1,982 matches
-
eșapament și, nota cea mai aparte, mirosul ascuțit de ambreiaj ars, suprasolicitat de panta dură și de locul îngust în care șoferii încercau să-și găsească un loc de parcare. Lângă o grămadă de busuioc verde în floare este așezată tanti Sabina, 85 de ani, originară chiar din Nicula. Încerc să intru în dialog cu ea, după ce cumpăr un buchet de busuioc verde cu aromă puternică, îmbătătoare. Prima dificultate a acestui teren : nu înțeleg întotdeauna graiul aparte al acestor oameni, presărat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Învăț cum trebuie. Cu toate că eu am crescut cu limba română. Da. Dintre persoanele care rămăseseră În viață și cu care ne-am reîntâlnit sunt Moisă Bob, care a murit În 2001 și cu care am avut relații permanente Îi spuneam „tanti”. Tanti are și un băiat pe care-l cheamă Sorin și este profesor de engleză - locuiește În București. Ne Întâlnim destul de frecvent. Deci acest lucru ne-a făcut să devenim prieteni pe viață - mai mult, rude. Legătura este foarte puternică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum trebuie. Cu toate că eu am crescut cu limba română. Da. Dintre persoanele care rămăseseră În viață și cu care ne-am reîntâlnit sunt Moisă Bob, care a murit În 2001 și cu care am avut relații permanente Îi spuneam „tanti”. Tanti are și un băiat pe care-l cheamă Sorin și este profesor de engleză - locuiește În București. Ne Întâlnim destul de frecvent. Deci acest lucru ne-a făcut să devenim prieteni pe viață - mai mult, rude. Legătura este foarte puternică. Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mult, rude. Legătura este foarte puternică. Cu ei vorbeați despre perioada Holocaustului sau, tot ca și cu mama dumneavoastră, evitați tema? Nu, nu. Când mă duceam la București - eu, fiind doctoriță, mergeam acolo la cursuri -, mă duceam În vizită și tanti Îmi mai povestea. Dar sigur că nu foarte mult - ăsta e un mare șoc, nu-ți prea place; când vorbești despre ceva frumos Îți place foarte mult să comentezi, dar când este ceva dureros, nu prea. Pe urmă, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ales pentru un copil, foarte mulți au murit. În afară de asta am avut și scarlatină, la 11 luni... aici, În Iași, am stat cu mama. Poate din cauza asta v-ați făcut medic. Cred că din cauza asta. Am avut relații și cu tanti Sima. Ei locuiau În Cernăuți până să plece În Israel. Corespondam foarte des, iar mama a mai fost pe acolo. Având În vedere aceste prietenii tragice care durează toată viața... Mama a mai plecat la Cernăuți cât au stat ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și l-au dat afară. „Ce vrei, nu știu ce...” - „Nu vreau nimic”. Raymond mi-a zis: „Vrei să vii la mine?”. - „Nu pot, i-am zis, că n-am să primesc pașaport”. A fost la noi, i-a plăcut... Odată vine tanti Berta la noi și spune: „Dragă Sam, Raymond vrea să-i faceți o vizită” - „Cum să-i fac o vizită, că doar nu stă la Cluj?... Stă la New York. Cum să ies din țară? Cum să trec oceanul?”. „Am adus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Sam, Raymond vrea să-i faceți o vizită” - „Cum să-i fac o vizită, că doar nu stă la Cluj?... Stă la New York. Cum să ies din țară? Cum să trec oceanul?”. „Am adus bilete. Dus-Întors, Târgu-Mureș - New York, New York - Târgu-Mureș”. „Tanti Berta, dar de unde să plătesc?”, că știam că un bilet costă 800 de dolari. „Eu n-am atâția bani. Am de toate aici, dar n-am dolari” - „Dar cine v-a spus să plătiți? Dumneavoastră meritați de o mie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
DAVIDOVICI: Nu puteai să ai șaizeci... Ai mai luat treizeci de kile În drum, Otto? Nu... Erai mic, slab, iute... - ADLER: Întotdeauna am fost un gras. La liceu aveam două porecle - evident, În ungurește, că era liceu maghiar. Una era „tanti cu cafeaua cu lapte”, pentru că toată lumea a aflat foarte repede că noaptea, când mă culcam, mama Îmi punea pe noptieră o cană cu cafea cu lapte și eu mă trezeam pe la unu-două noaptea și o beam (râde) - și mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu lapte”, pentru că toată lumea a aflat foarte repede că noaptea, când mă culcam, mama Îmi punea pe noptieră o cană cu cafea cu lapte și eu mă trezeam pe la unu-două noaptea și o beam (râde) - și mi se spunea „tanti, cafeaua”. Și a doua, când am Început să mă Îngraș, cu un an de zile Înainte de deportare mi se spunea „osânză”, În ungurește. Așa că nu eram chiar așa de slab. Dar am slăbit până la urmă. DAVIDOVICI: Și-a revenit pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
DAVIDOVICI: Da. Din acest lagăr vedeam fumul crematoriului. Transporturile nu au Început cu noi și nu s-au terminat cu noi. Că veneau mereu transporturi. Eu am căpătat o rochie În dungi, lungă până la pământ și se striga după mine: „Tanti, nu știi unde e cutare și cutare?”... Așa arătam. Pe spate mi s-a pus numărul barăcii unde trăgeam. - Ce număr? DAVIDOVICI: Nu mai știu. Apoi principala preocupare au fost apelurile. Aș vrea să mai spun un amănunt care... Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sigur că da... DAVIDOVICI: Da, da... Eu am două numere. - Și În momentul În care ați plecat de la Auschwitz ați plecat cu vechea uniformă? DAVIDOVICI: Dar nu era o uniformă, ci o rochie În dungi, care era... Și mă strigau „tanti”... La 18 ani... - De ce vă strigau așa? DAVIDOVICI: Pentru că așa arătam. - Colegele vă strigau așa? DAVIDOVICI: Nu colegele... „Unde este W. C. -ul, tanti?” Nici nu-ți Închipui cum arătam rochia aia lungă, cu niște saboți care mi-au deformat picioarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
uniformă? DAVIDOVICI: Dar nu era o uniformă, ci o rochie În dungi, care era... Și mă strigau „tanti”... La 18 ani... - De ce vă strigau așa? DAVIDOVICI: Pentru că așa arătam. - Colegele vă strigau așa? DAVIDOVICI: Nu colegele... „Unde este W. C. -ul, tanti?” Nici nu-ți Închipui cum arătam rochia aia lungă, cu niște saboți care mi-au deformat picioarele... - și acum le am deformate. Ei, și am ajuns la Altenburg... - Iar s-a făcut dezinfecție? DAVIDOVICI: Da, da... Tot pe priciuri dormeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
românesc. Dar ce pol de stânga poți face cu Năstase, Hrebenciuc, Cosmâncă, Dan Iosif și toată caracuda îmbogățită sub umbrela protectoare și zâmbăreață a d-lui Iliescu. Ce poate oferi Năstase unui pol de stânga? Doar o omletă făcută de tanti Tamara. Poate un pol de stânga să cozmâncăiască prin iazurile murdare ale lui Dan Iosif? Acest pol de stânga apare foarte târziu, când cei care l-ar fi vrut au obosit așteptându-l, în vânzoleala asta democratică, bâțâită și hlinzită
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mele. Ai dreptate, nașule, că nașa stă cam rău cu inima! Fetița s-a urcat pe perna din spate și finu’ Vasile a plecat ca un bolid. Era Duminică după amiaza. A oprit mai întâi la o verișoară a mamei, tanti Leonorica - era în drum - a lăsat-o pe fetiță acolo ca să meargă amândouă la părinți. Iar el s-a întors după mine. La țară, Duminica după amiază lumea iese la portiță, mai ales femeile, și-și deapănă amintirile sau spun
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tata nu mai puteau vorbi, ci doar mă pipăiau pe față, pe mâini. Doar din când în când mama zicea: Tu ești, Gicușor?, și o îneca plânsul. Nu mai semănam cu cel de-acum 20 de ani. Finu’ Vasile și tanti Leonorica au rugat mulțimea să plece, și oamenii au început să se retragă, grupuri, grupuri. Se mirau: Ce douăzeci, mă! Douăzeci și doi! Tata mergea sprinten la cei 71 de ani ai săi, puțin cam aplecat din cauza unei hernii neoperate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Portarii îngălbeniseră. Eu mi-am văzut de treabă, calm, sigur pe mine. Am plecat. Ajungem în anii '80. Eu stăteam în Militari. Aveam cenaclu. În acea vreme, în toată Casa Scânteii, se mai făcea cafea numai acolo, în chicineta lui tanti Luchi, femeia noastră de serviciu. Toate prizele erau sigilate. Nu mai era voie. Economie la curent. De la tipografi până la redactori veneau toți după o cafea la tanti Luchi. Făcea, biata femeie, cafea non-stop. Veneau de pe la România literară, de pe la Flacăra: tanti
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în toată Casa Scânteii, se mai făcea cafea numai acolo, în chicineta lui tanti Luchi, femeia noastră de serviciu. Toate prizele erau sigilate. Nu mai era voie. Economie la curent. De la tipografi până la redactori veneau toți după o cafea la tanti Luchi. Făcea, biata femeie, cafea non-stop. Veneau de pe la România literară, de pe la Flacăra: tanti Luchi, fă-ne și nouă o cafea. Stăteau acolo, fumau o țigară, schimbau câteva vorbe cu noi. Ca între colegi. Într-o zi, mă trezesc cu Virgil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
tanti Luchi, femeia noastră de serviciu. Toate prizele erau sigilate. Nu mai era voie. Economie la curent. De la tipografi până la redactori veneau toți după o cafea la tanti Luchi. Făcea, biata femeie, cafea non-stop. Veneau de pe la România literară, de pe la Flacăra: tanti Luchi, fă-ne și nouă o cafea. Stăteau acolo, fumau o țigară, schimbau câteva vorbe cu noi. Ca între colegi. Într-o zi, mă trezesc cu Virgil Mazilescu intrând în biroul meu, unde eu făceam ședințe de cenaclu. Nonșalant, așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Luchi, fă-ne și nouă o cafea. Stăteau acolo, fumau o țigară, schimbau câteva vorbe cu noi. Ca între colegi. Într-o zi, mă trezesc cu Virgil Mazilescu intrând în biroul meu, unde eu făceam ședințe de cenaclu. Nonșalant, așa: tanti Luchi, fă-mi o cafea. Eu când l-am văzut intrând în birou, mi-am scos ceasul de la mână, brățara, ochelarii i-am dat jos. Nu mă provocase? Sânziana Pop, de la biroul din fața mea, precis știa ce urmează. Cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Keqing cu care s-a inițiat în practica erotică, numită metaforic "nor și ploaie". În familia reală, Baoyu este răsfățat în lumea gineceului, în lumea feminină ce roiește în jurul lui: bunica Jia Mu, întruchiparea autorității absolute, Feng Jie, adevărata stăpână, tanti Xue, mama lui Baochai, Podoaba prețioasă, pe care mama sa ar fi vrut s-o vadă la Curtea împăratului ca favorită. Cu Baochai, Podoaba prețioasă, tânărul Baoyu se va căsători fără să o iubească, dezamăgit de viața plină de deșertăciuni
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Limbajul înseamnă multe lucruri. Stil, dar și consecvență în stilul respectiv, o anume rigoare, deci o anume nuanță de la care, dacă te abați, falsezi. Și, după alte câteva zeci de pagini, mi-am zis: asta e situația, scriu un roman. Tanti Sofica, nașa Lena, mătușa Zizi, verișoara Pulheria și mireasa aveau încă multe de spus. Și le-am lăsat să spună. Am mers pe mâna lor. De-acum știam că sunt puternice. La un moment dat, am intervenit totuși în sensul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el mi-a răspuns: „Familia noastră are longevitate și-o să trăiesc și eu până la 90 de ani !”, povestește Radu („Anii detenției”, în vol. „V. Voiculescu - contribuții buzoiene”, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1993). Tot
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
stai. De fapt întreaga casă te invita la odihnă, la meditație și îți făcea invitația să mai poftești pe acolo. Și cum „omul sfințește locul”, stăpânii acestei căsuțe te primeau cu drag și-ți ofereau tot ce aveau mai bun. Tanti Ghența era o gospodină bună și avea mereu prăjituri gustoase de oferit. Erau buni învățători și au educat generații de elevi. Țin minte că eram absolventă a clasei întâi, când tanti Ghența m-a luat cu ea la școala din
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
până la moarte. Cred că eram studentă deja și mama mi-a spus să-i facem o vizită lui tanti Ghența pentru că e foarte bolnavă. Am luat un buchet frumos de flori și am plecat cu mama să o salut pe tanti Ghența: stătea în pat, s-a scuzat că nu se poate ridica. Eu i-am pus buchetul de flori pe plapumă, la picioare, pentru că nu le putea ține în mână; și atunci mi-a spus că se duce, simte că
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
că nu mai are mult. Am rugato să mai rămână, dar cu vocea ei blândă dintotdeauna mia spus că s-a terminat. Eu am plecat a doua zi din Frasin și, cam la o săptămână, a plecat dintre noi și tanti Ghența. Nașu’ Iancu a fost alintat toată viața de ea, de aceea a rămas stingher și neajutorat după plecarea ei. A suferit mult, pentru că abia atunci a descoperit, cred, cu adevărat, ce înger grijuliu și atent fusese tanti Ghența. La
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]