5,710 matches
-
de precizări terminologice ce vizează: a) integrarea socială a individului în cadrul societății în care acționează (de asemenea, este delimitat și conceptul de socializare, cu procesele corelate acestuia, evidențiind rolul pe care îl îndeplinește în actul educativ), b) politicile sociale (definiții, tipologie, indicatori ai politicilor sociale); c) o introducere asupra conceptului de kinetoterapie la domiciliu; d) modele și tipuri de activități ce pot fi incluse în programul de recuperare la domiciliu (este propus un model de intervenție ce vizează reintegrarea socială a
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
și să le respecte - procesul de internalizare), participarea (odată acumulate regulile noului sistem, individul sau grupul nou integrat acționează în concordanță cu acest sistem) și integrarea propriuzisă care, de multe ori, poate fi o sinteză diferită în comparație cu componentele inițiale. În ceea ce privește tipologia pot fi identificate: a) integrare prin asimilare a culturii sistemului în care se integrează; b) integrare prin schimbare reciprocă două unități se transformă prin interacțiune în vederea unei acțiuni optimizante. În cadrul grupului apar trei posibilități de integrare: între norme, între norme
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
șomaj; prestații (venituri)sociale în natură - servicii de sănătate, de asistență socială, servicii de învățământ și pregătire profesională, alte servicii: de cultură, sport, odihnă; subvenții pentru bunuri și servicii de consum; prestații fiscale reduceri sau scutiri de impozite și taxe. Tipologia politicilor sociale vizează construcția și funcționarea concepțiilor politice diferite. Se disting trei modele de politică socială se înregistrează diferite grade ale unor parametri: a) modelul liberal rezidual (SUA); b) modelul conservator (Germania); c) modelul social-democrat (Suedia). Sunt identificați o serie
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
că piesa a fost prelucrată, pentru a semăna cu o siluetă feminină (Al. Marshack, 1997; Fr. d'Errico, A. Nowell, 2000). Cea de a doua statuetă, din cuarțit, provine dintr-un nivel acheulean, nedisturbat, care a fost datat, pe baza tipologiei litice, între 300.000 și 500.000 B.C. Forma sa este naturală, ca și inciziile, care separă „brațele” de tors, sau picioarele. Celelalte incizii au fost realizate artificial, prin percuție, cu scopul de a accentua asemănarea cu o antropomorfă. A
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
nouvelle”, „Revista de etnografie și folclor” ș.a. În colaborare cu Iordan Datcu, a elaborat un util instrument de lucru, Dicționarul folcloriștilor (1979). Prin câteva lucrări de referință S., elevă a lui I.-A. Candrea și Ovid Densusianu, contribuie la alcătuirea tipologiei și corpusului de texte al snoavelor românești, specie a prozei populare foarte apreciată de români pentru aliajul ei original de satiră și comic, pentru rafinamentul cu care ridiculizează cusururi omenești. La Typologie bibliographique des facéties roumaines (I-II, 1969) este
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
populare și prelucrări, București, 1975; Snoava populară românească, I-IV, pref. Mihai-Alexandru Canciovici, București, 1984-1989; Basmele românilor, București, 1984. Repere bibliografice: Iordan Datcu, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, REF, 1971, 2; Florica Dimitrescu, Pe marginea unei valoroase lucrări despre tipologia snoavelor românești, LL, 1972, 1; Dusan Nedeljković, Facețiile populare românești și sârbești, RITL, 1974, 1; Bârlea, Ist. folc., 554; Ion Taloș, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, CREL, 1975, 3; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
Henri Bergson și Pierre Janet), problema memoriei umane, noile curente din fiziologie, psihologie, care reclamă integrarea tuturor cunoștințelor despre viață într-o sinteză (Gestaltpsychologie). Fidel însă literaturii, S. stabilește, ori de câte ori are prilejul, legătura dintre aceste teorii și arta narațiunii sau tipologia personajelor, spiritul textului eseistic păstrându-și farmecul, dezinvoltura, atractivitatea. În Curs de cinematograf (1930) S. pune bazele teoretice ale abordării esteticii filmului: definește natura proprie a cinematografiei, discută despre sugestie și simbolism în film, despre relația lui cu alte arte
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
în fierbere. Puțini scriitori români au, ca Zaharia Stancu, un mai mare gust al exoticului și al pitorescului social. Un târg de provincie devine la el un spațiu agitat ca o colonie americană. Satul din câmpia Dunării este, prin noutatea tipologiei și cruzimea relațiilor de viață, de un pitoresc nebun. [...] Ca romancier, Zaharia Stancu nu respectă nici o regulă. Scriitorul însuși mărturisește că nu știe în ce chip își scrie cărțile, ce destin secret conduce narațiunea. E suficient ca o întâmplare să
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
structurată după momente-cheie, percepute ca rituri (coacerea pâinii, culesul strugurilor, găsirea unui ou etc.), ca în povestirile Oul, Pâinea, Struguri storși, cele mai reușite proze fiind însă acelea care includ momente dramatice, cu apel la motivul crimei neelucidate și la tipologia „suciților” (Soarele de toamnă, Ziua). În volumul Oul se află și câteva încercări dramatice (grupate în secțiunea Periplu pe apa de jertfă), parabole prolixe cu subiect istoric, centrate în jurul figurilor lui Decebal, Horea, Cloșca și Crișan. În nuvelele din Antrenorul
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
rând, câte un episod semnificativ din viața fiecăruia, încât figurile se intersectează și se configurează treptat. Indirect se conturează și o poetică a indeciziei, sesizabilă în încurcarea deliberată a firului epic linear, nu atât în dorința de a crea o tipologie, cât de a o aproxima în chip subiectiv prin revenirea asupra unui episod din mai multe unghiuri. Autorul face greșeala de a transforma romanul într-un soi de căutare a timpului trecut prin analiza resorturilor interioare ale unui personaj (bunicul
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
pline, omenești: el muncește, simte, cugetă, la el lucrează deopotrivă trupul, inima, capul” (Stere, 1921, pp. 43-46). dezvoltând ideea, de inspirație marxistă, privind prioritatea cauzelor economice în existența claselor sociale, M.D. Ralea a formulat, în teza sa de doctorat, o tipologie care deviază de la modelul poporanist-țărănist, de o deosebită relevanță pentru analiza transformărilor structurale ale societății: este vorba despre încorporarea ideii sale asupra structurii de clasă într-o concepție cuprinzătoare a revoluției sociale, alcătuită din trei secvențe: „revoluția-program”, „revoluția-mijloc” și „revoluția-organ
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
procese de reformă în această sferă au fost inițiate de ONG-urile finanțate din exterior care se ocupau doar de copii instituționalizați sau de persoane cu dizabilități. Acestea nu puteau nici pe departe să acopere, nici geografic și nici ca tipologie, riscurile multiple ale persoanelor în dificultate. Ele au însemnat însă un debut promițător pentru asistența socială specializată prin servicii personalizate. Sistemul național de asistență socială este caracterizat încă, în mare măsură, prin menținerea orientării structurale moștenite din perioada socialistă. Accentul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
calitativ (sarcini mult prea complexe în raport cu competențele individului). b. gradul de autonomie - face referire la varietatea sarcinilor, modul de utilizare a competențelor, gradul de autonomie în luarea deciziilor, oportunitatea de a învăța ceva nou etc. Karasek a elaborat și o tipologie a situațiilor de lucru: muncă deosebit de constrângătoare (lipsa totală a autonomiei angajatului), munca mai puțin constrânatoare, munca activă (suprasolicitare), munca pasivă ( subsolicitare). Cea de-a treia abordare a stresului că tranzacție disfuncțtională între individ și mediul său aparține lui Lazarus
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
o rigiditate a conduitei, fapt care determină o serie de probleme în relația cu cei din jur, în special în mediul școlar, existând riscul perturbării activităților didactice fără o intervenție atentă și bine gândită din partea educatorului (Cozma, 2000). 1.3. Tipologia dizabilităților mintale 1.3.1. Intelectul de limită Intelectul de limită definește o categorie eterogenă de forme și grade de manifestare, a căror trăsătură comună constă în fenomenul decompensării școlare la vârsta de 11 12 ani (adică plafonare în dezvoltarea
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
ambiental o totalitate, oferind modele explicative ale agresiunii, ale efectelor victimale și ale integrării victimei în mediul social. Factorii de risc conjunctural, relațional și natural. Clasificarea factorilor de risc victimal este determinată de mediile sociostructurale de proveniență a victimelor, de tipologia valorilor lezate (fizice, morale, religioase, politice), de condițiile socio-economice în care trăiesc victimele, de regulile de conduită acceptate de victime. Factorii de risc relevă și gradul concret de responsabilitate a victimelor în comiterea actului agresional. Factorii de risc conjunctural (economici
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
procentului de minori aflați în conflict cu legea penală, creșterea sensibilă a infracțiunilor comise de tineri prin violență și agresivitate, intensificarea gravității faptelor comise de minori și scăderea nivelului de vârstă la care minorii își încep cariera infracțională. II.3. Tipologia comportamentelor delincvente juvenile Specific perioadei de tranziție este faptul că, în principal, ”sursele” care alimentează sau defavorizează fenomenul de delincvența juvenilă sunt reprezentate de: minorii aparținând așa-numitului fenomen ”copiii străzii“, percepuți ca o categorie distinctă și cu un status
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
Având în vedere vârsta și persoana tinerilor delincvenți, tipul de delict comis, mediul social în care au fost crescuți și socializați și posibilitățile reale de recuperare și reinserție socială, pe baza analizelor statistice și etiologice se poate realiza și o tipologie a diverselor comportamente delincvente juvenile: minori cu comportamente delincvente ocazionale, accidentale și nestructurate, care comit delicte cu un grad redus de periculozitate socială. De regulă, această categorie provine din familii legal constituite, dar în care există deficiențe de socializare, motiv
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
și încărcată cu o producție imaginară morbidă, neverosimilă, fantasmatică, în scopul de a atrage atenția asupra lor, de a fi mereu în „prim-plan”, de a fi „interesanți”. Modelele de „narațiune a suferinței” mai sus descrise corespund de fapt unor „tipologii structurale” specifice ale bolnavilor mintali și ele exprimă „atitudinea” față de boală și modalitatea de „trăire” a bolii de către respectivii bolnavi. Referitor tot la „narațiunea suferinței” de către bolnavii psihici, trebuie avute în vedere câteva lucruri deloc neglijabile: forma de expresie al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atac asupra perfecțiunii, a imaginii de sine; - creștere a efortului de a-și manifesta forța și independența. Admițând faptul că orice boală, indiferent de natura ei (somatică, psihică sau psihosomatică) modifică atitudinile, reacțiile, conduitele personalității individului, A. Păunescu-Podeanu, plecând de la tipologiile bolnavilor, propuse de Schweisshamer, izolează următoarele cinci tipuri de personalități de bolnavi: 1) Nepăsătorul - este tipul de bolnav indiferent față de suferința sa, pe care o privește și tratează cu superficialitate, desconsiderând-o, luând lucrurile ușor. Neglijentul este în fond un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se referă la temperament, caracter, tipul de reacție. Între acestea cele la care se face cel mai frecvent referință sunt cele patru tipuri temperamentale: coleric, sangvinic, melancolic și flegmatic. Plecându-se de la aspectele mai sus menționate, au fost propuse numeroase „tipologii umane” care încearcă să explice atât normalul cât mai ales patologicul având ca „repere” corelația constituțională somato-psihică. Redăm în continuare cele mai frecvent utilizate clasificări tipologice. Clasificarea lui Sigaud cuprinde următoarele patru tipuri constituționale: a) Tipul respirator cu toracele dezvoltat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care prin caracteristicile sale psihosomatice nu intră în nici unul dintre tipurile mai sus prezentate, împrumutând caracteristici disparate de la toate acestea. Acest tip constituțional reprezintă terenul pe care se poate dezvolta, neobligatoriu, epilepsia, tulburările de comportament, în special cele deviante antisociale. Tipologia somato-psihică a lui E. Kretschmer a fost ulterior completată de K. Conrad care i-a adăugat o notă evolutiv-genetică prin care explica aceste diferențe tipologice dintre indivizi. În sensul acesta K. Conrad pleacă de la relația existentă între vârsta maturizării și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost ulterior completată de K. Conrad care i-a adăugat o notă evolutiv-genetică prin care explica aceste diferențe tipologice dintre indivizi. În sensul acesta K. Conrad pleacă de la relația existentă între vârsta maturizării și rapiditatea creșterii individului, pentru a explica tipologia acestuia. Constituția picnică este rezultatul unei creșteri încete, terminată precoce, a cărei reprezentare vizuală este conservativă și puerilă, trăsături care se regăsesc și în psihologia acestor indivizi. Constituția leptosomă este rezultatul unei creșteri rapide, dar terminată târziu, a cărei reprezentare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tipuri psihopatologice nu reprezintă boli psihice ci terenul pe care se pot dezvolta bolile psihice în anumite circumstanțe de viață ale individului respectiv. Ele reprezinte trăsături accentuate de personalitate prezente la unele persoane. Autorii francezi vorbesc, în aceste cazuri despre tipologiile psihopatologice, iar autorii germani de variații patologice ale normalului. Aceste tipuri constituționale care reunesc condițiile unor dispoziții premorbide din care se pot dezvolta boli psihice sunt următoarele: a) Constituția perversă este caracterizată prin scăderea considerabilă a simțului moral, până la pierderea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihopatiile se diferențiază de psihoze, întrucât, susține K. Schneider, ele nu transmit „predispoziția” la această tulburare, ca în cazul psihozelor. Delimitarea la copil a cadrului clinic al personalităților psihopatice pune numeroase probleme. M. Tramer, C.V. Kerbikov și alții semnalează dificultatea tipologiei psihopatice, cu caracter net delimitat, la copii și adolescenți. M. Tramer admite că numai după vârsta de 18 ani se poate vorbi despre psihopatii, așa cum sunt ele întâlnite în sfera psihiatriei clinice a adultului. În apariția trăsăturilor psihopatice ale personalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
epilepsie Epilepsia se însoțește, în afara acceselor paroxistice anterior descrise, de tulburări permanente interparoxistice care marchează profund și specific personalitatea și comportamentul acestei categorii de bolnavi psihici. Majoritatea autorilor recunosc existența unui tip specific de „personalitate epileptică”. Fr. Minkowska, reluând tematica tipologiei psihosomatice a lui E. Kretschmer, descrie tipul epileptoid, caracterizat prin următoarele trăsături psihopatologice: a) În plan psihic se notează o bipolaritate afectivă, caracterizată prin lentoare psihică, vâscozitate, reacții explozive. b) În plan somatic, se notează o constituție de tip atletic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]