5,413 matches
-
două articole. Acela în care se scrie despre un terorist care atacă soldați aflați în misiune și îl rănește pe unul dintre aceștia, deși intenționa să-l ucidă, dar când este, absolut firesc în condițiile luptei, eliminat, se declanșează un teribil scandal în urma cărui militarul care-și făcuse datoria ajunge în pușcărie, conducerea armatei face declarații aberante, iar mama teroristului îi cere imperativ prim-ministrului să își ceară scuze publice. Sau articolul referitor la un ofițer cu mari merite în slujba
NECONFIDENŢIAL! (FILE DE ISTORIE COTIDIANĂ) de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368798_a_370127]
-
o pupă-n găoază”. În satul ardelean în care am copilărit, luam primul contact cu „Moșu’” pe 6 decembrie, când ieșeau pe înserate „Nicolaușii” sași pe stradă. Pocneau amenințător din bice și somau copiii să fie cuminți. Aveam o frică teribilă de ei, chiar dacă bănuiam că, la cât de cuminte eram, nu m-ar fi băgat tocmai pe mine în sac. Dar parcă poți să știi? Nici băiatul vecinilor - Culiță a´ lu’ Ștefenel - nu făcuse cine știe ce năzbâtii în anul în care
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
cu ce stau față în față sau poate că e o pedeapsă divină? Însă nu cred pentru că doctorul a spus că nu m-am odihnit cum trebuie nu m-am alimentat așa cum ar fi trebuit fiind prins mereu în acest teribil vârtej al afacerilor nu m-am gândit prea mult la mine. Apoi și stresul spiritual ce ma măcinat în interiorul meu, totul adunat a rezultat această oribilă boală ce mă poate omorâ, e teribil acest sentiment al conștienței faptului că mai
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
elementul numeric și prin inspirația lui fără răgaz, cât prin acea sforțare necomună de a îmbrățișa umanitatea integral, secând stiluri de idei, într-o modificare continuă, de esență genezică. Nimic stabil la prima ochire, deși totul e spiritualicește sistematic. Îndărătul teribilei erupții lirice, ca de metal rar, necunoscut, temele de înșiruire într-o omogenitate adâncă pe care o detectează numai expertiza în amănunt. E cu desăvârșire greșit a vedea aici o emanație poetică directă și, ca atare, produsul unei inspirații instinctive
LICEUL TEORETIC TUDOR VLADIMIRESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369023_a_370352]
-
înțeleg...” Tovarășe Piso, avem dovezi! Nici noi nu înțelegem cum un artist ca dumneata (?), recunoscut (??) și recompesat (???) de regimul nostru, în loc să-și vadă de treabă, face propagandă fascistă, legionară!” Acuzatul rămâne tot mai năuc, dar i se azvârle sub ochi teribila „dovadă”, în care recunoaște corectura ciclului Frumoasa morăriță, așa cum o trimise deunăzi la tipografie. Politrucul dă paginile și, ajungând la liedul In grun will ich mich kleiden („Aș vrea să mă înveșmântez în verde”), izbucnește cu indignare: „Ce înseamnă asta
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
dantele pe geamuri”, tristețea toamnei, când „ Pe alei, ca-n mănăstire, / Liniștea se întindea”, râsul verii născute „din adânc de suflet de copii”, miracolul nopții de Înviere, iubirea pentru mama, al cărei păr „împrăștie lumină”, chiar și inundațiile cu pierderi teribile la care a fost martoră. Micul scriitor (de atunci) are fericita inocență de a visa o lume a prieteniei universale, în care „Să nu mai fie ură, foame / Niciodată” și se roagă Maicii Domnului: „Ajută-mă să nu fiu rău
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
iubito mi-e frig”. Agafia Drăgan are ceva bacovian în vers, o tristețe fără metafizica acestuia, estompată de cursul poeziei ca un râu care se strecoară printre roci și aluviuni grele. Urcă o Golgotă nevăzută a cuvintelor într-o crepusculară, teribilă lumină interioară bântuită de tristeți. Are o poezie simplă, adeseori prozaică, în care autoarea devine însăși o Medee contemporană. (Referință critică Ion Ionescu-Bucovu) ***15. ȘTEFAN MARINESCU-RĂTEȘTI (București) - POEME ȘI POEZII - VOLUMUL 6, 7, 8, 9, 10 (versuri). Putem spune că
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
o reprezentare a forței tăcerii asumate, mocnită, profundă ca motivație și efect. Strigătul lui Munch este puterea telurică de ermetizare a suferinței. Nu se aude dar vibrează universal, se simte apocaliptic, un apogeu mut al durerii. Viorel Savin găsește această teribilă stare, scriind. Versul său ia forma sinestezică a revoltei, a urii, a lovirii și chiar a uciderii de sentimente într-un parcurs scris diaristic. Destin și ură. Cădere și frică. Iertare și iubirea aproapelui. Toate ca revers existențial. „...da,da
EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370943_a_372272]
-
îi ajunge pe umeri. Ea simte șuvițele. Reci. Fără textura, ca și cum ar fi moarte, nu i-ar mai aparține. Palmele! Ascunse în mănuși că de opereta, palmele Mărținei ard că în flăcări. Atunci, de ce trupul ei tremura că sub ger teribil? I s-a făcut piele de găină pe brațe, pe gât, pe coapse... Nu mai este sigură pe șine. Și... psoriazisul acela tâmpit, maladia care, poate încearcă s-o învețe smerenia. Rănile dintre degete, de pe dosul palmelor albe, s-au
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
întredeschiseseră ușa,să asculte și ele și chicoteau amândou stând pe brânci cu urechile la poveștile lui Gioni cerându-i să vorbească mai tare. La un moment dat, când noi râdeam mai cu foc, începe să se audă un huruit teribil pe stradă, chiar sub ferestrele noastre, ca și cum trecea un convoi de tancuri pe șenile și încep să se scuture geamurile casei.Huruitul devenea tot mai puternic. Ne oprim din râs, ascultând atenți. Se auzeau câinii vecinilor și al gazdelor noastre
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
care continua să-mi țină strâns mâna: -Hai, să trecem pe partea cealaltă a străzii, că riscăm să cadă firele rupte de pe stâlpi, peste noi și să ne electrocuteze! -Hai! a zis el ,impresionat ca și mine, de acele întâmplări teribile, cum nu mai văzuserăm noi, vreodată. Am Trecut strada, simțind nesiguranță în a sta în picioare căci pământul s-a zbătut cu furie, precum valurile în furtună, pentru câteva zeci de secunde, noi reușind cu greu să stăm în picioare
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
era un dragon uriaș ce arunca jerbe de flăcări, la supărare. Noi ne aflam, în apropierea noului cartier Banat și vedeam imagini de coșmar în blocurile noi pe atunci, cu patru etaje. Se auzeau țipete de spaimă, bufnituri și trosnituri teribile, am văzut ferestre deschindu-se și oameni sărind în gol de la etajele superioare, obiecte căzând de la ferestre, însă țipetele de spaimă erau cele mai înspăimântătoare. Mi se ridica părul în cap de emoție și teamă, văzând atâta panică și frică de
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
mine, a acționat cu întârziere Până în acel moment, nu simțisem nimic, nici teamă nici emoții. Poate și frigul ce nu-l simțisem până în acel moment, combinat cu impresiile profunde, să fi contribuit la acea reacție stranie, împreună cu știrile despre repercursiunile teribile, ce reușiserăm să auzim la radio, să-mi fi provocat acei fiori. A doua zi,pe 5 martie 1977 jurnalele prezentau știri de coșmar.Seismul din 4 martie 1977 a provocat daune enorme României în victime umane și nenumărate daune
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
asculte, însă câteva săptămâni mai târziu și-a amintit de acea propunere. Câteva zile, a fost mai liniștită și spera sincer în ajutorul promis de diriginte, până într-o sâmbătă, când mi s-a întâmplat să fiu martora unei scene teribile. Era după amiază, eram acasă eu și Ilinca, fratele meu plecase acasă, era rândul lui să facă aprovizionarea în acea săptămână. Tina, sora Ilincăi era la serviciu schimbul doi, venea acasă după orele 23. Eu eram în cameră învățam căci
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
în căutarea gazdelor. Ilinca a ieșit și ea afară și nu eram preocupată cu cine vorbea, până nu am auzit vocea omului răcnind și înjurând teribil și proferând vorbe urâte, de nedescris. În același moment, aud pocnete și un țipăt teribil, al Ilincăi. Am sărit din pat imediat, am ieșit pe ușă în grabă, ocolind casa prin spate și ajung la acea intrare, trecând pe lângă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercând să scape. Bătrânele nu se vedeau.După ce dau colțul
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
ligheanul să mă duc să schimb apă, cum ligheanul era pe marginea fundului și vasele spălate pe cealaltă când ridic numai ce mi se duc toate farfuriile de se fac țândări pe trotuar iar pe mine cuprinzându-mă o frică teribilă pentru că știam că o luăm din nou. Cand a venit mama seară eu eram cu plapuma trasă peste cap și le sforăiam cum punteam mai tare să creadă că dorm, n-am scos un cuvânt, nu știu de ce dar a
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
ligheanul să mă duc să schimb apa, cum ligheanul era pe marginea fundului și vasele spălate pe cealaltă când ridic numai ce mi se duc toate farfuriile de se fac țăndări pe trotuar iar pe mine cuprinzându-mă o frică teribilă pentru că stiam că o luam din nou. Când a venit mama seara eu eram cu plapuma trasă peste cap si le sforăiam cum punteam mai tare să creadă ca dorm, n-am scos un cuvânt, nu stiu de ce dar a
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
caractere și vieți diferite, teologul din mine crede că mulți dintre ierarhi n-au conștientizat și nu conștientizează pasiunea lor pentru slava deșartă a deșertăciunii lumești. În groaznica lor muțenie celestă, marii păstori, constat cu durere că trăiesc într-o teribilă indiferență. Aproape singurul lucru pe care îl au în comun este faptul că fiecare se vrea mai mare decât celălalt. În goana lor după mărire (putere și bogăție), fiecare face greșeli peste greșeli, fiecare suferă și se chinuie, fiecare tânjește
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
la tine pîndită de moarte prin toate ferestrele inimii, în timp ce lumea noastră a devenit una lăuntrică un cogito ergo es clandestin, cel puțin așa sper ca orbul care cîntă-n somnul zilei, amar să vorbesc despre dragoste sub semnul celei mai teribile singurătăți în care alții încă mai vînd confuzii, o mare de timp pierdut printre degete, zadarnic negativism, mereu de la capăt cîtă vreme aud fluturii de noapte rotindu-se prin ungherele altor greșeli, mereu altele deși încerc să împletesc lucrurile între
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
mai rămas,să mă gîndesc la tinepîndită de moarte prin toate ferestrele inimii,în timp ce lumea noastră a devenit una lăuntricăun cogito ergo es clandestin,cel puțin așa sperca orbul care cîntă-n somnul zilei, amarsă vorbesc despre dragostesub semnul celei mai teribile singurătățiîn care alții încă mai vînd confuzii,o mare de timp pierdut printre degete,zadarnic negativism, mereu de la capătcîtă vreme aud fluturii de noapte rotindu-seprin ungherele altor greșeli, mereu alteledeși încerc să împletesc lucrurile între eleliniștea nu se mai aude
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
cetatea este trecută prin foc, iar troienii, dacă nu mor în luptă, devin prizonieri. După victoria grecilor conduși de comandanți viteji, curajoși și ambițioși, Ulise - primus inter pares - pleacă spre casă, drum străbătut cu mare dificultate și cu multe întâmplări teribile timp de mai mulți ani, povestite cu har de Homer în Odiseea În cântul al II - lea al Iliadei, Homer îl prezintă pe Ulise în rândul comandanților greci, subliniind inteligența ieșită din comun prin asemănarea cu „mintea” lui Zeus: „Iată
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
minute din viață... • În fața marilor decizii militare ar trebuie să stea un general genial. Tot ce am moștenit de la genii este mai mult decât merita lumea asta bulversată. • Sunt genii mari și genii mici. Nu eistă genii mediocre! • Cel mai teribil patent este să fii genial la moment. • Și geniile se confruntă între ei, nu pentru femei, ci pentru idei. Când Academia suedeză nu-ți acordă Nobelul așteptat, ori nu-ți cunoaște meritele, ori ești un ratat... ------------------ Harry ROSS 20 noiembrie
GÂNDURI REBELE (40) – AFORISME: DESPRE GENII de HARRY ROSS în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369542_a_370871]
-
și implicit exterioare. ”O punte/ Între două inimi, O punte/ Între două lacrimi, O punte/ Între două sorți, Să treci Tu peste ea, Eu cred că poți...” (Puntea-Tatiana Afanas-Creciun) * Omul se teme de moarte, fuge de ea îngrozit, crezând-o teribil sfârșit, însă moartea nu e decât o trecere binecuvântată spre o viață a sufletului scăpat de durerea trupului, într-o altă dimensiune unde lumina divină ne înfășoară plină de iubire. Nimic nu putem dobândi, nimic nu putem dărui, nimic nu
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
ne desfășurăm viața deși are și mici oaze de bucurie, în mare parte este sumbru, nuanțat în culorile tristeței și ale îngrijorărilor. În parte datorită faptului că o mare parte a lumii se zbate într-o criză morală și economică teribilă, iar așa cum se observă România nu mai dă nici un semn că lucrurile ar putea lua o întorsătură pozitivă pentru oamenii de rând. În țările mai bogate ale occidentului pentru a câștiga câțiva euros, uneori suntem exploatați și ne confruntăm cu
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
apoi cu precizie, taie țesuturie pentru a ajunge la os și mai apoi cu o lovitură de instrument, cred că ciocan și daltă, „pac”, desface vechea sudură a osului. Când am văzut ce se întâmplă, ba am mai auzit ci teribilul „pac” m-a cuprins o disperată amețeală. Sunt culcat pe un pat... dar nu mi se dă timp să mă dezmeticesc prea bine că sunt readus la realitate... comunicându-mi-se foarte milităros că pacienta cu tija este pregătită de
CHIRURGUL de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369672_a_371001]