11,843 matches
-
cu un asasin în serie, un psihopat care lovea fără milă și începuse să ucidă tot mai des. Probabil că starea acestuia de delir se accentua, pe măsură ce timpul trecea, setea de sânge devenind tot mai greu de stăpânit. Comportamentul era tipic, iar tânărul polițist avea impresia că vede în fața ochilor un caz descris în manualul de psihologie a crimei. Așa acționau toți, la început erau oameni normali, cu familie și loc de muncă stabil, uneori chiar apreciați de cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grav se întâmplă. Faptul că în aceeași zi se semnalaseră deja două cazuri de așa zise dispariții, cum se încă pățâna Pop să le numească, îl determinau să fie și mai îngrijorat. Avea certitudinea că se confruntă cu un caz tipic prezentat în cursul de psihologie a crimei. Declicul din mintea asasinului se produsese și acesta începuse să se dezlănțuie, comitea faptele din ce în ce mai des. Ceea ce nu se potrivea cu litera cărții era lipsa oricărui cadavru. Mă rog, nu numai asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cel mai bun caz să-l modifice. Oricum, rezultatul este același, nu mai e ce a fost. Logic ar fi ca ei să creeze ceva care să vă împiedice să mai procedați astfel. Apariția vâlvei mi se pare o soluție tipică pentru supranatural. Inspectorul se distra, se prinsese în jocul Ilenei și încerca să o combată cu argumentele ei. Tot nu credea nici o iotă din ce îi spusese ea însă, din moment ce îi promisese că o ascultă până la capăt, nu vedea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
general, se comporta mult prea ostentativ ca să nu sară în ochii oricărui polițist care își făcea meseria în mod serios. Da, judecând după felul în care spunea Ileana că se comportă zeii, putea fi considerată o intervenție a lor. Era tipic pentru ei, o influență minimă care are însă urmări majore. Desigur că asta reprezenta un calcul extrem de laborios. Trebuiau analizate toate variantele de desfășurare a evenimentelor și stabilite punctele critice în care ar fi putut apare deviații. Totodată, era necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rădăcinile prăbușirii societății europene va fi concepută undeva, În Franța (după cum afirma, pe bună dreptate, Krușevan), În ultimii ani ai secolului trecut, În plină desfășurare a afacerii Dreyfus, care divizase Franța În două tabere. Traducerea făcută din rusă menținea topica tipic slavă, abunda de pleonasme (era celebra traducere care avea pe prima pagină o imensă pată de cerneală, aidoma „peceții sîngeroase a lui Antichrist“), dar dovedea că autorul acestui prim falsificat fusese un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fiind câștigată de frații Sterian, care au păstrat punctul administrativ, în jurul căruia se va dezvolta cătunul Dobreana dup ce moșia Dobreana a fost cumpărată de obștea locuitorilor din Lunca, numit „Sfânta Treime”, între anii 1918-1920. Cătunul Dobreana este un caz tipic de roire a satelor: unele familii din satul Lunca și-au făcu case acolo unde au cumpărat pământ, apoi s-au adăugat însurățeii care n-au mai avut loc în sat, lângă părinți. Cătunul s-a întins de o parte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o cameră lung și îngustă, folosită ca magazie, bucătărie, loc de spălat, de pusă războiul de țesut, altfel spus, cameră cu funcții multiple, numită chiler, cuvânt turcescă desemnând camera de provizii, magazia. Casa bi și tricelulară, care este casa românească tipică, are echilibru estetică și este multifuncțională, conține cel puțin două elemente de distincție: prispa și pridvorul. Prispa este un element de tranziție „între în afară și înăuntru.”, de trecere din curte în casă. În unele zone din Moldova, prispa este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de penumbre, gîndindu-mă că aș fi rămas prins În acea sufragerie obscură În care acum mi-o Închipuiam pe Nuria Monfort șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text. „Călugărița“ la care se referă instruitul personaj e Mantis religiosa, insectă caracterizată prin aceea că, În urma actului acuplării, masculul (mai mic și mai puțin energică e devorat de femelă. PAGE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aceste vremuri în care mergem orbește împiedicându-ne, este să ne izbim, când dăm colțul cel mai apropiat, de bărbați și femei ajunși la maturitatea existenței și a prosperității, care, după ce au fost, la optsprezece ani, nu numai primăverile fericite tipice, dar și, și poate mai ales, revoluționari curajoși, hotărâți să doboare sistemul din țară și să pună în locul lui paradisul, în sfârșit, al fraternității, se complac acum, cu o fermitate cel puțin egală, în convingeri și practici care, după ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu cu dispreț, ci mai degrabă cu afecțiune, ca și cum recunoscând defectul lui cel mai mare ar fi vrut să-l ocrotească de săgețile prietenilor și prietenelor ei. — Lucrează la bursă. E brokerul tipic. Cred că te-ar plictisi de moarte. Pe dumneata te plictisește? am întrebat-o. — Vezi dumneata, întâmplător sunt soția lui. Țin foarte mult la el. Mi-a zâmbit ca să-și ascundă sfiala și am avut impresia că se teme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
grosolană aruncată în mijlocul unei scene serioase și grave, nu făcea decât să reliefeze pregnanța pe care o are orice lucru frumos. XXIV Puțin înainte de Crăciun, Dirk Stroeve a venit să mă invite să petrec sărbătorile cu ei. Avea un sentimentalism, tipic pentru el, legat de ziua de Crăciun pe care voia s-o petreacă în mijlocul prietenilor, cu ceremonia corespunzătoare. Nici unul dintre noi nu-l mai văzuse de vreo două-trei săptămâni pe Strickland - eu pentru că fusesem ocupat cu niște prieteni care petreceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care o pricinuise. Salutându-l din cap, căci ar fi fost o copilărie să-l evit, am mers repede mai departe. Dar peste o clipă am simțit o mână pe umăr: — Ce te grăbești așa? m-a întrebat cordial. Era tipic pentru el să manifeste amabilitate față de orice persoană care se arăta prea puțin doritoare să-l vadă, și glacialitatea salutului meu nu-i lăsase nici o îndoială în această privință. Sunt cam grăbit, i-am răspuns scurt. — Merg și eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sedus-o. Ea crezuse că o s-o ia de nevastă. Au aruncat-o în stradă cu boccele cu tot. Urma să aibă un copil și a încercat să se sinucidă. Stroeve a descoperit-o și a luat-o în căsătorie. — Tipic pentru el. Niciodată n-am văzut un om cu o inimă mai miloasă. De multe ori mă întrebasem de ce se căsătorise perechea aceea atât de nepotrivită, dar o asemenea explicație nu-mi trecuse niciodată prin minte. Poate că asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fumând țigări, și înconjurată de o droaie de servitori cu pielea neagră. După ce a văzut-o pe bolnavă a fost dus în altă cameră și i s-a dat o masă - pește crud, banane fripte și pui - que sais-je, masa tipică a indigenilor -, și în timp ce mânca a văzut o fetiță care era alungată de la ușă deși plângea amarnic. Nu i-a dat atenție, dar când a ieșit să-și ia șareta să pornească spre casă a văzut-o din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-au îngroșat trăsăturile și un aspect - cum să-l descriu? - în cărți spune „chip de leu“. Mon pauvre ami, oare trebuie să-ți spun că suferi de o boală îngrozitoare? — Cine, eu? Când te privești în oglindă vezi înfățișarea tipică a leprosului. — Glumiți, zise Strickland. — Ce n-aș da să pot glumi! Adică vreți să-mi spuneți că am lepră? — Din nefericire nu încape nici cea mai mică îndoială. Doctorul Contras le pronunțase multor oameni sentința de condamnare la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
meu și sunt femeia ta. Unde mergi tu acolo voi merge și eu. O clipă dârzenia lui Strickland fu zdruncinată și în ochi i se iviră lacrimi care i se prelinseră încet pe obraji. Dar apoi reveni la zâmbetul sardonic tipic pentru el. — Femeile sunt niște mici animale stranii, îi spuse el doctorului Coutras. Poți să le tratezi ca pe niște câini, poți să le bați până te doare pe tine brațul și ele tot te iubesc. Dădu din umeri: Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după cuvântul „Înger”. Dar timpul și intemperiile Îl spălaseră, așa Încât cuvântul eliminat se putea citi din nou. Îngerul Căzut... Acesta era numele inițial al hanului. Un zâmbet subțire apăra pe buzele poetului: era sigur că Guido impusese acel nume, era tipic pentru el. - Unde este mortul? Întrebă, dezmeticindu-se brusc din propriile gânduri. - Vino. Sus, În turn, au fost săpate câteva chilii. Hangiul le Închiriază călătorilor bogați, care vor să doarmă singuri. E Într-una din astea, la ultimul etaj. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceeași cameră și aceeași ulcică de vin. Eu nu i-am pus nici o întrebare, de ce pleca așa, deodată, mai ales că nu mai era tocmai tânăr. L-am întrebat doar: — Și florile dumneavoastră? M-a privit zâmbind, cu aceeași expresie tipică preoților despre care vorbeam mai devreme, care îți merge până în adâncul ființei și trage de suflet cum trage o furculiță melcul putrezit din cochilia lui. Apoi mi-a spus că acolo unde va merge sunt milioane de flori, și milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În labirintul străzilor neguroase, mărginașe, ale literaturii: Huysmans, Walter Pater, Théophile Gautier, secțiunile mai picante din Rabelais, Boccaccio, Petroniu și Suetoniu. Într-o săptămână, din pură curiozitate, a inspectat bibliotecile personale ale colegilor săi, găsind-o pe a lui Sloane tipică: seturi de opere de Kipling, O. Henry, John Fox Jr. și Richard Harding Davis, Ce ar trebui să știe orice femeie, Vraja Yukon-ului, un exemplar „cu complimente“ din James Whitcomb Riley, un amestec de manuale hărtănite, adnotate, și la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mulțimea se unduia, se Învârtejea, Își schimba aspectul. Erau mai ales studenți de la diverse colegii, dar și o mână de gunoaie masculine de pe Broadway și femei de două feluri, categoria superioară fiind petele de la varieteu. În linii mari, o adunătură tipică, iar grupul lor era și el tipic. Cam trei sferturi din cei de față petreceau numai de dragul efectului, fiind prin urmare complet inocenți. Totul se termina la ușa localului, destul de devreme ca să mai prindă trenurile de Yale sau Princeton. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aspectul. Erau mai ales studenți de la diverse colegii, dar și o mână de gunoaie masculine de pe Broadway și femei de două feluri, categoria superioară fiind petele de la varieteu. În linii mari, o adunătură tipică, iar grupul lor era și el tipic. Cam trei sferturi din cei de față petreceau numai de dragul efectului, fiind prin urmare complet inocenți. Totul se termina la ușa localului, destul de devreme ca să mai prindă trenurile de Yale sau Princeton. Al patrulea sfert continua să se distreze până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-l surprinsese, o tandrețe și o dăruire pe care el nu le revărsase Înainte asupra nici unei alte făpturi. Mai târziu, a mai avut iubiri, dar de altă natură: cu ele, s-a Întors la starea aceea de spirit, poate mai tipică, În care fata devenea oglinda unei predispoziții proprii. Rosalind extrăsese din el ceva ce era mai mult decât admirație pasionată. Amory avea o afecțiune profundă, nemuritoare, pentru Rosalind. Dar spre sfârșit existase atât de multă tragedie dramatică, culminând cu arabescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
știa că nu va produce nici un cent venit În următorii trei ani, Amory s-a hotârât, cu un ușor sentimentalism, să nu o vândă - cel puțin deocamdată. Ziua În care i-a Împărtășit lui Tom Îngrijorarea lui a fost absolut tipică. Se sculase la amiază, luase prânzul cu doamna Lawrence, după care se Întorsese acasă, dus pe gânduri, pe platforma unuia dintre autobuzele sale Îndrăgite. - Și de ce n-ai fi plictisit, mă rog? l-a Întrebat Tom, căscând. Nu-i asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iută din fața patului sau chiar pe patul care a văzut deja mult chin și sânge menstrual, motiv pentru care pute strașnic. Nu poți să speli întruna, mai vrea omul să ia o pauză și să citească o carte bună. E tipic, în loc de mașină de spălat îți cumperi mașină de cusut. Am putea fi așa de curați! Și cum suntem? Jegoși. Tu în schimb porți șorțulețe noi și roșii. Hârști, face foarfeca. Atâta muncă distrusă într‑o clipă! E o răutate. Bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asemenea odaie. Anna recade în tăcere, iar Rainer într‑o sporovăială maniacală, cu ajutorul căreia încearcă să‑și aproprieze lumea. Poetul este rege în domeniul său, lui îi aparține imperiul imaginației, care dispune de spații nelimitate. # Această cafenea este un loc tipic pentru liceeni, motiv pentru care este frecventată de mulți dintre ei. Tinerii discută probleme religioase sau filosofice. Elevele merg la festivaluri de jazz, dau primele lor petreceri și apoi, după un concert frumos la biserică, dau chiar și un pupic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]