar de obicei problema separării istoriei literare de critica literară este pusă altfel. Nu se tăgăduiește necesitatea actelor de apreciere, dar se afirmă că fiecare literă are propriile ei norme și criterii specifice, adică cele ale veacurilor trecute. Noi - spun acești adepți ai. reconstituirilor literare - trebuie să pătrundem în mintea și atitudinile epocilor trecute și să
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
abdicare a criticii de la menirea ei. 73 În practică, niciodată nu s-a scris vreo istorie literară oare să nu aibă la bază anumite principii de selecție și să nu încerce să facă unele caracterizări și evaluări. Istoricii literari care tăgăduiesc importanța criticii sunt și ei, în mod inconștient, critici, de obicei critici lipsiți de independență, care n-au făcut decât să preia anumite principii și reputații stabilite, în prezent, ei sunt de obicei romantici întârziați care și-au închis mințile
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și contraponderea sa într-o critică extrem de severă al cărui ton l-a dat opul lui Julius Meier-Graefe, Le Cas Böcklin -, care înscrie "cazul Böcklin" în sfera mai largă a culturii germane și a complexelor sale identitare. Este însă de netăgăduit influența pe care pictorul a avut-o nu numai asupra picturii germane, ci și asupra artei plastice europene, incluzându-i pe pictorii români. Rodolphe Rapetti consideră că Böcklin reprezintă pentru cultura germană, ceea ce Gustave Moreau sau Puvis de Chavannes reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bancnotă cu un colț rupt și, la rugămintea hangiței, i-a dat alta, scoasă dintr-o punga mare, plină de hârtii noi. În drum spre Ineu, Ghiță este frământat de gânduri negre, legate de faptul că nu ar fi putut tăgădui, În fața judecătorului, că avea daraveri cu Lică, iar de aici nu existau decât doua posibilități: ori Lică e dovedit și pedepsit, iar Ghiță, ca om Însoțit cu un făcător de rele, nu putea să scape cu obrazul curat, ori Lică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lucruri de calitate"1733. Întîlnirea a fost succint comentată în presă. Oricum, în cursul discuției, Ford a arătat că dacă vrea ca acordul comercial să fie adoptat, România trebuie să permită unui număr mai mare de evrei să emigreze. Deși tăgăduia orice legătură între Clauză și emigrare, Ceaușescu l-a asigurat pe președintele american că emigrarea evreilor va spori 1734. În cîteva săptămîni, Bucureștiul a mărit în mod substanțial numărul evreilor cărora li se permitea să emigreze în Israel. În mai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
43 de ani, viteazul Mihaiu a căruia moarte a umplut cu o înfiorare plină de ghiață inimile tuturor acelora care priveau în trânsul un geniu rar al veacului aceluia, și care, în admirarea de isprăvile lui cele minunate, nu-i tăgăduia titlul de MARE. Viața politică a lui a fost un fenomen iute trecător; a fost supusă la mii de greutăți, și a întâmpinat piedici îndărătnice; cu toate acestea duhul său a străbătut prin toate, a triumfat despre toate: prin lucrările
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lucrări de mare erudiție precum Etymologicum Magnum Romaniae (Hasdeu, 1887-1898), sau programatice cum este Însemnătatea studiilor slave pentru români (Bogdan, 1894), au reușit să impună ideea importanței elementului slav în țesătura etnică și lingvistică a românității. Influența slavilor, devenită de netăgăduit, este totuși minimalizată. La N.A. Constantinescu (1928), slavii au venit după "închegarea neamului românesc", astfel că efectul lor a rămas superficial. La fel cum coloniștii aduși de Traian au romanizat populația dacă, așezarea slavilor în mijlocul românilor s-a soldat cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]