2,640 matches
-
că prin iubire trebuie să fim mai buni, mai sensibili și mai elevați în comportamentul cu semeni noștri. Cel ce iubește se simte mai aproape de divinitatea ce a implantat acest sentiment, care-l face pe om să se ridice din tina pământeană la înălțimea zărilor senine și să dorească fericirea lumi întregi, pe care și-o face părtașă la propria fericire. Când din nefericire unul din cei doi parteneri de cuplu trece în lumea umbrelor și a amintirilor, cel care rămâne
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
neuitatul Ion Aldea-Teodorovici, pe versuri ale poetului basarabean Grigore Vieru. Rețin doar următoarele: „Degerat la mâini și la picioare/ Se întoarce acasă Dumnezeu./ Doamne, Cel din sferele senine/ Ce păcate oare-ai săvârșit?/ De Te-au dus acolo și pe Tine/ în Siberii fără de sfârșit”. Sfâșietoare, copleșitoare melodie pe fundalul căreia au luat cuvântul d-na Elena Monu, președinta Societății „Academia Bârlădeană”, Serghei Coloșenco, și autoarea fostă deportată cu părinții în Siberia, la 13 iunie 1941, exact cu două săptămâni înaintea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Maggie, nu pleci nicăieri. —Dă-mi drumul. Acum! Maggie ridica foarte rar vocea și știa că era un lucru șocant. Uri opri în cele din urmă. —Ascultă, Maggie. Nu mă poți lăsa baltă acum. Doar pentru că lucrurile devin înspăimântătoare. —De tine mi-e frică, Uri. —De mine? Ești nebună? —De fiecare dată când am descoperit un nume, persoana respectivă a fost omorâtă. Mai întâi Aweida și acum Kishon. Și știu că nu eu i-am omorât. — Deci crezi că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Am auzit oare cuvântul săracă? Când în casa aceasta plouă cu dolarii trudiți de mine. Și se duc ca pe apă, ba și mai repede. Nu începe din nou cu chestia asta, Ignatius. Am primit două’j’ de dolari de la tine săptămâna asta, ș-am fost silită să te rog aproape-n genunchi ca să mi-i dai. Uită-te mai bine la toate fleacurile pe care ți le-ai cumpărat. Uită-te la aparatu’ de filmat pe care l-ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scris cu antetul Levy Pants. Iubită Myrna, Am primii comunicarea ta jignitoare. Chiar îți închipui că mă interesează aventurile tale de prost-gust cu niște creaturi sub-umane cum sunt cântăreții de muzică folk? În fiecare scrisoare pe care o primesc de la tine mi se pare că găsesc câteva referințe despre degradarea vieții tale personale. Te rog să te limitezi la discuții legate de soluționarea unor probleme și alte asemenea chestii. In felul acesta vei evita cel puțin obscenitățile și jignirile. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui noiembrie În salonul cel mare al imobilului pe care-l posedau pe bulevardul Brand Whitlock, din Bruxelles, dl. și dna. Horacio de Queiroz, părinții Anei Augustina de Queiroz, o fată de o strălucitoare frumusețe, pe care toată lumea o numea Tina și pe care, spre a mă deosebi de ceilalți și a-i atrage atenția, m-am străduit timp de cîteva luni s-o numesc Ana Augustina. O cunoscusem de curînd la Universitatea Saint-Louis, unde urmam aceleași cursuri de filozofie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu Venus a lui Botticelli, Callisto a lui Tizian, Danae a lui Correggio, Leda lui Rafael, femeia goală care se Întinde Într-un colț al unui tablou intitulat Triumful castității - toate femeile pictate de care Îmi aminteam privind-o pe Tina erau goale. Și totul se petrecea ca și cum aveam nevoie să-i găsesc Tinei un loc În lunga istorie a raporturilor dintre ochii bărbaților și trupurile femeilor, ceea ce Îi va permite unui psihanalist, cîțiva ani mai tîrziu, să evoce În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Leda lui Rafael, femeia goală care se Întinde Într-un colț al unui tablou intitulat Triumful castității - toate femeile pictate de care Îmi aminteam privind-o pe Tina erau goale. Și totul se petrecea ca și cum aveam nevoie să-i găsesc Tinei un loc În lunga istorie a raporturilor dintre ochii bărbaților și trupurile femeilor, ceea ce Îi va permite unui psihanalist, cîțiva ani mai tîrziu, să evoce În fața mea erotizarea excesivă a lumii mele intelectuale. Încă o trăsătură tipică pentru un obsedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și adesea penibile pe care le provoacă un loc necunoscut. Îl Întrebasem dacă el considera femeile ca pe niște destinații de vacanță. „Eu nu, dar dumneata, da!“, răspunsese el ridicîndu-se spre a-mi da de Înțeles că ședința se sfîrșise. Tina Încă nu știa că exist, pe cînd eu știam deja că aveam să ne căsătorim! Așa cum tata spunea: „Nu pot oferi decît certitudinea mea, o certitudine totală“, vorbind despre credința lui În Dumnezeu, eu resimțeam cu nu mai puțină forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ne căsătorim! Așa cum tata spunea: „Nu pot oferi decît certitudinea mea, o certitudine totală“, vorbind despre credința lui În Dumnezeu, eu resimțeam cu nu mai puțină forță certitudinea că viața mea va fi de acum Încolo legată de aceea a Tinei la bine și - cum s-a și Întîmplat - la rău. Eram aidoma unui savant care emite o teorie fără să știe dacă e corectă și care, spre a o dovedi, are nevoie să acumuleze date experimentale. Mă Înscrisesem la filologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aveau portjartiere roz sau de culoarea fildeșului. Își ridicau fustele lungi și plisate și, În timp ce eu mă prefăceam că citesc programele cursurilor afișate pe culoar, zăream preț de cîteva secunde mîinile care li se agitau În jurul jartierelor elastice reglabile. CÎnd Tina intra În gineceu, mă Îndepărtam. Nu țineam să-și Închipuie că aveam poftă să-i privesc partea de sus a coapselor: Într-adevăr, nu doream să le văd, ci să le ating, să le mîngîi, să le lipesc de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
E periculos, din cauza poliției, dar ai să te Întorci? Te-am făcut totuși să simți plăcere, nu-i așa?“. Un ceas mai tîrziu, În timpul cursului de latină - cercetarea surselor lucrării lui Cicero, De Deorum Natura -, am privit-o intens pe Tina. Trebuia oare să-i declar dragostea mea? Forța iubirii pe care aș simți-o pentru ea mi-ar permite să lupt cu chemarea trupului. „Un băiat ca tine merită mai mult decît să se masturbeze singur În pat“, Îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oră mai tîrziu, mi-am Încercat iarăși norocul. O nouă intervenție a mamei! Nici vorbă să pot atinge genunchii fetei! Dar despre mica Chantal ți-am mai vorbit?“. Zscharnack mîrÎia: „N-avem altceva mai bun de ronțăit?“. Logodna mea cu Tina! Era marele meu succes! Lungit pe divan, de fiecare dată cînd anunțam că o visasem pe Tina și că aveam să-mi reîncep povestea logodnei, efectul era garantat: parcă eram Gilbert Bécaud anunțînd că o să cînte Pianistul din Varșovia! Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atinge genunchii fetei! Dar despre mica Chantal ți-am mai vorbit?“. Zscharnack mîrÎia: „N-avem altceva mai bun de ronțăit?“. Logodna mea cu Tina! Era marele meu succes! Lungit pe divan, de fiecare dată cînd anunțam că o visasem pe Tina și că aveam să-mi reîncep povestea logodnei, efectul era garantat: parcă eram Gilbert Bécaud anunțînd că o să cînte Pianistul din Varșovia! Încă un pic și Zscharnack Începea să aplaude. Îl auzeam În spatele meu Împăturindu-și ziarele și reaprinzîndu-și țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Avea o adevărată slăbiciune pentru cele petrecute În ziua căsătoriei, dar avea și simțul suspansului și, ca unui copil, Îi plăcea să Încep cu Începutul, reamintind de prima proiecție a scurtmetrajului meu despre Provența care avusese loc În casa părinților Tinei, o casă comandată În 1911 de un magnat al finanțelor belgiene lui Henry Van de Velde pentru a-l consola că ratase comanda construirii la Paris a teatrului de pe Champs-Élysées. („Idioții!“ murmura Zscharnack, nescăpînd prilejul de a-mi aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Paris a teatrului de pe Champs-Élysées. („Idioții!“ murmura Zscharnack, nescăpînd prilejul de a-mi aminti că poseda niște mobile desenate de Van de Velde, precum și niște ediții originale din Nietzsche Într-o legătură făcută tot de el.) Casa, pe care familia Tinei o revînduse, tocmai fusese distrusă. „Păcat că psihanaliza nu vindecă și de prostie!“ ofta doctorul. Îi dădusem filmului meu titlul Ora exactă, din cauza planurilor fixe cu niște cadrane solare care punctau fiecare secvență. — Ar trebui să te decizi să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
consecutive. (Zscharnack: „Teribil de incestuos, dar să trecem mai departe!“) Puneam piciorul Într-un univers neverosimil, cel al bogătașilor sud-americani. Posedau cu toții mii de hectare, mine de cupru, păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane?“) Mă dusesem Împreună cu Tina să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În salonul unde urma să aibă loc proiecția, am Înțeles de ce ținuse să Închiriem cel mai mare ecran disponibil. Nu era un salon, ci un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la vestiar vechiul meu impermeabil cu glugă, de parcă i-aș fi Încredințat toga lui Marlon Brando În Iuliu Cezar, filmul pe care-l prezentasem cu o lună În urmă la cineclubul universitar, tot Încercînd să-i dau mai des cuvîntul Tinei În cursul dezbaterii care urmase după proiecție. Cunoștea foarte bine piesa lui Shakespeare, era evident, și spunea Mark Antony În loc de Marc Antoine. Ca să nu rămîn mai prejos, spusesem și eu pînă la urmă Marcus Antonius: la urma urmei, eram Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
convențională de identificare socială care te desemnează În mod constant și face din tine, Într-o manieră unică, un individ unic. Faptul că ți-o confirmă o femeie În locul unui ofițer de stare civilă nu modifică datele cu nimic. — Totuși Tina a marcat un punct În seara În care mi-a spus pe nume, François. — Ai fost suficient de subtil ca să Înțelegi că o fată Îți face curte prin simplul fapt că acceptă ca tu să-i faci curte? — Diverse femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-un salon care amintea de un platou de cinema și unde ai fi sărutat-o cu plăcere pe Scarlett O’Hara a dumitale, nu e așa, dragul meu Rhett? Un salon unde am petrecut o după-amiază Încîntătoare pălăvrăgind cu Tina În timp ce Împingeam canapelele ca să le așezăm cu fața spre ecran. Tina se uita la mine cu ochii ei limpezi. Numeroși portughezi, mi-a spus ea, avuseseră strămoși cu ochi albaștri, de sînge celtic, strămoși vizigoți. Dacă nu cumva vreuna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unde ai fi sărutat-o cu plăcere pe Scarlett O’Hara a dumitale, nu e așa, dragul meu Rhett? Un salon unde am petrecut o după-amiază Încîntătoare pălăvrăgind cu Tina În timp ce Împingeam canapelele ca să le așezăm cu fața spre ecran. Tina se uita la mine cu ochii ei limpezi. Numeroși portughezi, mi-a spus ea, avuseseră strămoși cu ochi albaștri, de sînge celtic, strămoși vizigoți. Dacă nu cumva vreuna din bunicile ei avusese o legătură cu un neamț frumos printre dunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mult prea fervente ca să fi cedat acestui soi de ispită. — Și iată cum ai lăsat să treacă norocul pe lîngă dumneata. CÎte canapele erau ca să vă permiteți să cedați ispitei În loc să vă ocupați de genele recesive și dominante? — Îi spuneam Tinei că scopul meu era să ating În filmele mele o anumită austeritate cézanniană. — Văd austeritatea asta cézanniană mai curînd În comportamentul dumitale! — Și ei Îi plăcea Cézanne. Și Gauguin. Îi plăcea mult Gauguin și Îi plăceau gesturile tahitienelor lui, gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Doamne, ce mai harababură! Oprește-te! O aveai pe fata aceea la dispoziție, iar dumneata Îi vorbeai despre Cézanne! Și apoi vii să te plîngi că logodna a durat prea mult! — În seara proiecției, a fost oferit un mare dineu. Tina s-a făcut nevăzută ca să se schimbe, după ce mă prezentase părinților ei care nu mi-au dat atenție, grăbindu-se să le iasă În Întîmpinare diplomaților din America Centrală și membrilor guvernului belgian. „După spusele Tinei, dumneata reprezinți viitorul celei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fost oferit un mare dineu. Tina s-a făcut nevăzută ca să se schimbe, după ce mă prezentase părinților ei care nu mi-au dat atenție, grăbindu-se să le iasă În Întîmpinare diplomaților din America Centrală și membrilor guvernului belgian. „După spusele Tinei, dumneata reprezinți viitorul celei de-a șaptea arte!“ Îmi spusese tatăl ei, fără să bănuiască nicidecum că i se adresa viitorului său ginere. Nu eram pentru el decît unul dintre ornamentele serii, un tînăr venit să-și livreze filmul așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai ocupam o poziție În sistemul familial, totul se măsura În poziții de prestigiu. Valoram ceva pentru că realizasem un film. Nu mai ocupai o poziție familială? În momentul În care te considerai viitorul ginere? — Ți-am spus cumva că tatăl Tinei a murit cîteva luni mai tîrziu Într-un accident de mașină? Și că, Începînd din ziua aceea, ea a Început să-l deteste pe tatăl meu? — Bietul Franz! Nimeni nu-l poate situa undeva! PÎnă la urmă o să-l găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]