2,444 matches
-
le vom analiza într-un capitol al lucrării/cercetării); • în cadrul relației lor, partenerii nu se simt evaluați, criticați, ironizați, minimalizați, jigniți, umiliți; • partenerii se simt apreciați, respectați, stimați; • este o relație calmă, dinamică, provocatoare de noutate, cu momente de surpriză, tandrețe și de bucurie/fericire; • partenerii cresc psihologic; ei pot să devină ceea ce aspiră și sunt capabili să devină; • relația îi întărește în fața obstacolelor, a problemelor, a nereușitelor, a pierderilor; • partenerii simt dorința sinceră de a se mărturisi, de autodezvăluire; • este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
subiecți care suportă greu singurătatea, care vor să domine sau care manifestă o sete exagerată de afecțiune și de intimitate (suprasociabili); • deficiențele: sunt subiecți cu dificultăți de integrare (subsocibili), care au nevoie de directive și care nu sunt receptivi la tandrețe. Dacă aceste trebuințe (interrelaționale) nu au fost satisfăcute, individul se simte insignifiant, incompetent, nedorit în relațiile interpersonale. Așadar, înțelegem faptul că angajarea, funcționarea, evoluția relațiilor umane țin de cele mai adânci (și, am zice, universale) trebuințe ale ființei omenești. Prin
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de unicitatea sa, este dorința de a o vedea înflorind pe propriile căi și pe potriva propriilor dorințe, nu după proiectele noastre" (Filliozat, 2006b, p. 154). Respectul implică păstrarea distanțelor firești unei relații interpersonale sănătoase, dar și bunătate, răbdare, atenție, delicatețe, tandrețe. Pe lângă această calitate, în dragoste mai există și recunoștință, o profundă gratitudine. Ca și respectul, recunoștința este "o fațetă inevitabilă a dragostei adevărate. Este un elan care vine din interior, când suntem fericiți. Nu atât pentru un gest sau pentru
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o vorbă bună, o faptă bună (Aslam, C.) • afecțiunea și grija față de partener; • înțelegerea, răbdarea și ascultarea; • exprimarea (neagresivă, diplomatică) deschisă, sinceră; • comuniunea și implicarea; • cooperarea și ascultarea empatică; • acceptarea și toleranța; • umorul, simțul umorului, autoironia; • considerația și susținerea partenerului; • tandrețea, candoarea, delicatețea; • purtarea grijulie; • iertarea, onestitatea, cinstea, principialitatea, onoarea, rușinea. Între toate acestea, majoritatea cercetătorilor au ajuns la concluzia că cele mai importante abilități pentru întreținerea și menținerea relațiilor interpersonale sunt: ascultarea, conversația, consolarea și rezolvarea onestă a conflictelor (Smith
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
omenește vorbind, nimeni. Tot ce am numit intră în raza proiectului meu; eu sânt acest proiect și realizarea lui depinde de existența lucrului numit. De aceea ocrotirea face parte din esența puterii omenești; ea nu este doar o formă de tandrețe, ci conștiința manifestă a slăbiciunii mele. Când, în loc să ocrotească, nimicește, puterea omenească nimicește deopotrivă ființa celui puternic și se pierde pe sine ca putere. Singurătatea celui omenește puternic reprezintă sfârșitul puterii și nimicirea ființei lui, ca revers al nimicirii celui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un soi de oxigen furat, asimilat și depozitat clandestin, o variantă a supraviețuirii într-un univers asfixiat de minciună, ideologie și vulgaritate. El vă va vorbi despre valoarea soteriologică a culturii și va întreține cu spiritul Europei un raport de tandrețe pe care numai conștiința a ceea ce îi datorează acestuia îl poate genera. Dar, pe de altă parte, el va cere acelei Europe istorice care l-a părăsit vreme de 45 de ani și care îl redescoperă acum cu un soi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
70 de lei camera? Urcăm să o vedem. Vedere imensă, terasă. Mă convinge în mod delicios. "Uite, vin la tine, bem o cafea. Tu poți să stai aici, te uiți pe geam, visezi și scrii." O spune cu dragoste. Este tandrețe în purtarea lui și mă simt fericit. Mi-a dispărut respectul paralizant de cu ani în urmă. Totul apare ca o relație consolidată. Sânt oarecum copilul lui răsfățat. Mă sperie doar gândul, mai puțin ca altădată, că îi pot dezminți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
existențial devine curb, toate viețile coincid. Pe această coincidență miraculoasă, pe acest eu lărgit se ridică orice jurnal de bună calitate. Același ADN afectiv îi ține pe oameni laolaltă și dirijează evoluția omenirii de la polul extremei cruzimi la cel al tandreței extreme. Pentru că avem același alfabet afectiv putem să ne recunoaștem în experiențe care n-au fost niciodată ale noastre. Se poate, totuși, imagina un jurnal "bine scris" care nu ne atinge în nici un fel. Acesta ar fi jurnalul unui "monstru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a arăta că ceea ce ți s-a dat nu-ți este indiferent. Pe de altă parte, faptul că ai primit ceva în necunoștință de cauză poate să devină sursa unui protest infinit. De aici ambiguitatea oricărui jurnal, amestec de curtoazie, tandrețe și recunoștință cu strigăte, reproșuri și blasfemii. Ceea ce se numește îndeobște "depresie nervoasă" este o criză prelungită de luciditate. Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" și începe să vadă altfel. Această schimbare a calității privirii survine ca urmare a degradării
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumneavoastră și, totuși, nu pot să aleg liniștea. Îmi este pur și simplu imposibil să trag consecințele neîncrederii mele. Mai bine iadul cu dumneavoastră decât mântuirea de unul singur." (6 octombrie 1981) O enormă tandrețe te cuprinde față de acest personaj de o fragilitate extremă căruia, în crepusculul vieții, îi este dat să trăiască ceea ce până atunci nu trăise niciodată "așa" și care ca intensitate, capitulare necondiționată și capacitate de a suferi se potrivește mai degrabă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a trebuit să mă întorc: fiecare respirație era ca un pumnal. Această boală de copii, când îi atinge pe cei în vârstă, este iadul însuși. ― Brahms, partea întîi a Sonatei pentru vioară și pian. M-am gândit la dumneavoastră cu tandrețe și disperare. Ea, mi-am zis, nu va ști niciodată ce a însemnat ― și ce înseamnă ― pentru mine. [...] Sânt oare singurul vinovat că jucați un rol atât de mare în nenorocirea mea?" În sfârșit, în 19 aprilie 1982, un an
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În locul celui care fusese pentru noi autoritatea însăși, apare acum un copil. El părăsește scena înveșmîntat în propria-i neputință, și le dă voie discipolilor să înceapă să existe tocmai în măsura în care îi constrânge să pună, în locul respectului și al devoțiunii, tandrețea grijulie generată în ceilalți de declinul său. Desigur, nu de o inversare a rolurilor este vorba aici. Dar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale, maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate. Tocmai asta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stătea cu el zi și noapte ieșise, profitând de vizita mea, așa încît după o jumătate de oră îl luam în brațe ca pe un prunc și îl ajutam să se răsucească în altă poziție. Groaza inițială se transformase în tandrețe și țin minte că mi-am promis să revin, că m-am pus, aproape, să-mi jur că o voi face, pentru că știam, pe de altă parte, cât este de greu să-ți respecți pornirile și avânturile de o clipă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de cafea; a treia oară, intim-drăgăstos, poza este fixată într-o ramă aurie micuță, așezată pe biroul secretarei adjuncte care tocmai își pilește unghiile și care trebuie să lase senzația că se uită din când în când la premier cu tandrețea cu care acasă îi scapă ochii pe poza de pe etajeră a iubitului, soțului sau copilului plecat în vacanță. Sânt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor și vestitor de cult? Sau de vină e premierul nostru pentru că, mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în sine un cuvânt cald, iar o cocină nu emană altceva decât căldură și protecție. EA: O îngrămădeală alandala, fertilitate, nevoia de sprijin, sugrumarea nevoii de a respinge, absența spirituală, lenea molipsitoare de afară. EL: Clarificarea se naște din sindromul tandreței prin încheierea căsătoriei între porc și cocină. Cocina de porci este un cuvânt existențial ca o pledoarie împotriva oricărui lucru dintre oameni în sine. Și în gunoi scormonește spintecătorul, acela deci, care se oferă și desface tot, pentru că poate să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
istorisind această întâmplare, mai evlavioas decât părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nimfă a cărei vocație trebuia să fie alta. Tânăra, deși îndurerată și mereu temătoare în deciziile pe care trebuia să le ia, cu toate că trădează prin lipsa ei de fermitate, nu poate fi însă acuzată de lipsa sentimentelor materne, are o tandrețe aparte față de copilul născut în taină. Acesta va răscumpăra sfârșitul tragic al părinților săi, ajungând o figuă remarcabilă, un întemeietor al cetății.621 Cu Ninfale fiesolano suntem în preajma Decameronului, prin primatul acordat acțiunii, economia mijloacelor, oportunuiatea limbajului persoanjelor, sensibilitatea față de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
istorisind această întâmplare, mai evlavioas decât părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nimfă a cărei vocație trebuia să fie alta. Tânăra, deși îndurerată și mereu temătoare în deciziile pe care trebuia să le ia, cu toate că trădează prin lipsa ei de fermitate, nu poate fi însă acuzată de lipsa sentimentelor materne, are o tandrețe aparte față de copilul născut în taină. Acesta va răscumpăra sfârșitul tragic al părinților săi, ajungând o figuă remarcabilă, un întemeietor al cetății.621 Cu Ninfale fiesolano suntem în preajma Decameronului, prin primatul acordat acțiunii, economia mijloacelor, oportunuiatea limbajului persoanjelor, sensibilitatea față de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Saturn la Lună Conjuncție Dispoziție: Depinde de vârstă. La o persoană tânără, despărțirea de copilărie poate fi resimțită În mod dureros, În timp ce la un adult se va traduce mai simplu printr-o perioadă de nostalgie sau de regrete, punctată de tandrețe sau amărăciune, după caz. Bine suportat, acest tranzit generează o sensibilitate mai lucidă și o mai bună gestionare a laturii emoționale. Individul se simte pregătit să-și asume responsabilități pe plan familial, vrea să se așeze la casa lui, să
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
preferă integritatea moralității sale interioare și comite un act radical își părăsește nevasta și copilul. Niciodată nu am crezut, nici chiar în momentele de abandon total, că situația mea era definitivă sau veșnică. În familia mea, cunoscusem admirabile exemple de tandrețe feminină. Ideile mele religioase m-au făcut să văd în căsătorie singurul ideal ireproșabil și admisibil. Am ajuns să-mi închipui că o tânără foarte blândă, iubitoare și serioasă ar putea într-o zi să mă învețe să o iubesc
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ei, chiar mai virilă decât Memoriile lui Hadrian. După ce au adus argumente în sprijinul virilității ei, au deslușit implicațiile a ceea ce susțineau: că Yourcenar era cea mai virilă, sau masculină dintre scriitoarele în viață; că îi lipsea căldura emoțională și tandrețea, și că scria ca un bărbat; și că atât forma cât și conținutul erau logice și raționale, exact în maniera în care bărbații fuseseră percepuți psihologic de-a lungul timpului. Nu era nimic lipsit de vlagă sau pasiv în ceea ce privește senzația
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și lustruia podeaua. O clipă am luptat împotriva năvalei unei amintiri de-o imperioasă gingășiei, apoi m-am lăsat s-alunec în trecut, în acest muzeu pustiu, acest mort lăcuti ca un sarcofag, care mă cheamă cu-atât de seducătoare tandrețe. În sfârșit, iluzia și-a slăbit strânsoarea. Umblând de colo-colo prin crâng, am descoperit câteva terebinți arbuști-coniferi cu scoarța crăpată din cauza căldurii și picurând un fel de rășină chihlimbarie a cărei puternică mireasmă cuprindea toate diminețile de luni ale copilăriei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de judecată politică se datorează lecturilor sale și experienței de detenție. Între cele două personaje există diferențe importante de înțelegere a lucrurilor. Disputele lor sunt amicale, în ciuda divergențelor clare și a insultelor pe care și le adresează, cu o anumită tandrețe totuși. Într-o asemenea discuție, Nerjin își exprimă atitudinea față de închisoare. Ca și Soljenițîn însuși, el nu regretă timpul petrecut în detenție, considerându-l o etapă necesară în formarea personalității sale, prin îndepărtarea de viața derutantă a societății și prin
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de semne și simboluri plastice. Radu Negru, 1970 De milenii, roata olarului perpetuează în felul ei geneza pământului, cucerind forme din mișcarea rotundă. Asemenea rândunelului, olarul dumică mai întâi hrana strungului, umezind pământul cu apă și supunând tina numai prin tandrețe și fină pricepere, ambele născute din acea căldură ce transformă meseria în artă. Fiorul omului se transmite nemijlocit pământului prin contactul direct al degetelor. Degetele olarului cântă parcă pe strune de scripcă, pe găuri de cimpoi, pe nervuri de frunză
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]