KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

m-a întrerupt Dorin. Am înghițit în sec. De unde știa el că noi plecăm în Vest? Tata ne prevenise: „Nu spuneți nimănui, altfel ajungem după gratii.” Nu eu îi spusesem. Pe cuvânt de onoare. „Tatăl tău i-a spus lui taică-meu. Zicea că vă duceți întâi la munte, pe urmă o luați în direcția sud, către mare.” Precis nu era o capcană. Exact acelea fuseseră cuvintele tatei. „Spuneți tuturor că ne ducem întâi la munte, pe urmă o luăm în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
lor, cerul începea să se lumineze. Noi aveam să fim în oraș abia peste două ceasuri. Drumul nepietruit era presărat cu gropi, iar boul se mișca lenevos și n-avea chef să le ocolească. Dacă ne apropiam de vreo groapă, taică-meu strângea frâul, cobora din căruță, vorbea cu boul, îl trăgea într-o parte și apoi înainte. Eu n-aveam voie să mă dau jos, ca să nu-mi murdăresc costumul. Pentru costumul acela, tata îl plătise pe croitorul din sat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
de educație sexuală socialistă. Cartea era a lui Nicolaescu și el mi-a luat în nume de rău paginile lipsă, pe care eu le tăiasem foarte îngrijit cu lama Gillette a tatălui meu, cu atât mai mult palmele primite de la taică-său, căruia îi aparținea de fapt biblioteca. Obrajii lui erau roșii, la fel cu pielea din capul pieptului Arianei, când privirea mea a ajuns acolo. Așa am descoperit că roșul poate însemna multe lucruri. M-am întrebat din nou cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

din bronz și toți Își țin un picior ridicat În aer, pentru că se tem de el. În orașul tatălui meu oamenii merg pe jos sau cu bărcile și nici un cal adevărat nu ar intra În oraș de teama tatălui meu. — Taică-tu a fost un grifon, spuse leoaica ticăloasă lingîndu-și mustățile. Minți, spuse unul din leii răi, nu există așa un oraș. — DĂ Încoace o bucată din negustorul Ăla, spuse un alt leu foarte rău. Vita asta din tribul masai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pe umăr și, oprindu-și sulița cea mai bună, cea pe care o luase cu el cînd urmăriseră elefantul, merse mai departe pe potecă, spre tabărĂ. Luna se ridicase mult deja și se Întrebă de ce nu se aud tobele. Dacă taică-său era acolo și nu se auzeau tobele, trebuie să se fi Întîmplat ceva ciudat. Imediat ce reveniră pe potecă, David Începu să simtă oboseala. Mult timp fusese mai proaspăt și Într-o formă mai bună decît cei doi bărbați, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
oboseala. Mult timp fusese mai proaspăt și Într-o formă mai bună decît cei doi bărbați, și se enerva cînd Îi vedea că abia merg, așa cum Îl scoteau din minți și popasurile regulate, la fiecare oră, pe care le făcea taică-său. Ar fi putut merge mult mai repede decît Juma și decît tatăl său, Însă cînd Începu să obosească văzu că ei arătau la fel ca la Început, iar la prînz s-au odihnit doar cinci minute, după cum făcuseră Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
a uitat la el și a luat-o Înapoi. Urcaseră pe munte Într-un ritm constant, dar de acum cărarea cobora și văzu În față, printre copaci, un teren accidentat. — Davey, acum vine partea mai grea de drum, Îi spuse taică-său. Atunci Își dădu seama că ar fi trebuit să-l trimită Înapoi În tabărĂ după ce le arătase poteca pe care a mers elefantul. Juma Își dăduse seama de asta de multă vreme. Acum o știa și taică-său și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Îi spuse taică-său. Atunci Își dădu seama că ar fi trebuit să-l trimită Înapoi În tabărĂ după ce le arătase poteca pe care a mers elefantul. Juma Își dăduse seama de asta de multă vreme. Acum o știa și taică-său și nu mai aveau ce face. Era doar o altă greșeală de-ale lui și de-acum nu mai puteau decît să riște. David se uită În jos la urma lăsată de elefant și văzu ferigile strivite și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
dădu tatălui lui Davey și acesta o Învîrti Între degete. David observă florile albe care atîrnau și Începuseră să se veștejească. Dar soarele nu le uscase Încă și nici petalele nu le cădeau. — O să fie al dracu’ de greu, spuse taică-său. Hai, să mergem. După-amiaza tîrziu, ei căutau Încă urmele prin terenul accidentat. I se făcuse somn de multă vreme și, cum Îi privea pe cei doi bărbați, Își dădu seama că adevăratul său dușman e somnul, așa că se ținu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
uita În spate la intervale regulate, ca să vadă dacă băiatul mai e cu ei. CÎnd se lăsĂ Întunericul și se opriră În pădure, adormi imediat ce se așeză; cînd se trezi, Juma Îi scosese mocasinii și-i controla picioarele de bășici. Taică-său Îl Învelise cu haina sa și acum stătea lîngă el, ținînd În mînĂ o bucată de carne rece și doi biscuiți. Îi dădu și o sticlă cu ceai rece. — Va trebui să se oprească la un moment dat ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
că știe. — Și n-avem probleme? Nu, nu chiar, Davey. — MĂ culc la loc. N-am nevoie de haină. — Stai liniștit, eu și Juma sîntem bine așa. Știi că nu mi se face frig cînd dorm. David adormi Înainte ca taică-său să mai apuce să-i spună noapte bună. La un moment dat Îl trezi lumina lunii care-i cădea pe față și se gîndi o vreme la elefant, cum i se mișcau urechile alea enorme, cînd se oprise În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ca ieri“. Și așa și era, doar că pe la zece și-a dat seama că ziua asta avea să fie la fel de rea, dacă nu și mai rea ca cea dinainte. SĂ se gîndească că ar putea lua urmele elefantului Împreună cu taică-său fusese o prostie la fel de mare ca și cum s-ar fi gîndit că s-ar putea bate cu el. Și mai știa și că nu-i vorba doar de faptul că ei erau bărbați. Erau vînĂtori profesioniști și acum Înțelegea de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Erau vînĂtori profesioniști și acum Înțelegea de ce nu avea Juma chef să zîmbească nici măcar din politețe. Știau tot ce făcuse elefantul, Își arătau unul altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au oprit la rîu ca să-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
tot ce făcuse elefantul, Își arătau unul altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au oprit la rîu ca să-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele cotiră la dreapta, pe o veche potecă folosită de elefanți. Îi văzu pe taică-său și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele cotiră la dreapta, pe o veche potecă folosită de elefanți. Îi văzu pe taică-său și pe Juma discutînd ceva și, cînd Îi ajunse din urmă, Juma privea În spate, pe drumul pe care veniseră, și apoi la niște dealuri pietroase din depărtare, ca niște insule În șesul uscat, și În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
dealuri pietroase din depărtare, ca niște insule În șesul uscat, și În cele din urmă păru a se orienta către culmile a trei dealuri albastre care se vedau departe, la orizont. — De-acum Juma știe unde să mergem, Îi explică taică-său. Și Înainte credea că știe, dar acum am dat peste asta, spuse privind Înapoi, la cîmpia prin care merseseră toată ziua. Se merge destul de ușor pînĂ unde va trebui să ajungem, doar că o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să le prindă pe cele două. Juma se uită Înapoi, de data asta zîmbind, În timp ce David luă de pe jos păsĂrile dolofane, calde, acoperite cu pene catifelate și le lovi În cap cu mînerul cuțitului său de vînĂtoare. După ce așezară tabăra, taică-său Îi spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile Înfipte Într-un băț, deasupra unui foc foarte mic. CÎt s-au uitat la el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile Înfipte Într-un băț, deasupra unui foc foarte mic. CÎt s-au uitat la el cum gătește, taică-său bău niște whisky cu apă din dopul de la ploscă. După aia Juma le dădu lor pieptul, cu inima păsĂrii Înăuntru, iar el mîncă gîturile, spinările și picioarele. — PĂsările astea ne-ajută foarte mult, Davey. Stăm destul de prost cu mîncarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cărare, un drum vechi prin pădure. PĂrea că elefanții urmaseră drumul Ăsta Încă de cînd se răcise lava cursă de pe munte și copacii crescuseră pentru prima oară, Înalți și apropiați. Juma era plin de Încredere și se mișcau repede. Și taică-său, și Juma păreau foarte siguri pe ei, iar drumul era atît de lejer, Încît Juma Îi dădu carabina s-o țină În timp ce mergeau prin lumina rarefiată a pădurii. Apoi pierdură urma, din cauza unor mormane proaspete de bălegar din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
care-l făcea bălegarul cînd se izbea de pămÎnt. În cele din urmă, reușiră să regăsească urma bătrînului mascul și, cînd o coti pe o cărare mai strîmtă, Juma Îl privi petatăl lui David și, rînji arătÎndu-și plombele, iar taică-său dădu din cap. PĂreau că Împărtășesc un secret pervers, exact cum arătau În noaptea cînd dăduse de ei În tabărĂ. Și nu peste mult timp descoperiră secretul. Era În afara cărĂrii, În pădure, În dreapta, și urmele bătrînului mascul Îi duseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
patru găuri, apropiate una de cealaltă, din osul de deasupra urechii. Le zîmbi, apoi scoase un cartuș de 303 și-l potrivi În gaura de pe frunte. — Uite, acolo l-a rănit Juma pe masculu’ Ăsta pe care-l căutăm, spuse taică-său. Ăsta e askari-ul lui. Prietenul lui, mai degrabă, pentru că și Ăsta a fost un mascul mare. El a atacat și Juma l-a doborît, după care l-a Împușcat În ureche ca să-l termine. Juma le arăta oasele Împrăștiate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
În ureche ca să-l termine. Juma le arăta oasele Împrăștiate și cum elefantul cel mare mersese printre ele. Și Juma, și tatăl lui David erau Încîntați de ce găsiseră. — Cam de cît timp crezi că umblau Împreună? Îl Întrebă David pe taică-său. — Habar n-am. Întreabă-l pe Juma. — Întreabă-l tu, te rog. Taică-său schimbă cîteva cuvinte cu Juma, după care acesta se uită la David și Începu să rîdĂ. — Cică probabil cam de patru-cinci ori mai mult decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mare mersese printre ele. Și Juma, și tatăl lui David erau Încîntați de ce găsiseră. — Cam de cît timp crezi că umblau Împreună? Îl Întrebă David pe taică-său. — Habar n-am. Întreabă-l pe Juma. — Întreabă-l tu, te rog. Taică-său schimbă cîteva cuvinte cu Juma, după care acesta se uită la David și Începu să rîdĂ. — Cică probabil cam de patru-cinci ori mai mult decît vîrsta ta, Îi spuse taică-său. Nu prea știe și nici nu-i pasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Întreabă-l pe Juma. — Întreabă-l tu, te rog. Taică-său schimbă cîteva cuvinte cu Juma, după care acesta se uită la David și Începu să rîdĂ. — Cică probabil cam de patru-cinci ori mai mult decît vîrsta ta, Îi spuse taică-său. Nu prea știe și nici nu-i pasă. „Mie-mi pasă“, se gîndi David. „Eu l-am văzut În lumina lunii și era singur. Eu Îl am pe Kibo. Și Kibo mă are pe mine. Elefantul nu făcuse nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
l-am urmărit pînĂ-n locul Ăsta, unde a venit ca să-și vadă prietenul mort - și acum o să-l omorîm. E vina mea. L-am trădat.“ Între timp, Juma deslușise urmele. Îi făcu un semn tatălui lui David și porniră. „Taică-meu n-are nevoie să omoare elefanți ca să trăiască“, se gîndi David. „Dacă nu l-aș fi văzut eu, Juma nu l-ar fi găsit. Și-a avut șansa și n-a reușit decît să-i rănească și pe urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]