2,536 matches
-
nu filmice, ci scrise, iubirea celor doi tineri poate fi urmărită trecând prin toate meandrele, prin toate clipele de beatitudine sau de depresie ale pasiunii furtunoase. Tulburate, chinuite, scrisorile lui Dimov din această perioadă joacă între mai multe ape și tonalități: pe de o parte, ele sunt expresia unui romantism erotic genuin, cu inflexiuni onirice și imagini fulgurante, ce se modelează după ritmuri aproape de vers, în care transpare prospețimea, tinerețea trăirii, a implicării viscerale, ființiale; de cealaltă, ele fac simțită un
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația necrofilă. Tonalitatea dominantă a cărții este una elegiacă, de reculegere aproape religioasă, în ciuda scandării denotative a versului ca ultimatum. Bucur Demetrian nu evită nici poemul ca descriere a poemului (Valéry) cu vămile deșertăciunii zădărnicind accesul la lamura vieții.
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
și dacă doamnei societăți îi ghiorăie mațele/ și-și ascute dinții...“), ca să ajungă a profera nedeghizate amenințări („Să scuipi pe stăpâni“), epurate cu tact în forma hotărâtă pentru publicare. Ceea ce nu înseamnă că se șterg definitiv orice tendințe de emancipare. Tonalitatea aspră a versurilor pune pe gânduri și atrage atenția asupra unei coincidențe; apăreau concomitent în „Azi“ tălmăcirile lui Zaharia Stancu din Esenin. Un transfer direct de atitudini nu intră în discuție, dar se cuvine remarcată o reminiscență sigură, ce va
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
critic de specialitate” dacă nu cunoașterea canonului sever, implacabil, ce presupune excorierea imaginației? Valentin Petculescu este fascinat de modulațiile cromatice ori enarmonice, mai puțin riguroase ori tranșante, dar infinit mai subtile și provocatoare. Discursul, eminamente expozitiv, comportă un travaliu în tonalitate impresionistă, ce recurge la tehnici repetitive sau improvizatorice. Rând pe rând diarist, grefier, martor, avocat, judecător, ucenic sau maestru, Valentin Petculescu ia act, se miră, se confesează, operează și, ceea ce este poate cel mai important, pune degetul pe rană, în
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
Poetul Ottavio Fatica, semnatar al unei molipsitor-entuziaste postfețe și al traducerilor cu precădere din engleză, a îngrijit volumul, incluzîndu- le și pe cele, mult mai numeroase, transpuse din română de Anita Natascia Bernacchia. Dispuse cronologic și doar pe alocuri după tonalitatea lor, versurile oferă o imagine unitară a unei pluridecenale creații lirice; unitară, și datorită faptului că nu au fost incluse cele marcate de realismul socialist, renegate de altfel din 1956 de scriitoare, odată cu ingenuitățile ideologice de pînă atunci. Este o
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
în Crucile roșii, nuvelă de tinerețe mai degrabă parodică), dar acestea reprezentaseră simple intermitențe; lumea înfățișată era cea a micului tîrg ardelenesc, foarte apropiat de sat. Cînd peisajul citadin pe care scriitorul îl are sub ochi devine cel al Bucureștiului, tonalitatea prozei se schimbă radical: Mitocanul, Gogu și Gogușor, Comoara etc., publicate începînd cu 1895, modifică nu doar tematica și decorul, ci și structura internă a narațiunii. Tot către acea dată, prozatorul se aventurează și pe terenul romanului istoric, unde eșecul
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Grete Tartler Doamna Dumnezeu acordase fiecare om într-o anumită tonalitate, iar Kasper putea să audă asta. Cel mai bine - în acea clipă scurtă, lipsită de apărare, când omul era aproape, dar fără a ști că el ascultă. De aceea se așezase și acum la geam, în așteptare. Se lăsase frig
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
și îndeajuns de deșteaptă încât să le fi câștigat singură. Fata avea haine costisitoare și o anume demnitate. Totul semăna cu o reproducere după sfânta și bănoasa familie. Se apropiară de mijlocul curții și Kasper le percepu pentru prima oară tonalitatea. Un re minor, cum era mai rău. Ca în Toccata și Fuga în re minor. Mari coloane de muzică, gravide cu soarta. Apoi recunoscu fata. Și, chiar în clipa când o recunoscu, se lăsă tăcerea. Dură puțin, poate o secundă
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
lui Ion Pillat și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea) o dovedesc. Ele sunt astfel concepute încât să respecte exigențele profesorului (Călinescu fiind îndrumătorul ambelor), dar sună cu totul diferit, în tonalitate, de timbrul profesorului. În jurul acestui permanent ecart s-ar putea glosa la nesfârșit. George Ardeleanu o face concis și elocvent. Nu-i reiau remarcele aici, mărginindu- mă doar să le remarc. Să vedem mai bine, cum percepea Dinu Pillat însuși
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
întregul oval al feței, de la frunte pînă la ceafă, iar chipul, surprins într-o frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină și de umbră. Jumătatea stîngă a portretului este învăluită de o umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba, inclusiv în ceea ce privește distribuția lor mai mult sau
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
ei, Saviana Stănescu compune în șoaptă, dintr-un amestec de cruzime copilăreasca, de clorofila și de perversiuni textuale suprarealiste, siluete spectrale de Infante, de idealități feminine; care, ca la Arcimboldo, se zămislesc dintr-un chiot ludic și sfîrșesc în grave tonalități metafizice.
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
consultației sau ale operației par teribile. Îngrozitoare este atitudinea doctorilor, a asistentelor, a cadrelor care veghează la natalitatea crescătoare a Republicii Socialiste România. O ultimă surpriză plăcută e textul Simonei Sora, având același decor (spitalul), dar o miză și o tonalitate complet diferite. Bibliotecile spitalelor mele demarează eseistic, pentru a ne duce, treptat, într-un no man's land real-oniric, cărtărescian în punctul de plecare, cu totul original în rest. La 18 ani proaspăt împliniți, personajul feminin se trezește "având pe
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
să readucă muzica rock în centrul atenției publicului. Talisman a cucerit Discul de platină la doar două săptămâni de la lansarea deja clasicei balade rock “Atât de singur”. BOSQUITO - “Puiule de om”. Chitara caldă, sonorități curate, versuri sensibile și armonii și tonalități vocale melodioase, toate acestea se împletesc în ritmuri ce trec de la balada rock la.. cântec de leagăn. Intrebat despre mesajul piesei, Radu Almășan a răspuns: “Mesajul este și pierderea inocenței și reîntoarcerea la ea”. Formația Bosquito are în pregătire un
Forma?iile noastre by Dorin MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84253_a_85578]
-
din colecțiile de artă textilă ale Muzeului Banatului sunt ștergare care au servit la împodobirea încăperilor: ștergare de culme și ștergare de perete, care s-au pus la oglinzi, icoane, ferestre și uși. Ștergarele luminează interiorul prin albul fundalului și tonalitatea fierbinte a ornamentației în care roșul este predominant, iar prin finețea fibrelor și a țesăturii scot în evidență robustețea și consistența țesăturilor de lână, la care se remarcă îndeosebi rolul practic. Ștergarul de cui s-a folosit și se utilizează
Agenda2003-29-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281255_a_282584]
-
se arată a fi fost îndelung pregătită și, pornind de la căznelile filozofilor și până astăzi la Domnia năbădăioșilor, mereu departe de ce trebuia să fie. Părerea lor nu e și a norodului, dar s-a impus acestuia". Literar vorbind, aceasta e tonalitatea romanului, cu adăugiri de nuanțe care abat uneori imaginea spre întunecat și dramatic, sau, alteori, o luminează și chiar o înveselesc, potrivit facturii întâmplărilor de care este vorba într-o zonă sau alta a cărții. Să remarcăm această alternare de
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
tot felul de catastrofe. O cotitură minoră, o minimă basculare pot schimba, pot răsturna dintr-o dată situația. În absența pericolului unei catastrofe nu se ivește nici elementul anecdotic, nici gluma... Revenind la colaje, aceste conținuturi sunt ambalate într-o anumită "tonalitate", rima are voie să se legene, să zvîcnească din șold, făcînd ca dintr-o dată totul să pară foarte ușor; dar densitatea se află la mijloc și astfel se creează o tensiune care-mi oferă plăcerea de a "lucra". Mă captivează
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
Daniel Cristea-Enache Se vede un fir testamentar, cu tonalitățile specifice, în ultimele cărți ale lui Octavian Paler: de la Deșertul pentru totdeauna (2001) la Autoportret într-o oglindă spartă (2004) și de la Convorbirile apărute curând după dispariția scriitorului la recentele Calomnii mitologice. Autorul nu s-a ferit, în general, să
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
și tensiunea acțiunii, nici la ironie și umor. Povestea urmărește aventurile clovnului Kasper Krone, învinuit de evaziune fiscală în Danemarca și amenințat cu deportarea în Spania. Dotat cu un auz suprasensibil, datorită căruia identifică oameni, lucruri și chiar timpul prin tonalitatea lor muzicală, Kasper devine nu doar violonist celebru, ci și meloterapeut, intrând astfel în legătură cu un grup de copii ale căror haruri mistice pot duce la schimbarea realității fizice (un cutremur-potop zguduie, avertizator, Copenhaga). Între aceștia, KlaraMaria, fata tăcută, care știe
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
rotunde albe și globuri roșii. Masa se poate împodobi cu figurine de reni și stele, decupate din fetru de culoare roșie, care se pot pune și sub pahare. Ospăț de Crăciun strălucitor (2). În acest caz, auriul și albul dau tonalitatea de bază. Pe mijlocul mesei se așază în pahare lumânări decorate cu puțin verde. Un brad mic, împodobit cu globuri aurii și verzi, așezat la capătul mesei împreună cu conuri de brad, nuci și globuri aurii creează o armonie perfectă. Șervețelele
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
emană un aer cu adevărat european, de toleranță și civilitate. Într-un top personal, la cota cea mai înaltă s-ar afla articolul lui Adrian Marino, Idei "simple" despre Europa, la o distanță considerabilă de un altul, foarte diferit ca tonalitate de toată ambianța revistei Secolul 20, Definiția europeanului (Eugen Simion). Înainte de secțiunea finală deja intrată în tradiție, 20 spre 21, care se ocupă de data aceasta de tema multiculturalismului (comentarii pe baza unui text de Charles Taylor), un grupaj cu
Două reviste/cărți by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16802_a_18127]
-
și inundată de vulgaritatea, de sudalmele barbare ale unor țațe masculine ce bat până la amorțire cartea de pocher și rostogolesc epileptic zarurile de barbut. M-am convins de tragismul acestor deprimante realități o dată în plus citind autobiografia, scrisă într-o tonalitate perfect definită de sintagma "râsu'-plânsu'", a unui tânăr prozator din Iași, Andrei Valachi. Autor al unui manifest intitulat "De ce părăsesc România", difuzat pe internet (ca și textul din care voi cita), Andrei Valachi reprezintă un caz aproape didactic al
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
dependență de o autocenzură organică, de o slăbiciune de fond. Voindu-se un profesor care corectează cu creionul roșu textul lui Cioran, dl Ciocârlie ajunge în situația de a se corija pe sine. De unde, în locul unei violente exhibări a eului, tonalitatea unei insatisfacții blajine, a unei autoscopii dublate de o ireprimabilă autocompasiune: , Cînd crezusem că nu-mi rămîne decît să Ťpun la punctť lucruri vechi, iată - cu bătrînețea și moartea - peste ce chilipir am dat!". Ori: , Scriu mai puțin despre bătrînețe
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
un motiv alcătuit din fundamentalele celor opt simfonii ale compozitorului. Geometrie sonoră? Jerbă? Coroană? Dincolo de spiritul ludic ori de subtilitatea viziunii (prezentă copios și în poemul Eminesciana III, op.23), Pascal Bentoiu își gestionează și negociază aventura componistică într-o tonalitate incontestabil realistă: "Am lansat buchetul celor opt simfonii într-o lume în plină dezagregare culturală: puțini sunt sorții ca un număr semnificativ de oameni să se intereseze de ele și de mesajul lor. Nu puteam însă face nicicum altfel, deși
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
numele de Toamnă, cu tot ceea ce asta presupunea. Toamna străbate poezia lui Ion Pillat pe tot parcursul ei. Printre ultimele sale poeme, ce au format ulterior volumul postum Cumpănă dreaptă, întâlnim inevitabil piese precum Toamnă sau Stîna părăsită, într-o tonalitate egală cu sine de-a lungul deceniilor. Unui poet cu apetența concretului, obsedat de culoare ca un pictor, toamna îi oferea o paletă largă de parfumuri și de culori, un peisaj de mare varietate. Pentru un poet de gust clasicizant
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]