3,898 matches
-
-și rezuma primul capitol și la o... onomatopee pentru primul rînd propriu-zis. Iată ce putea citi pe vremuri un fan de lui Jules Verne pe prima pagină a romanului mai sus amintit : Capitolul 1 în care se vede cum oamenii tobă de carte pot fi la fel de bine puși în încurcătură ca și cei ignoranți. — Pac ! ... Pac ! sigur, cititorul înțelege imediat despre ce este vorba, în roman se trag două gloanțe chiar de la început. metaforic vorbind, gloanțele sunt încasate însă de cititor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bănuiau c-ar avea o brumă de talent muzical, fuga la "nenea" Floyd să ne-nvețe el ce-i ăla griful. Să ne demonstreze chiar el, pe viu, cum se prăvălește Nick Mason înainte, la pasajele cele mai nervoase de tobe. Să ne dezvăluie el câți centrimetri lasă exact între tălpi David Gilmour, când își începe nimicitoarele sale solo-uri de chitară. Pinky le arăta, ce să facă? Ăia verificau, cu religiozitate, fiecare informație primită, învățau pe de rost, haleau tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
golăneț, că sânt femeie în toată firea. Și-i povesti câți oameni au făcut casă de pe urma ei, pe câți îi cununase și câți îi aduceau daruri la lăsata-secului. Vorbea cu însuflețire, repede, aproape fără să răsufle. Auzise el de Mihalache Tobă, de era negustor la Tarapana? Ea îl însurase! Dar de domnul Ilie Mitarcă, impiegatul de la mișcarea Grivița-vagoane? Tot ea îi pusese cununiile. Și de câți alții care n-o mai scoteau din săru mâna, coană Aglăițo! că mult bine le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
păzim pe Stăpân, că are treabă cu a lui... Ieșiseră pe prispa joasă a casei. O lumină subțire învelise orașul. Peste mahalale, se ridicau fumuri albe și drepte. Se auzeau câinii Mandravelei hămăind gros și rar ca o bătaie de tobă. Paraschiv se întristase. Codoșul scosese de sub șuba lui o sticlă: - Ia, ucenicule. Linge niște vin să-ți treacă... Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Au chemat lăutarii la masă. - Mă Piculeață, ia vin', mă, de cântă Iu nen-tu! striga conu Costică Galeș, de era negustor în Piața mare, meseriaș vechi, că-l știa o lume. Și după el se luară și ceilalți: nenea Mihalache Tobă, Iordan Belușica, blănarul, om de patruzeci de ani, care nu-ți bea decât duminica, la masa lui, acasă, și Picu Calată, mățarul de la coada Dristorului. Grigore Piculeață s-a dat aproape cu ai lui. 202 - Să trăiți! zicea. \ Conu Costică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot mai cânta la urechea lui conu Galeș: Of, of, Foaie verde firul ierbii, Of, of, Leano, Păi, mă sui pe dealul Cernii, Of, of, Leano, Unde cântă puiul mierlii, Of, of, Leano, La mfndra cu ochii negri... Nea Mihalache Tobă a scos o sută și-a lipit-o cu scuipat de fruntea guristului. - Așa, mă, suferă! Piculeață a lăsat ochii în jos și-a schimbat-o: De-ai fi om și ai pricepe Dragostea de unde-ncepe, De la ochi, de la sprfncene
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-ncepe, De la ochi, de la sprfncene, De la buze tinerele, Și-apoi, lele, lele, lelișoară, Ochii tăi mă bagă-n boală... Mai că nu plângeau meșterii. - Suferă, mă, suferă! se ruga și Picu Calată. Acordeonistul s-a apropiat și el. Nenea Mihalache Tobă i-a lipit și lui o sută de frunte. Piele i-a dat un cot lui Paraschiv: - Ucenicule, fii atent, că s-au ciripit mușteriii! Mînă-mică tot mai dansa cu o nevastă gătită ca un vicleim, când a băgat de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a mai jurat și Gheorghe. Degeaba. Bătaia a început îndată. Întâi i-a lovit lunganul. În bojoci, în spate și în cap. Cel tânăr se apleca și ignea fără o vorbă. Treantă începu să urle. Îi astupară gura. Ca o tobă suna spinarea codoșului. - Caii! striga comisarul. - Caii! zicea și sergentul. Pe urmă, șeful lepădă haina. Ucenicul își feri fața. Dacă nu -lar fi apucat ceilalți, s-ar fi repezit la el, ar fi dat unde ar fi nimerit, și pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
suflă .deasupra lor și spuse pe șoptite, amestecîndu-le: 4- Douăzeci și patru de frați, Așa bine să dați, '-* Cum v-a zugrăvit zugravul. Dac-o fi bine, de bine să iasă, Dac-o fi rău, de rău să iasă, Dacă craiul de tobă cu dama de verde, Au cu gândul, au cu trupul, Cade la așternut pe drum de seară, Cu dar de bani și dragoste-n casă, Cu bucurie sau necaz, Așa să-mi spuneți, Cărțile mele... Așeză apoi cu mâinile ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o cruce, și zise... - Pune un ban aici... Lina puse. Pe urmă tăie cărțile cu mâna stingă. Coana Marița întrebă: - Cum e al dumitale? Ce fel de ochi are? - Căprui. - Aha... Întoarse pe rând cărțile și spuse repede: Craiul de tobă cade într-o adunare, la drum. Uite aici, și-i pică câștig și un dar de bani. Numai că dumneata te ții într-un necaz și ai o supărare, așa cum ar sta o apă coclită sub inima dumitale, ptiu, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și ai o supărare, așa cum ar sta o apă coclită sub inima dumitale, ptiu, să dau la spate! Aruncă o carte peste umăr... că văd o damă de ghindă. Si nu e singură. Mai e cineva în preajma ei, fantele de tobă a căzut la așternut cu dama asta, care, vezi dumneata, are unul de suflet, uite-l colea! Și craiul numa-n daruri o ține, dar inima damei de ghindă tot la ăl de pică este. El nu știe. - Cine? întrebară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le dea de mâncare copiilor? Abia ieșiți din iarnă, oamenii se treziseră cu perceptorii trimiși de stat, să strângă dările. Erau trei: un roșcovan adus de picioare, lung de-l uitase Dumnezeu, cu hainele atârnând de pe el, o slugă cu tobă de gât și un jandarm, cu pușcă la spinare. Cel dintâi ținea la subsuoară o geantă plină de hârtii. O luaseră din capul mahalalei, de la zidari. Citiră catastifele lor, chemară oamenii la porți, le dădură câte o hârtie, îi puseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masă. La o săptămână, perceptorii se întoarseră. După ei, abia se târa un camion tras de o gloabă. Muierile strigau: - Vin să ne ia trențele! Nu-i lăsați! Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră, nu se uitau. - Când aduceți banii le luați înapoi, spunea roșcovanul. Muierile blestemau înjur, căzând în genunchi: - Gîndiți-vă că e un Dumnezeu în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au trezit cu unul înalt și bun de gură, la răspântie, în fată la Stere, ce și-au zis: ăsta cine-o mai fi și ce-o vrea de la sufletele noastre amărîte? Nu ziceți că picase și unul c-o tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii. A ieșit frizerul, a ieșit afară cârciumarul, Goșnete cizmarul, mahalaua - ciucure. Lunganul a băut mai întîi o cinzeacă, băgîndu-l pe cârciumar înăuntru, a dat din cinstea lui și unui nătâng
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa... Scoase pe nerăsuflate din buzunar un afiș mare, în mijlocul căruia se afla portretul unui bărbat între două vârste și dedesubt trei bastoane groase, albastre. Muieri, bărbați, copii se uitau ca vițelul la poarta nouă. Lunganul făcu semn celui cu toba să bată de câteva ori, și când acesta termină, se întoarse iar spre mulțime: - Atunci, fraților, ne-am înțeles, toată lumea la vot, pentru domn' primar! Trăiască părintele orașului nostru, primarul sectorului de verde! Toboșarul mai lovi de câteva ori în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-se. Aproape de oraș mă coborâi de pe el... pusei lancea în șanțul de - alăturea drumului împărătesc, înfipsei de căciula mea o pană roșie și, suindu-mă pe cal, intrai în stradele aprinse din amândouă părțile ale orașului. Vuietul cel sălbatec al tobelor inamice, casele năruindu-se mistuite de flacări, prin ferestrele plesnite ieșind flacăra neagră - roșie. cu fum negru... astfel șirele caselor păre[u] pus[e] în ordine de bătălie cu capetele arzînde, cu ochii cei plini de flacără și fum. Oamenii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
le prindea din aer și le înghițea cu aviditate. Dar în curând efectul lăptucei începu a influința și el se zvârcolea gemând încet în nisipul de pe marginea râului. Niță ne făcu semn și înaintarăm. Pântecele cânelui se înflase ca o tobă și el suferea cumplit. Unui fecior i se făcu milă și-i înfipse lancea-n inimă. Ne apropiarăm de moară. Începurăm a pocni în ușă și auzirăm vocea speriată a morarului: - Care-i acolo? - Eu mi-s, baciule, răspunse Niță
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
decizia de publicitate a Împărțirii de formulare 4. Ca o „curiozitate” - nu fără legătură cu politica „de Încurajare” față de plecări -, vom nota că În 1950, la xe "Săveni"Săveni, evreii au fost chemați la Miliție, pentru a ridica formulare, cu... toba (!!!)5. Nu este vorba de o „dublă politică”, așa cum au crezut unii cercetători - printre ei și autorul acestor rânduri -, legând-o de o așa-zisă poziție diferită a două grupuri - intern și extern - din conducerea Partidului, ci de o unică
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
cel „rău”, adică rebel: „Pielea capului meu se făcuse ca un basc, fiind lovită la milimetru pătrat” (Arsene, 1997, vol. 2, p. 110), mărturisește o victimă. O alta spune că torționarul său „avea o deosebită plăcere să-mi facă capul tobă, simțeam că-mi sună ca un gong de atâția pumni” (Arsene, 1997, vol. 2, p. 162). În timpul torturii erau lovite anumite locuri și anumite organe: pe lângă cap (doar de aici se născuse revolta!), era lovit ficatul, rinichii și stomacul. Iată
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cu mult mai în vârstă decât noi, aflasem că este directorul Direcției Consulare din M.A.E. și membru în comisiile de examinare pentru examenele de grad. Deci, o persoană de care trebuia să ținem seama. Era, cum se spune, "tobă de carte", avea o memorie prodigioasă, nu se uita pe nici o hârtie la curs și făcea mereu trimiteri la autori și lucrări "din Vest". Când analiza o "speță" o lua de la Codul lui Hammurabi, dreptul roman, o trecea prin Codul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
putere Îi cunosc meritele. Mulți manageri se bazează numai pe vorbe pentru a face asta. Alții acționează ca o agenție de publicitate, emițând În mod periodic comunicate de presă. Oricum ați alege să procedați, asigurați-vă că vă bateți singuri toba. Nu faceți greșeala să credeți că munca dumneavoastră vă va recomanda de la sine. Pur și simplu nu există așa ceva. Unii cred că politica de birou, În această eră a comunicării și a managementului participativ, nu mai este un factor chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
afla care sunt interesele persoanelor cu care intrați În contact. Încercați să aflați cât mai multe despre fiecare individ fără a le invada intimitatea. Aflați-le speranțele și aspirațiile și căutați modalități prin care să le sprijiniți eforturile. 5. Bateți toba. O bună parte a procesului politic implică faptul de a-i informa pe ceilalți despre succesul dumneavoastră. Capcana nr. 38tc "Capcana nr. 38" Atunci când nu Îl tragi la răspundere pe cel cu realizări mediocretc " Atunci când nu Îl tragi la răspundere
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pentru a nu le păstra decât pe cele ale copilăriei. În același timp, Galton (1879, apud Crovitz și Schiffman, 1974) și-a propus să-și numere amintirile, reconstituindu-le grație unor cuvinte evocatoare cum ar fi biserică, mamă, păpușă, școală, tobă etc. Galton, care avea pe atunci aproape 60 de ani, a descoperit că 39% dintre amintirile evocate erau anterioare vârstei de 22 de ani, 46% aveau legătură cu viața adultă și doar 15% erau amintirile unor evenimente mai degrabă recente
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
viața adultă și doar 15% erau amintirile unor evenimente mai degrabă recente. Cu toate că amintirile vieții adulte sunt cele mai importante, cele recente par sărăcăcioase... Totuși, acest rezultat nu m-a convins, pentru că termenii evocați de Galton (biserică, mamă, păpușă, școală, tobă) sunt însușiți încă din copilărie, iar din acest motiv ei pot să trezească în special amintiri din această perioadă. De aceea, am refăcut experimentul (Lieury, Aune și Ropars, 1980, apud Lieury, 2005) selectând în același timp cuvinte „vechi” (stradă, tren
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
deloc urechi (acest fapt i-ar încetini înaintarea în apă), acest fapt dovedind că pavilionul nu este atât de necesar pentru auz. Canalul urechii se termină cu timpanul, o membrană care vibrează în funcție de presiunea moleculelor de aer, exact ca pielea tobei. Urechea medie este formată din trei oase mici, ciocanul, nicovala și scărița, care se unesc astfel încât să amplifice rezonanța timpanului. SCHEMĂ Din stânga sus: Ciocan Nicovală Canale semicirculare Melc Cohlee Timpan Scăriță Trompa lui Eustache (asigură egalitatea presiunii) Vibrații sonore (aer
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]