22,705 matches
-
însă Premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române). Noua versiune, mult extinsă, cuprinzând noi studii publicate între timp de autor, în periodice sau volume colective, are toate șansele să fie cunoscută și admirată de mai multă lume: și pentru că, fără a coborî tonul și a face popularizare, păstrînd toată acribia confruntărilor textuale, se citește cu mare plăcere: e scrisă elegant, alert, cu pasiunea ideilor. Le-xi-cologie biblică românească e o carte importantă deopotrivă pentru studiile de traductologie, pentru cercetarea istoriei limbii române, a stilisticii
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
tocmai acum cînd ochii mei/ sînt un lac fără fund un triunghi al Bermudelor/ pe unde realitatea dispare fără urmă". (Cum își reglează inima avantaje din viitor). Potopul descris la început e un pretext pentru a destructura și biografia poetului. Tonul scăzut, egal, pare să nu mai însoțească o spunere, ci doar să convertească tragicul lăuntric într-un limbaj exclusiv al poeziei, cum ar spune Paul Valéry. Nonsensul și oniricul se instalează ca la ele acasă: "capul de vultur rebel/ cumpărat
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
adesea de o lecție usturătoare, ghidușiile părintelui Anatoli sunt însă cu tîlc, leacul e amar și arde cînd vindecă. Părintele parcă face totul de-a-ndoaselea, irită sistematic bu-nul-simț al iconomului căruia îi pune funingine pe clanță și întrebări grave pe un ton în doi peri, iar în Biserică se închină într-o direcție "greșită", numai că toanele, năzdrăvăniile lui Anatoli cuprind acele lucruri care scandalizează filistinismul, comoditățile, regulamentele, "inteligența" locului comun. Se pot observa în filmul lui Pavel Lungin tușele tarkovskiene în
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
a apărut unor critici. Trecând în revistă influențele asimilate și expuse de O. Nimigean, Paul Cernat îi reproșa absența atmosferei (pe care o găsea însă la Șerban Foarță!); și se plângea că sunt "prea multe coduri de spart". Pe un ton mai grav, dar și mai în afara subiectului se exprima Radu Vancu, pentru care "circuitul metaforei în palimpsest e mai important decât circuitul apei în natură. Literaritatea e mai importantă decât umanitatea". Or, ceea ce dă dramatismul acestui volum e tocmai tentativa
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
simulînd lirismul sub forma unor pagini încărcate cu metafore scoase pe bandă rulantă. E ca și cum ar folosi hîrtie creponată pentru a imita mirosul florilor de cîmp. În schimb, eseistul Eliade e fascinant. Agresiv, abrupt și mereu întors spre sine, are tonul drastic al misionarilor. Un elan formidabil de cruciat filozofic căruia exagerările i se potrivesc de minune, ca într-o afinitate grație căreia nemăsura sub semnul căreia își trăiește tinerețea cheamă, drept contraparte compensatorie, greutatea hiperbolică a unor idei uriașe. În
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
pe Cistelecan, care mă citează pe mine și așa mai departe, putem vedea la Vasile Dan metafizica fragedă, diafană (cîteva cuvinte-cheie: străveziu, senină, (văile) dulci); cu toate acestea, are vreun sens enumerarea figurilor recurente, identificarea temelor, topoilor etc.? Unitatea de ton este evidentă: dacă poemele n-ar purta, în josul paginii, mențiunea volumului de unde provin, ele ar putea fi considerate ca aparținînd unei aceleași perioade de creație. La fel, solemnitatea zicerii - poetul simte nevoia să se îmbrace de sărbătoare înainte de a oficia
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
un munte care oglindește presiunile tectonice sociale pe care le-a îndurat Flaubert. Și același lucru e valabil pentru orice scriitor. De aceea, oricît de autonomă e o breaslă culturală în raport cu factorii de putere (politicul și financiarul), normele care dau tonul și fac legea în interiorul ei nu sunt decît în aparență culturale. A susține existența unor criterii exclusiv culturale înseamnă să nu te fi desprins încă de cutele mentale ale burgheziei mici, înguste și filistine. Pelicula culturală a unei societăți - sera
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
o polifonie de două monodii derulate în tempouri simultan-diferite (proporționabile sau nu, printr-un același numitor tm). Desigur, implicând și o clară diferențiere de registru și/sau timbru, și presupunând că vocea „dirijorală” s-ar constitui doar pe un singur ton, am percepe-o imediat ca acompaniament la monodia dată inițial. După cum vor varia duratele vocii de acompaniament, fie între niveluri de tempo (discret sau brusc), fie ritmic, pe același nivel-tempo), vocea solistă va fi altfel percepută. În general, dramaturgia dinamicii
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
energetic secund se profilează tranzitul retractor T→E, prin care Mins înfășoară (retrage) dpc, petrecându-se (variind) printr-o altă pereche de două faze. Trece mai întâi printr-o fază timp-spațială, de reliefare sonoră, exprimabilă ca declinare melodică sau diatonie (tonuri distincte în șir-pereche), și descriptibilă printr-un dublu aspect: de reprofilare temporală prin secvențialitate; de profilare spațială prin intervalitate, ceea ce determină extensia spațială în plan vertical, din această fază. Ulterior, în faza adecvată printr-o încetinire a tempoului în-parcurs, extensia
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
ales în raport cu timpul (ca stadiu energial secund), fiecare dintre cele trei aspecte de conduită Fps-Mins în parcursul dpc (pe care tocmai le-am comentat ceva mai sus), conferă o altă perspectivă de expresivizare a timpului Fmz interpretate: Tactul (Tcp), ca ton de pășire, într-un aspect de armocronie în temporizare (stare / constantă tempică); Densitatea (Dsp), ca pondere a pasului, aspectând o timbrocronie în accentuare (grupare / dinamizare timpică); Lungimea (Lgp), ca întindere de pas-anume, profilând o melocronie în secvențializare (formulare / împerechere ritmică
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
pe care Marius o poseda într-un chip ce contrasta izbitor cu dîrzenia pe care o arăta de îndată ce, reprimîndu-și sfiala, intra în cortegiul tracasărilor profesionale din incinta unei redacții de ziar. E de prisos să adaug că aceeași sfială dă tonul dominant al cărții de față, o carte scrisă de un autor polivalent și concentric, ale cărui straturi psihologice se adună în jurul unui miez durabil: credința. Mai precis, există trei ipostaze ale lui Marius Vasileanu în acest volum; trei felii identitare
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
sfidare, de provocare - trebuie să inspire prin ele însele încredere, să sugereze calități pe care le-ar avea și originalul." (pag. 8) Sau nu, sunt tentat să completez ultima frază citată. Fiindcă există, pe o scală înțesată de zeci de tonuri, două tipuri de lectură ale unor asemenea texte de frontieră. Una credulă și - surpriză ! - una dezinteresată. Prima, validând fără precauții autenticitatea documentelor. Cea de-a doua, preocupată, pe urmele postmodernismului livresc, numai și numai de expresivitatea acestora. Ba chiar exploatând
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
afectivă, cu o concluzie dinainte stabilită, ilustrînd o poziție politică sau alta : "Ori ne așezăm obstinați în raza unor verdicte obtuze și simplificatoare, ori alunecăm într-o simpatie frenetică și nostalgică, o simpatie care, mărind neașteptat proporțiile fenomenului, împrumută un ton elegiac de prohod istoric. În ambele situații, distanța optimă în fața temei dezbătute e ratată. Perspectiva lipsește, iar putința de a vorbi cu o minimă adecvare despre fenomenul legionar piere". Într-atît de pasională e atmosfera ce înconjoară fenomenul istoric cu pricina
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
Frații vitregi Marian și Gelu Dei apar în scene în care se pune reflectorul pe ei, un observator atent, scormonitor făcând naveta și intermediind la nesfârșit între noi și personaje. De regulă, acestea se individualizează și devin pregnante prin vorbele, tonul, gestica, mimica, faptele și înjurăturile colorate, captate vizual și auditiv, ca în proza comportamentistă. Apar însă și infiltrări în interiorul conștiinței lor, flash-uri ce luminează deodată gânduri profunde, lacunar exprimate, sentimente încă ascunse, obsesii care îi macină pe sub aparența de
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
a curajului, în timp ce gîndirea începe de la neputința de a gîndi ceva, tot așa cum, de vreme ce știi că despre Dumnezeu nu se poate scrie nimic, tresari de uimire constatînd că totuși s-a scris atît de mult. Dacă lăsăm la o parte tonul cinic al unei spontane reacții de respingere, singura explicație pe care o avem în privința faptului că genul acesta de filozofare are un public fidel e una psihologică: discursul speculativ supraviețuiește fiindcă are efect. Sunt oameni care îi simt nevoia și
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
profund diferiți. La Doinaș: "Eul apare ca o nomenclatură, ca o declinare de euri, ca un spațiu-formă surprins într-o mișcare de transfer și de încorporare vertiginos accelerată" (p. 25); Pluralitatea eurilor aflate în distribuție coincide cu pluralitatea și diversitatea tonurilor poetice și a formelor versuale" (p. 27). La Petre Stoica: "Suntem (...) încă departe de a epuiza această problemă, a nomenclaturii sau, altfel zis, a catalogului eului din poezia lui Petre Stoica, fiindcă nu atât vreo pluralitate introspectivă ori contradictorie se
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
senzații. Această simplă asociere, penibilă în pretențiile ei de artă, se întîmplă la James Joyce, nu însă la Proust, unde interesul semnificației dirijează fluxul amintirii. ș...ț Cimentul operei lui întregi, deși realizată în deriva memoriei involuntare, e constituit prin tonul afectiv, căci structura afectivă îi călăuzește memoria, chiar atunci cînd accentul cade esențial pe cunoaștere. Prin urmare, cele 3000 de pagini nu sunt decît instrumente care să ne permită căutarea Ťtimpului pierdutť cu ajutorul memoriei involuntare." (p. 203) Una peste alta
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
luat din Henri Barbusse: "Celui qui veut creuser jusqu 'a la vérité doit simplifier", cuvinte ce rezumă foarte exact crezul său existențial și artistic de tinerețe. Tonitza expunea atunci o pictură protestatară care relua în bună măsură tiparele stilistice și tonul acuzator al desenelor pe care le publica dezlănțuit în ziarele timpului. Imaginea, gândită strict în termeni de eficiență a comunicării, trebuia să fie directă, cu impact instantaneu asupra privitorului. Fizionomiile sunt expresionist accentuate prin trăsături minimale, incisive. Culoarea se reduce
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
respectivei istorii literare. La cărările ei mai puțin umblate, la operele rămase în umbră ale unor autori clasici sau la scriitori care, dintr-un motiv sau altul, au fost eludați din marile sinteze canonice. O istorie up to date, în ton cu deprinderile intelectuale ale omului contemporan, aptă să supraviețuiască în "Galaxia Imaginilor", a grabei, a superficialității și a spectacolului generalizat în care pare să se fi instalat astăzi ființa umană. "Istoria Ťsecretăť a literaturii - scrie autorul - încearcă să recupereze opere
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
și Ion Hobana. De la SF, cinstit o viață, trece la memorialistică subtilă, amestecîndu-și, printre rînduri, propria călătorie nu în viitor, ca de atîtea ori, ci în trecut. Romanul pe care-l citesc, în proza lui, alunecînd spre (auto)biografie, dă tonul muzicii. Război pe o tablă de șah, cînd se fac și se desfac amoruri ca-n filmele Reich-ului, între foști adolescenți din care se-aleg capii Legiunii. Tînărul Gelu Petreanu, călător în trenul de Sibiu, întîlnește un invalid de război
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
furioasă", Juno, în tradiția, e drept destul de diluată, a unui John Osborne, ale cărei comentarii acide, jucate cinic fac deliciul filmului. Umorul însă riscă reușita celor mai bune sitcomuri gen Ally McBeal al lui David E. Kelly care dau un ton artificial-dilematic și pedagogic-delectabil oricărei problematici, transformînd-o într-o temă de seminar. Filmul lui Reitman riscă acest statut de soporific punctat de eticismul propriu unei civilizații bine educate și antrenate. Fără să vrei îți vine în minte filmul lui Mungiu, mutatis
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
de seară, coborârile în timp, tocmai el e martorul incompetent. Vorbele bătrânului o cutremură natural pe Miruna și doar printr-o simpatie colaterală pe Traian. Născut doar ca să confirme o ficțiune, el se vede obligat s-o și expună. Iar tonul amplu, vibrația de adâncime a cărții e o neobișnuită - dar consecventă - senzație de stânjeneală. Cititorul primește numai un fragment sau numai o mostră din adevărata poveste, în vreme ce naratorul își asumă, dureros și integral, culpa: "Maria era mama, dar nici ea
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
lucrările, dacă și Iri Columbeanu a ajuns să se creadă autor de succes: Ťnumele meu se vindeť. Și asta pentru că populația subnutrită (și) mintal e îndemnată să-i cumpere ŤViațať ca Operă de căpătîi". Sub aerul de perpetuă campanie, sub tonul surescitat, găsim la tot pasul observații de bun simț. Oare nu ne propun destule edituri, "la prețuri astronomice", prohibitive, evident, pentru buzunarul intelectualului "de rînd", o "literatură trash , în editări la hurtă de care nimeni n-are nevoie"? Și nu
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
limbaj de lemn se lăfăie pe pagină. Începe tare: "Invitație la Înmormîntare Teatrul Municipal Bacovia și Alexander Hausvater au deosebita bucurie să vă invite la cea mai veselă înmormîntare la care ați participat vreodată". Mai ai timp să crezi că tonul băncos și termenii contradictorii, căutați mult prea evident, se estompează. Că cineva care a muncit la un spectacol și a investit bani, timp, energie în producerea lui nu poate să-și permită, totuși, să-și ia peste picior propriul efort
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
sinistră, totuși... Dacă spectacolul era cît de cît, aș fi trecut peste această aroganță afișată ab initio. Important și valoros este ce se face pe scenă. Și este singurul lucru care contează. Din păcate, însă, montarea lui Hausvater are același ton bășcălios și superficial ca acela din invitația pe care teatrul a expediat-o. Au mers pe aceeași mînă, extrem de coerent, concentrîndu-se mult mai mult pe textul simpatic, pe "noi sîntem mai altfel" decît pe consistența celor ce se întîmplă pe
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]