2,223 matches
-
apoi își alege cu mâna ei de metal o galerie pestriță de figurele cele mai strălucite și le înșiră pe figurea neîndoibilă a individualităței sale. Pentru că rutinei îi e străină orce-nrudire (Wahlverwandschaft) cu geniul poetului, de-aceea-i și va lipsi neapărat tactul sigur pentru (bara) marginea sa (nu-și va cunoaște lungul nasului). Ea declară așadar, împinsă nu prin suveranitatea spiritului, ci prin despotismul vanităței, declară de proprietate a ei orce rol ce are de urmare efecte mari și un renume asigurat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e analogă cu 369 v însemnătatea coprinsului. Ton și accent câștigă așadar abia atuncea adevărata lor influință și însemnătatea lor cea mai naltă când prin ele pătrunde până la simțul nostru intern un întreg poetic într-un fel de ton și tact ce corespund anume acestui întreg. Aceasta ni dă iar al treilea moment: acela al mișcărei ritmice și al tempoului. Câteșitrele momentele crează-n linie ascendentă corpul coprinsului spiritual, care pătrunde la simțul intern prin mediul auzului. Prin această creare momentele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întinsă decât la noi. Stricteța publicului singură îl educă pe actor într-asta. Noi germanii lăsăm într-astă privință să ni ofere lucruri până și necrezute. Îndelunga răbdarea a celei mai mari părți din auditori, născută însă din lipsă de tact fin, îl obicinuiesc firește pe actor din ce în ce mai mult ca să nu simtă defel așa de adânc [nevoia] de-a satisface pretențiunei unei emancipări necondiționate de dialect. Cât merg obicinuitele critici teatrale până-n fundamente și când se silesc să țină de rău
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu mijloace puternice și c-un simț simbolic, produce fructele cele mai frumoase, tot așa precum cel dotat de cătră natură cu o avuție de ton mai ne-nsemnată poate să-și mărească nemărginit puterile sale prin esercițiu si prin tact fin. Daca considerăm vocalele dinspre laturea lungimei și-a scurtimei lor, apoi ele pot, după coprinsul lor sunetal, să capete o duplicare. Această lungire se poate întinde numai la măsura îndoită, pentru că ea reprezintă în sine o unitate prin întrunirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
membre, va trece la perioade împletite de proză, spre a studia în ele artea respirărei, adică împărțirea răsufletului ce e corectă și scărită după sensul vorbei. Oratorul câștigă astfel conștiința propriei sale măsuri și câștigă în putere de-a respira, tactul pentru economia lui și-o 391 vabilitate de-a-l intercala fără ca să se observe. După aceea trebuie să treacă la opere poetice de o periodologie mai întinsă, să le trateze din puntul acesta de vedere și să le citească tare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apt ca să serve de studiu 403r pentru artistul reprezintător. O tratare unită cu simț artistic a declamațiunei acestui metru, de la ponderoasa greutate a epopeei eroice până la compozițiunea ușoară a {EminescuOpXIV 320} epopeei idilice, îl face pe actor să câștige un tact atât pentru frumuseți ritmice în genere, cât și pentru acea indispensabilă problemă a sa, de-a lăsa să vină la dreptul lor ritmul, sensul și patosul deodată. Căci dintr-asta consistă în urmă misteriul a toată recitațiunea adevărată a versului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aicea, ca și-n tot ce e organic, soluțiunea stă în împreunarea antitezelor. Cine elevează prea tare ritmul în declamațiunea sa acela ni enumără și elementele ritmice și nu ne pune decât într-o simetrică mișcare în timp. Prin uniformitatea tactului ritmic care sună la urechea noastră noi nu ne-am putea deda cu totul coprinsului spiritual a celor vorbite, căci acesta ar fi subordonat unei ondolațiuni mișcată cu o uniformă regularitate. Recitatorul ne reduce astfel pe un stadiu inferior și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întreg al poeziei, lasă în urmă-i toată propria iluziune dramatică. Declamațiunea acestui ritm troheic cere așadar un avânt estraordinar, care să ni poată reproduce pasionata lui coloare. Însă tocmai acest ritm repede fugător face și mai presantă evitarea acestui tact auzibil, căci e prea ușor ca declamatorul, prin natura jucătoare a ritmului troheic, să cadă într-o dârdâire a picioarelor de viers. Arta va consista dar în puterea rezistenței cu care actorul va sili oarecum pe acest ritm ca să părăsească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai auzim ca o mișcare în timp, pentru că prin el ni se descopere o mișcare a sufletului. Urmează din cele zise că fiecare operă își are tempoul său deosebit, adică că fondul lui [de] idei condiționează o măsură corespunzătoare. Un tact natural deja ne învață să citim într-un tempo mai iute o istorie ușoară decât o dezvoltare de idei; fiecare poezie lirică pretinde un tempo al său propriu, condiționat prin natura compozițiunei sale poetice, pe care tactul artistic îl și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
măsură corespunzătoare. Un tact natural deja ne învață să citim într-un tempo mai iute o istorie ușoară decât o dezvoltare de idei; fiecare poezie lirică pretinde un tempo al său propriu, condiționat prin natura compozițiunei sale poetice, pe care tactul artistic îl și nimerește în orce caz concret și a [cărui] distincțiuni fine nici că se pot contrage sub o lege abstractă oarecare. {EminescuOpXIV 323} Noi avem a face-aicea cu arta dramatică, care, ca cea mai multilaterală, este acea speție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
concepere a unei asemenea mișcări condiționează și un tempo corect, care trebuie să urmeze cu aceeași necesitate cu care urmează vibrarea coardei după ce-ai lovit clapa unui instrument. Deși rămâne și-aicea așa de mult pe seama instinctului și a tactului artistic, care pornește de la principiul {EminescuOpXIV 325} de viață al caracterului pe care el îl privește intuitiv și creatoriu și după acel principiu formează și singularele sale minuțiozități, cu toate acestea, zic, trebuie ca-n fiecare caz concret schimbarea tempoului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-o atât de admirabil în Simbolica colorilor - [de aceea] acest element, în pictură și arta reprezentării dramatice, ocupă un loc însemnat. O întrebuințare sigură a acestui moment e cu deosebire a simțului aceluia care ghicește mai mult prin instinct și tact decât prin conștiință relațiunea secretă dintre obiectele sensibile și închipuirile noastre. De-aceea aceasta e asupra a orce regulă. Se poate însă ca în coordonarea hainelor și în alegerea colorilor să fie o idee creatrice oarecare; și aceea atuncea când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
referințelor concrete. Tocmai precum aicea realitatea, prin mulțimea momentelor ce cer a fi băgate în samă în orce clipă își râd de legea abstractă, tocmai așa în arta {EminescuOpXIV 359} dramatică, care crează întotdeauna o viață individuală plină și firească, tactul sănătos reprimă regula abstractă pentru acea lume a sufletului, care trebuie să fie manifestată prin jocul de scenă mut. Așteptarea, tensiunea și bucuria, fericirea și suferința se reflectă altfel în o Ifigenie, altfel în o Desdemonă, altfel e gelozia unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
suntem în cazul acestei trebuințe cu deosebire la reprezentarea marelor poeme. Daca inteligența îi descopere artistului frumuseți pîn-acum necunoscute, dacă-i arată legăturile interne a întregii întocmiri, dacă ceea ce era un fel de ghicire în pieptul artistului, un fel de tact instinctiv, acuma prin inteligență devine conștiință curată, atuncea ea mărește totodată entuziasmul său și-i stimulează toate puterile de a ajunge toate intențiunile poetului. La artiștii cari posed o mare putere creatoare influința dramaturgului se va mărgini în esențial numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tații acestor cetitoare or fi știind-o fără ca să fi studiat cu toții optica. De aceea presupunem în genere la orce om cult o certă sau mai bine incertă măsură de cunoștințe. Însă afară de această determinare, atârnătoare tot încă de la întîmplarea tactului public, despre cuprinsul în termin mediu al cunoștinței ce îndreptățește pretenția culturei, determinare care se poate lărgi sau contrage după diferitele epoci istorice în care-i stătorită, din scopul culturei se poate totuși găsi o determinare mai consistentă și mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încredințată că lucrurile nu puteau decurge mai rău. Asta înainte să plece în căutarea unei case de închiriat. Credea că va putea apela la o agenție imobiliară, dar taxa de înregistrare era exorbitantă. Iar oferta ei, pusă la cale cu tact prin telefon, cum că va menționa numele agenției în revistă dacă renunță la taxă, fusese respinsă vehement. — Nu avem nevoie de publicitate, îi spusese un tânăr. Avem mai multe cereri decât putem face față datorită Tigrului Celtic. —Datorită cui? —Tigrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de Tigrul Asiatic? Bineînțeles că Lisa habar n-avea de asta. Cuvinte precum „economie“ o lăsau rece. Tânărul a continuat: — Și acum, că economia Irlandei explodează, i s-a spus Tigrul Celtic. Ceea ce înseamnă, spuse el cu cât mai mult tact posibil, lucru nu tocmai ușor de făcut, că nu avem nevoie de publicitate gratuită. —Bun, spuse Lisa plictisită și închise telefonul. Mulțumesc pentru lecția de economie. Urmând sfatul lui Ashling, a cumpărat ziarul de seară, a scanat ofertele pentru apartamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ratată. —Dar ei nu știu...? spuse ea, fără să își poată controla bâlbâiala. Ce să știe? A încercat să reformuleze, dar nu a reușit. Nu știu că eu sunt editorul? —Numele tău a avut o contribuție enormă, spuse Jack cu tact, iar când ea a văzut cât de greu îi era și lui să discute despre asta, o parte din senzația de umilință a dispărut. Dar o piață nouă, clienți noi, fără palmares... Credeam că ai spus că Margie e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ridicat amândoi să plece, unul dintre ei ceva mai puțin stabil pe picioare decât celălalt. La ușă și-au strâns mâinile, după care Jasper a încercat, în beția lui, o apropiere de Lisa, pe care ea a evitat-o cu tact. Era bine că îl făcuse să semneze deja contractul. Jasper a plecat împleticindu-se și, în momentul în care Lisa a rămas singură, întunericul o cuprinse din nou. De ce? De ce era totul mult mai greu aici? Se descurcase bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spună. Se gândea că ea și Jack aveau parte de partide de sex extraordinare și turba de gelozie. — Ce face o dansatoare exotică? mormăi domnișoara Morley către Kelvin. Cred că implică un anumit grad de, păi... nuditate, șopti el cu tact, încercând să se adapteze sensibilității vârstei. — A, dansuri în poală. Cred că simulează mult, spuse domnișoara Morley, studiind-o pe Mai cu un fel de respect. — Nu, nu sunt o imbecilă de dansatoare, spuse Mai supărată, redevenind comună. Glumeam. Vând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
decât să renunțe la cele două Principate”. Cu toate că Imperiul Otoman se va înfrunta cu două mari probleme, mișcarea de eliberare a sârbilor și revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, totuși, sultanul va păstra un calm aparent, încercând să rezolve situația cu tact și diplomație. Un moment important al domniei lui Mahmud al II-lea este semnarea tratatului de la Adrianopol, din 1829, care va acorda Țărilor Române autonomie comercială, fiindcă din acest moment se va produce prima spărtură în monopolul turcesc, în comerțul
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
decît ieri seară. Ar fi trebuit să mă lase indiferent, numai că ele au avut puterea de a mă tulbura peste măsură. De ce a scris: „S-a Întîmplat la fel ca pentru Avraam“? Dacă ar fi avut un pic de tact, ar fi scris: „S-a Întîmplat la fel ca pentru Isaac“. (Isaac e fiul lui Avraam: cu riscul să par didactic, semnalez acest lucru tinerelor generații.) E totuși de necrezut că tata a putut să găsească cel mai mic pretext
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu siguranță nu eram eu acela) și lui nu-i vine să creadă, Își acordă singur un brevet de curaj și adaugă: „Curajul ăsta e profitabil“, ceea ce, după părerea mea, atunci cînd vorbești despre copiii tăi, este o lipsă de tact. Iată pasajul complet: „Ce curaj mi-a trebuit prima oară cînd am recunoscut că aveați dreptate Împotriva mea! Curajul ăsta e profitabil: mă ajută să nu fiu sigur de mine, să nu stăvilesc adevărul care se lămurește Înlăuntrul meu. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nevoie mare. Chiar mîine te duci s-o vizitezi pe Nuria Monfort, cum am stabilit. — Și, o dată ajuns acolo, ce-o să-i spun? — Nu vei duce lipsă de subiecte. Planul e să facem ce-a zis domnul Barceló, cu mult tact. Îi trîntești că știi că te-a mințit În mod perfid În privința lui Carax, că presupusul ei soț Miquel Moliner nu e În Închisoare, cum pretinde ea, că ai aflat că ea e mîna neagră care ridică corespondența de la fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
jumătate, trezindu-mă, am sărit ca un descreierat, m-am repezit de prima dată la redingotă, dar n-am găsit decât buzunarul gol! Portofelul parcă l-a înghițit pământul. — Ah, ce neplăcut! — Chiar că-i neplăcut; și dumneavoastră, cu mare tact, ați găsit acum expresia trebuincioasă, adăugă Lebedev, nu fără o undă de malițiozitate. — Totuși, cum... începu prințul să se alarmeze, căzând pe gânduri. Chestiunea-i serioasă. Chiar că-i serioasă; încă un cuvânt găsit de dumneavoastră, prințe, pentru desemnarea... — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]