2,111 matches
-
a lui Bertrand Russell, devine interesat de logica matematică. Ulterior avea să declare că acest domeniu este „"o știință deasupra tuturor, care conține ideile și principiile care stau la baza tuturor științelor"”. Gödel are cercetări fundamentale în matematică și logică: teorema completitudinii calculului cu predicate, metoda aritmetizării meta-matematicii, teorema incompletitudinii sistemelor formale, teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși, prima definiție a funcției recursive generale. Aceste teoreme au fost inspirate din opera logică a lui Leibniz și au
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
matematică. Ulterior avea să declare că acest domeniu este „"o știință deasupra tuturor, care conține ideile și principiile care stau la baza tuturor științelor"”. Gödel are cercetări fundamentale în matematică și logică: teorema completitudinii calculului cu predicate, metoda aritmetizării meta-matematicii, teorema incompletitudinii sistemelor formale, teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși, prima definiție a funcției recursive generale. Aceste teoreme au fost inspirate din opera logică a lui Leibniz și au arătat că rolul formalizării matematice introduse de David
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
declare că acest domeniu este „"o știință deasupra tuturor, care conține ideile și principiile care stau la baza tuturor științelor"”. Gödel are cercetări fundamentale în matematică și logică: teorema completitudinii calculului cu predicate, metoda aritmetizării meta-matematicii, teorema incompletitudinii sistemelor formale, teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși, prima definiție a funcției recursive generale. Aceste teoreme au fost inspirate din opera logică a lui Leibniz și au arătat că rolul formalizării matematice introduse de David Hilbert este de nerealizat
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
baza tuturor științelor"”. Gödel are cercetări fundamentale în matematică și logică: teorema completitudinii calculului cu predicate, metoda aritmetizării meta-matematicii, teorema incompletitudinii sistemelor formale, teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși, prima definiție a funcției recursive generale. Aceste teoreme au fost inspirate din opera logică a lui Leibniz și au arătat că rolul formalizării matematice introduse de David Hilbert este de nerealizat. Prima teoremă are însemnătate logică și conține importante implicații de ordin filozofic, fiindcă arată imposibilitatea unei formalizări
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși, prima definiție a funcției recursive generale. Aceste teoreme au fost inspirate din opera logică a lui Leibniz și au arătat că rolul formalizării matematice introduse de David Hilbert este de nerealizat. Prima teoremă are însemnătate logică și conține importante implicații de ordin filozofic, fiindcă arată imposibilitatea unei formalizări complete a gândirii umane. A stabilit că în orice sistem deductiv, destul de implicat pentru a include raționamente aritmetice, există teoreme matematice care pot fi nerezilvabile
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
Hilbert este de nerealizat. Prima teoremă are însemnătate logică și conține importante implicații de ordin filozofic, fiindcă arată imposibilitatea unei formalizări complete a gândirii umane. A stabilit că în orice sistem deductiv, destul de implicat pentru a include raționamente aritmetice, există teoreme matematice care pot fi nerezilvabile în cadrul sistemului (nu pot fi nici demonstrate, nici infirmate). Teoremele de incompletitudine ale lui Gödel pun evidență caracterul deschis al cunoașterii matematice. În prima perioadă a activității sale, Gödel a făcut parte din Cercul de la
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
filozofic, fiindcă arată imposibilitatea unei formalizări complete a gândirii umane. A stabilit că în orice sistem deductiv, destul de implicat pentru a include raționamente aritmetice, există teoreme matematice care pot fi nerezilvabile în cadrul sistemului (nu pot fi nici demonstrate, nici infirmate). Teoremele de incompletitudine ale lui Gödel pun evidență caracterul deschis al cunoașterii matematice. În prima perioadă a activității sale, Gödel a făcut parte din Cercul de la Viena. Mai târziu a criticat subiectivismul lui Russell și al altora în problemele filosofice ale
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
ecuant, propunând un sistem ce era doar aproximativ geocentric, demonstrând trigonometric că Pământul nu este centrul exact al universului. Rectificarea sa a fost ulterior utilizată în modelul copernican, împreună cu perechea Tusi și cu lema Urdi a lui Mo'ayyeduddin Urdi. Teoremele lor au jucat un rol important în modelul heliocentric copernican, la care s-a ajuns prin inversarea direcției ultimului vector care leagă Pământul de Soare. În versiunea publicată a lucrării sale, Copernic citează și teoriile lui Albategni, Arzachel și Averroes
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
polinomiale, sunt olomorfe. Un instrument central în analiza complexă este integrala. Integrala de-a lungul unei linii închise de la o funcție ce este olomorfă pe tot domeniul mărginit de această linie închisă, este întotdeauna zero; aceasta ne este dată de teorema integrală Cauchy. Valorile unei funcții olomorfe interioare unui disc pot fi calculate cu ajutorul unei integrale de-a lungul frontierei discului : Formula integrală Cauchy.
Analiză complexă () [Corola-website/Science/314283_a_315612]
-
limitat la dublul lățimii de bandă a canalului. Nyquist și-a publicat rezultatele în lucrarea "Certain topics in Telegraph Transmission Theory" („Unele aspecte ale teoriei transmisiunilor prin telegraf”, 1928). Această regulă este o formulare a ceea ce astăzi este cunoscut drept Teorema de eșantionare Nyquist-Shannon.
Harry Nyquist () [Corola-website/Science/313429_a_314758]
-
luare a deciziilor în condiții de incertitudine. În teoria jocurilor simultane, o strategie minimax este o strategie mixtă care face parte din soluția unui joc cu sumă zero. În jocurile cu sumă zero, soluția minimax este aceeași cu echilibrul Nash. Teorema minimax afirmă că: Echivalent, strategia jucătorului 1 îi garantează un câștig de V indiferent de strategia jucătorului 2, și în același timp jucătorul 2 își poate garanta un câștig de -V. Numele de minimax apare deoarece fiecare jucător încearcă, la
Minimax () [Corola-website/Science/313423_a_314752]
-
timp jucătorul 2 își poate garanta un câștig de -V. Numele de minimax apare deoarece fiecare jucător încearcă, la fiecare pas, să minimizeze câștigul maxim al celuilalt — deoarece jocul este cu sumă zero, își maximizează astfel propriul câștig minim. Această teoremă a fost enunțată de John von Neumann, care a afirmat: "Din câte pot vedea, nu poate să existe o teorie a jocurilor ... fără acea teoremă ... am considerat că nimic nu merita publicat până când nu a fost demonstrată teorema minimax". Următorul
Minimax () [Corola-website/Science/313423_a_314752]
-
al celuilalt — deoarece jocul este cu sumă zero, își maximizează astfel propriul câștig minim. Această teoremă a fost enunțată de John von Neumann, care a afirmat: "Din câte pot vedea, nu poate să existe o teorie a jocurilor ... fără acea teoremă ... am considerat că nimic nu merita publicat până când nu a fost demonstrată teorema minimax". Următorul exemplu de joc cu sumă zero, în care A și B mută simultan, ilustrează soluțiile "minimax". Se presupune că fiecare jucător are la dispoziție trei
Minimax () [Corola-website/Science/313423_a_314752]
-
minim. Această teoremă a fost enunțată de John von Neumann, care a afirmat: "Din câte pot vedea, nu poate să existe o teorie a jocurilor ... fără acea teoremă ... am considerat că nimic nu merita publicat până când nu a fost demonstrată teorema minimax". Următorul exemplu de joc cu sumă zero, în care A și B mută simultan, ilustrează soluțiile "minimax". Se presupune că fiecare jucător are la dispoziție trei variante, și se consideră matricea câștigurilor A afișată la dreapta. Se presupune că
Minimax () [Corola-website/Science/313423_a_314752]
-
vieții a fost redactor la revista din Paris; membru al comitetului de redacție al revistei (Cercul de Artă Contemporană, Zürich), apoi membru consiliului de redacție al revistei . Fundamentele științifice ale discursului lupascian sunt: principiul al doilea al termodinamicii, teoria relativității, teorema lui Zermelo, unele aspecte teoretice ale mecanicii cuantice: cuanta de energie a lui Max Planck, descoperirea naturii corpuscular-ondulatorii a luminii (Einstein), principiul de nedeterminare (Werner Heisenberg), principiul complementarității (Niels Bohr), principiul de excluziune (Wolfgang Pauli), descoperirea spinului particulelor - J. Uhlenbeck
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
de bază, astfel: unde sunt polinoamele Bernstein de gradul "n", în care t = 1 și (1 - t) = 1. Uneori, este de dorit să se exprime o curbă Bézier sub formă de polinom și nu de sumă de polinoame Bernstein. Aplicarea teoremei binomiale la definiția curbei, urmată de o rearanjare a termenilor, dă rezultatul: unde Această formulare este practică dacă formula 16 poate fi calculat anterior evaluărilor lui formula 17.
Curbă Bézier () [Corola-website/Science/314925_a_316254]
-
(sau al sertarelor, sau al porumbeilor) este o teoremă matematică ce afirmă că dacă există n obiecte dispuse în n-1 cutii, atunci există o cutie care conține cel puțin două obiecte. Chiar dacă principiul lui Dirichlet este binecunoscut, originile lui sunt obscure. Acest principiu a fost folosit de către Dirichlet
Principiul lui Dirichlet () [Corola-website/Science/318459_a_319788]
-
raportează extraordinarul caz directorului Institutului de Cercetări Biologice, urangutanul Zaïus, care consideră că omul a fost dresat. Acesta din urmă ia hotărârea de a studia împerecherea omului cu Nova. După această împerechere se va naște Sirius. Ulysse îi scriei Zirei teorema lui Pitagora, iar ea uimită își dă seama că omul are o inteligență la fel de mare ca maimuțele de pe planeta Soror. Zira vorbește cu el și păstrează secretul. Singurul care a aflat de inteligența lui Ulysse este logodnicul Zirei, Cornelius. Zira
Planeta maimuțelor (roman) () [Corola-website/Science/320444_a_321773]
-
unitate pe discul unitate duce la obținerea unui difeomorfism pe un disc deschis. O elegantă demonstrație a fost dată de Hellmuth Kneser, iar o alta complet diferită a fost dată de Gustave Choquet în 1945, aparent fără să știe că teorema era deja cunoscută. Grupul difeomorfic al cercului (care păstreză orientarea) este liniar conex. Acest lucru se poate vedea din faptul că orice astfel de difeomorfism poate fi adus la un difeomorfism "f" de reali care satisfac relația "f"("x"+1
Difeomorfism () [Corola-website/Science/317949_a_319278]
-
punctelor sistemului la un moment de timp dat) determină în mod univoc întreaga mișcare. Din expresia ecuației fundamentale și a principiului al treilea al mecanicii, folosind calculul diferențial și considerente geometrice legate de sistemul de puncte materiale se deduc toate teoremele generale ale mecanicii, iar din acestea, prin anularea cauzelor care produc schimbările dinamice (forță, momentul forței), se demonstrează legile de conservare ale mărimilor dinamice: impuls, moment cinetic, energie mecanică. Principiul al doilea al mecanicii exprimă relația dintre forță și variația
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
liniile externe corespunzătoare stărilor inițială și finală. Contribuțiile lor se sumează, semnul fiecărui termen fiind determinat de permutările fermionilor din stările inițială și finală și de numărul buclelor fermionice interne. Rezultatul obținut pe baza diagramelor Feynman este cel indicat de teorema lui Wick. Expresiile analitice ale amplitudinilor sunt bine definite în ordinul cel mai jos al teoriei perturbațiilor; în ordine superioare, care corespund unor diagrame Feynman cu bucle închise, ele sunt ambigue sau infinite. Aceste așa-numite "divergențe" au origini diferite
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
lui │ │5. Studierea unor funcții din punct de vedere │Weierstrass. Note: - În introducerea noțiunilor de limită a unui șir │└ ┘ │ │într-un punct și de șir convergent nu se vor │pentru orice număr natural n │ │introduce definițiile cu E și nici teorema de ● Operații cu șiruri care au limită │ │convergență cu E. ● Limite de funcții: interpretarea grafică a │ │- Se utilizează exprimarea "proprietatea lui ...", │limitei unei funcții într-un punct utilizând │ │"regula lui ...", pentru a sublinia faptul că se │vecinătăți, limite laterale │ │face
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
care verifică │comutativ (Q, R, C, Z(p), p prim) ● Forma algebrică a unui polinom, funcția 6.1. Transferarea, între structuri izomorfe, a │polinomială, operații (adunarea, înmulțirea, │ │datelor inițiale și a rezultatelor, pe baza │înmulțirea cu un scalar) │ │proprietăților operațiilor Teorema împărțirii cu rest; împărțirea │ │6.2. Modelarea unor situații practice, utilizând │polinoamelor, împărțirea cu X - a, schema lui │ │noțiunea de polinom sau de ecuație algebrică │Horner ● Rădăcini ale polinoamelor, relațiile lui Viete 1. Identificarea legăturilor dintre o funcție │ELEMENTE DE
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
Utilizarea structurilor algebrice în │comutativ (Q, R, C, Z(p), p prim) │ │rezolvarea de probleme practice Forma algebrică a unui polinom, operații 5.2. Determinarea unor polinoame sau ecuații │(adunarea, înmulțirea, înmulțirea cu un scalar) │ │algebrice care îndeplinesc condiții date ● Teorema împărțirii cu rest; împărțirea │ │6.1. Exprimarea unor probleme practice, folosind │polinoamelor, împărțirea cu X - a, schema lui │ │structuri algebrice sau calcul polinomial │Horner 6.2. Aplicarea, prin analogie, în calcule cu ● Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui │ │polinoame, a metodelor de
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
algebrice care îndeplinesc condiții date ● Teorema împărțirii cu rest; împărțirea │ │6.1. Exprimarea unor probleme practice, folosind │polinoamelor, împărțirea cu X - a, schema lui │ │structuri algebrice sau calcul polinomial │Horner 6.2. Aplicarea, prin analogie, în calcule cu ● Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui │ │polinoame, a metodelor de lucru din aritmetica │Bezout; ● Rădăcini ale polinoamelor, relațiile lui Viete │ │ │pentru polinoame de grad cel mult 4 1. Identificarea legăturilor dintre o funcție │ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ │ │continuă și derivata sau primitiva acesteia ● Probleme care
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]