3,013 matches
-
aud pe omul de serviciu care spală cabinele liftului strigând: „la o parte, to varoș“*; la 5½ am să mă duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la 5½ am să mă duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca pe urmă să dea raportul despre tine. Și încă atâtea, atâtea altele. [...] Ești copil dacă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe urmă, foarte calmă, m-am îmbrăcat și m-am pieptănat repede și m-am întors în birou: radioul, măsuța, biroul, nimic n-a scăpat, totul a fost inventariat. Pe urmă a sunat iarăși și au sosit două cozi de topor, foști anticari; s-au apucat să răsfoiască, să cotrobăie prin cărți, de parcă ar fi fost la ei acasă. Marele șef îmi zice: „Credeam că biblioteca Lov[inescu] o să fie mai interesantă, mai bine aleasă“. Era un invalid de război, surd
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mecanism necunoscut m-ar fi strâns din ce în ce mai tare. Între toate cărțile erau doar două romane. Și atunci, pe când eu, tre murând de indignare, strigam: „Odată ce îmi luați toată casa, n-o să-mi risc pielea pentru o carte“, iar coada de topor zicea: „Pe mine nu mă păcălește nimeni: am pus-o aici și nu mai este“, cum eu țipam: „Căutați peste tot, doar aveți experiență“, a venit marele șef. Am uitat să-ți descriu casa: ușile vraiște, intra și ieșea oricine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
luptat pentru faimosul Verhaeren. Știi ce mi-au răspuns ? Că este cartea preferată a tov. Lenin. „Dacă ar mai trăi, i-aș face o cadou, dar nu cred că mai citește cărți în mausoleul lui.“ A intervenit altă coadă de topor: „Are și dedicația lui Verhaeren?“ „Da“, a răspuns Adalbert. Iar celălalt își freca mâinile, încântat, de-mi venea să-l iau la palme. Atunci, încercând să-mi apăr biblioteca, să păstrez măcar o parte din ea, chiar fără să aleg
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Lucy, Lila, care m-a ajutat mult să salvez aceste cărți, și fosta ta profesoară de la N[otre] D[ame] [de Sion]. Dar a doua zi dimineața, marți, între 9 și 3, orele tragice s-au succedat nemilos. Cozile de topor aruncau cărțile de pe rafturi, așa încât sub arcadă s-a format o moviliță care semăna cu pământul proaspăt săpat de lângă o groapă: a doua înmormântare a tatălui tău. Săreau de pe un fotoliu pe altul ca să ia cărțile de pe rafturi și, când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lecții cu copiii, am plecat la Maria, care voia să-i vândă o rochie lui Rody M. Pe urmă, invitație la prânz. Am stat de povești despre vrute și nevrute: vrea să se despartă de bărbatul ei, detestă, urăște familia Coadă de Topor. Ne-am așezat la masă; eu mâncam, ea scria pe niște fotografii de amator dedicații pentru Mica; scotea limba și trudea la pagina de scris ca un copil. Trebuia să ajungă la repetiție la ora două, dar la două jumătate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ceea ce citesc dimineața, cu o mulțime de adnotări și de caiete individuale controlate, se năruie până la ora de seminar [politic], când mă ghemuiesc în banca mea, idioată și lașă de mai mare rușinea, seminar în cursul căruia dl Coadă de Topor îmi pune întrebări la care aș fi în stare, totuși, să răspund, dacă n-ar trebui s-o fac cu un vocabular complet anchilozat. II Miercuri, 15 martie [1950], ora cinci dimineața, încă în pat Doamne, dulcea mea dragă, s-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Vești de ultima clipă: te iubesc mereu, și mereu mi-e dor de tine, până la lacrimi. 33/1950 26 martie, duminică [...] Draga mea, dulcea mea dragă, totul e putred, infect, infestat. Copii, mai ales fericitele odrasle ale doamnei Coadă de Topor, pândesc un zâmbet, un cuvânt, ca să se ducă să pârască, să răstălmăcească - și vai de cine n-a știut să-și țină gura, sau a scăpat o vorbă, cum mi s-a întâmplat mie de curând, acum două săptămâni, când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să socotim de pe acum totul pierdut. Așa îmi spune toată lumea. Mouette, nu te supăra pe mine, dar am să-ți mărturisesc un lucru și mai grav, care s-a întâmplat ieri, între 1½ și 2½. Au venit două cozi de topor de la Sfaturile Populare. După discuții despre mobile, despre dreptul meu asupra lor, surdul, care vorbea și foarte prost românește, i-a spus celuilalt (un fost ziarist care l-a cunoscut pe tata și părea că are sentimente ceva mai umane
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
duminica întoarcerii la București, mi-am recăpătat puțin câte puțin pofta de viată, pe care la un moment dat o pierdusem de tot. Este și meritul meu, dar nu tocmai. În primul rând, cei doi acoliți ai lui Coadă de Topor, care-mi dăduseră ordin s-o șterg de aici în două zile, nu și-au mai arătat (deocamdată!) botul. În al doilea rând, noua lege a naționalizării proprietăților urbane pare să mă ocrotească, permițându-mi să locuiesc în casă în calitate de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
birou, și întrerupându-se ca să-mi spună: „Vedeți, nu pot face nimic, sunt ocupat literalmente până peste cap, dar spuneți totuși“. Acesta avea relații editoriale cu Tăticonț și este tatăl celei mai mari dușmance ale mele, d-na Coadă de Topor, cea despre care ți-am vor bit anul trecut. Ca să vezi ce gafă am putut face; n-ar fi trebuit să mă duc să-l consult! [...] De acolo, năucă, am coborât cele trei etaje ale marelui palat al ziarului fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am făcut niciodată un testament? Probabil fiindcă nu m-am gândit niciodată că ar fi posibil să mor. Dar nu-i exclus, nu? Se poate întâmpla ca trenul nostru să explodeze, pe drumul înapoi spre New York. Sau un criminal cu topor să intre peste noi în casă... sau... eu aș putea fi luată drept spion guvernamental și aș putea fi răpită de o bandă de teroriști străini... Și cui i-ar rămâne toate bunurile mele? Dumnezeule, Luke are dreptate. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încerca să o retezi definitiv din viața lui. Fiindcă asta l-ar distruge și pe el. Incredibil, oare Annabel citește gândurile oamenilor? De unde a știut că tocmai asta era imaginea din capul meu, cu mine, cu Elinor și cu un topor... Îl privesc pe Luke, care se uită ca vrăjit la o poză cu Suze care-l pupă pe Ernie pe burtică. — Oricum! zic repede, strângând pozele și băgându-le în plicurile lor. Și între Tarkie și Ernie e o legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evreii În literatura română veche și În literatura populară : „Jidul e ucigașul lui Cristos” <endnote id="(13, p. 90)"/> ; sau : „Câinii de jidovi Îl chinuiau [pe Isus]” <endnote id="(16)"/> ; sau : „Jidovii s-au adunat/ Tot cu furci și cu topoare,/ Pe Dumnezeu să-l omoare” <endnote id="(15, p. 72)"/> ; sau : „L-au prigonit 12 jidovi tâlhari,/ Buni cărturari,/ Pe cruce l-au răstignit...” etc. <endnote id="(639, p. 41)"/>. În colinde, tortúrile la care „câinii de jidovi” Îl supun
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să găsească nici un indiciu incriminant. Dar, Întărâtată de zvonuri și isterizată, mulțimea - condusă de agenți de poliție și de soldați polonezi - a năvălit În casele evreilor. Urmările acestui inimagi nabil pogrom : 42 de evrei morți (unii Împușcați, alții căsăpiți cu topoarele), 50 de răniți, case devastate etc. Abia se Împlinise un an de la Întoarcerea În oraș a celor 200 de evrei care supra viețuiseră lagărelor naziste (Înainte de război, În oraș locuiau 18.000 de evrei). Comu nicatul oficial, emis ulterior de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
magie meteorologică - degradate și ajunse În folclorul copiilor - par să fi supraviețuit unele reminiscențe privind arhaica practică rituală a sacrificiilor umane, practică menită să stopeze calamitățile meteorologice care distrugeau recolta (furtună, grindină, ploi excesive) : „Cu sabia lui Mihai [Arhanghelul],/ Cu toporul Domnului,/ Taie capul omului” (pentru exemple și comentarii, <endnote id="vezi 139, pp. 79 ș.u."/>). În unele variante, omul sacrificat capătă identitate etnică : „Cu cuțitul lui Mihai/ Taie capul jidului” <endnote id="(35, p. 164)"/> sau „Cu căciula [sabia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
farmacist Pincu Pascal, din Piatra-Neamț, pentru semnalarea acestui document. 468. Și În 1821, când turcii au Învins Eteria din spațiul românesc, grecii și românii au dat naștere legendei conform căreia evreii ar fi jucat rolul de spioni și cozi de topor În mâna turcilor. Iată un fragment dintr-o poezie anonimă din epocă (culeasă de V. Alecsandri și reluată de B.P. Hasdeu În 1868), descriind intrarea turcilor În Iași și o presupusă alianță iudeo-islamică anticreștină : „Spart-au bolți [= prăvălii] negustorești/ După
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alegerilor. Crezând că politica ține loc și de mămăligă, la vreme de mare foamete și imense lipsuri, semnatarul acestui raport, Iancu Gutman, inserase la secțiunea „Sarcini economice” numai propoziția „Lupta pentru ajutorarea populației evreești nevoiașe”, fără nimic concret. a.a. Topoare În capetele „agitatorilor” Datorită unei campanii uriașe de asmuțire a populației Împotriva „reacționarilor” inventați de comuniști, țara se Împărțise În două tabere: prima, cu o pondere mică, se decisese să se abată la stânga pentru a Împărți pari, pumni și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ne face, Însă, să trecem peste o sumă de informații extrem de interesante. De pildă, el remarcase că „ Se observă unele nemulțumiri care agită starea de spirit a populației evreești În urma unei agresiuni a unui fost legionar care a lovit cu toporul În cap pe un tovarăș evreu În seara de 18 noiembrie când acesta era Într-o echipă de afișaj și trecând prin fața cârciumei lui Grapă unde susnumitul tovarăș a lipit niște afișe soția acestui Grapă a eșit cu un topor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
toporul În cap pe un tovarăș evreu În seara de 18 noiembrie când acesta era Într-o echipă de afișaj și trecând prin fața cârciumei lui Grapă unde susnumitul tovarăș a lipit niște afișe soția acestui Grapă a eșit cu un topor și a lovit pe tovarășul pictor a PCR-ului În cap aceasta a fost arestată și reținută o zi la poliție unde sub presiunile Parchetului a fost pusă În libertate ceeace a produs indignare În sânul massei evreești. Tovarășul se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pretor al Plășii Vaslui. Păzirea unui secret de stat uneori vizibil pentru toată lumea era una din formele de introducere a psihozei În masă, specifică numai regimurilor totalitare, dictatoriale, discreționare, așa cum ne „omeniseră” și pe noi rușii și cozile lor de topor autohtone. Spre exemplu, colectivul din Vaslui format din Andrei Ion și Zamfirescu Ion a trimis Bucureștiului, adică Direcției instructajului și controlului din cadrul DGPT, la data de 21 octombrie 1971 adresa nr.54 În care Își cei doi Își exprimaseră
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și I-am trimis la scoala de asistente medicale (1000 de dolari pentru amândoi) Curățarea terenului de 40 de hectare pentru gard (800 m pe 500 m) - 200 de dolari pentru salarii Cumpărarea de unelte pentru gard și livada ( lopeți, topoare, sape, hârleți, machete, roabe, etc)500 de dolari Plantarea de copaci (avem : 20 de portocali, 20 de lămii, 20 de grapefruit, 20 de avocado, 20 de mango, 20 de papaya, 20 de castani, 20 de mandarini, 20 de kiwi, plus
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pentru gestionarea treburilor țării, și anunță participarea FSN la alegerile din mai. Spre seară, FSN organizează o contra manifestație a simpatizanților Frontului: apar muncitori de la IMGB, ICTB, IMMR, IIRUC, precum și mineri aduși cu trenul din Valea Jiului. înarmați cu bite, răngi, topoare și alte argumente contondente. A doua zi, pe 29 ianuarie, sub lozinca "Lăsați guvernul să gândească", minerii și muncitorii sus menționați devastează sediile PNȚCD și PNL, după ce li s-a spus că acolo sunt arme și droguri. Aparatele XEROX le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cucerire a independenței naționale, a urmat o scurtă pauză, apoi apăru un alt recitator, numit Vasile Ciobanu, dar căruia târgoveții îi spuneau “șova”. Doamna învățătoare Averescu ne-a anunțat că el ne va recita o fabulă, de Grigore Alexandrescu, intitulată „Toporul și pădurea”. Recitatorul începu: « (Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,/Dar că vorbeau odată lemne și dobitoace / Nu ncape îndoială ; pentru că de n-ar fi,/ Nici nu s-ar povesti. Că în fiece țară / Cele mai multe rele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]