2,402 matches
-
Neagu și ale lui Nicolae Stoicescu, Eugen Barbu a trimis, la rândul său, redacției României literare o epistolă aparținând istoricului Paul Cernovodeanu, care apăra romanul Principele și pe autorul acestuia, condamnând folosirea abuzivă a numelui său de către Fănuș Neagu: "Stimate tovarășe Barbu, deoarece socotesc că ați fost pe nedrept acuzat de către scriitorul Fănuș Neagu în România literară că v-ați fi însușit conținutul lucrării mele manuscrise Istoria Bucureștilor prin călătorii streini în romanul dvs. Principele m-am simțit obligat să intervin
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
persoana decât încarnând-o), iubita devine mai degrabă o Donna angelicata, căreia e nevoie să i se vorbească încet ("încet ți-aș fi spus"), pentru a nu-i suprasolicita nervii delicați. Nu numai că protagonistul masculin al cuplului nu cântă tovarășei sale imnuri patriotice pe post de serenade și nu-i servește lozinci drept incantații amoroase, dar, tocmai pe dos, o protejează de politizarea mesajului erotic și îi șoptește: Iubito [se cade să observăm aici că apelativul însuși e unul destul de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
zi minunată", într-un stil al retorismului vechi care se aseamănă destul de bine cu retorismul pașoptist. Nu e greu să ne imaginăm cum ar fi adaptat această propoziție personajele unor, de pildă, Paul Everac sau Corneliu Vadim Tudor: "Scumpa mea tovarășă, astăzi am reușim să zdrobim încă un cap al hidrei burghezo-moșierești, pregătind prin unirea pe care am efectuat-o terenul regimului luminos al comunismului ce va să vină peste un secol", ar fi declamat cu un glas ieșind stentorial, bubuitor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
bine dispus și chiar cuvintele acelea cuprindeau o observație veselă. Cînd se referă la Agatha, aproape toți cei ce-o fac au în minte imaginea văduvei abuzive, „oportuniste”, imagine pe care o proiectează și în trecut, asupra manifestărilor ei ca tovarășă de viață a poetului. Știe însă cineva cum a fost într-adevăr ca soție? Acest lucru nu se poate deduce exact nici din memoriile, nici din poezia ei. Mă îndoiesc totuși că în viața casnică era la fel de afectată ca în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a tatălui care ești. Nu cred într-un apărător al focilor din Groenlanda care n-a mai vorbit cu maică-sa, săracă, de luni întregi, sau care i-a dat soției mult răbdătoare papucii, pentru a se combina cu o tovarășă de idealuri ecologiste. Nu cred că face prea multe parale imaginea publică impecabilă a unui ins care, în particular, își troznește copiii; sau a activistului ajuns care nu-și mai recunoaște vechii prieteni când îi întâlnește, întâmplător, pe stradă. Până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
răcnește și el, buimac: Și pe Ea! Și pe Ea! Să fi întrezărit, creatorul anonim al bancului, peste timp, fața galbenă a Tovarășului, cu crestături negre la tâmplă, de la cele 30 de gloanțe, trase orbește de parașutiștii militari? Și cadavrul Tovarășei, în paltonul de culoare deschisă, pătat de sânge, dar fără brățara de aur masiv? Și serialele televizate cu subiectul macabru: cine se află în mormintele Elenei și ale lui Nicolae Ceaușescu de la Cimitirul Ghencea Civil? Poate bancul cu șobolanul a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
parcă îl inspira. Îi făcea bine. — Domnul doctor a poruncit menajerei să-i lase masa așa, să nu-i amestece hârtiile, că-i fuge ordinea! râdea Doamna cu musafirii care, se vede, acceptau glumele sau poate adevărul spus lor de tovarășa de viață a celui care greu își găsea liniștea pentru a se mai și odihni. Adrian Maniu era și devenise un obișnuit al casei. Venea entuziast și cu bucurie la prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fac nunta și mă duc Pe Argeșul din ceruri unde-n etern mă cheamă Strămoșii Eminescu, Alecsandri, Coșbuc... Peste un an, la 22 noiembrie 1946, Voiculescu primește o nouă lovitură. Fulgerător îi încetează din viață soția, cea care îi fusese tovarășa de viață timp de câteva decenii, cea care dăduse viață la patru fete și doi băieți. Într-o deplină ignorare, dramatic, într-un București care nu-și revenise după masivele căderi de zăpadă de la sfârșitul lunii ianuarie 1954, într-un
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
primii trei copii, lucru care nu era deloc ușor pentru o tânără care își petrecea mai toată vremea spălând, călcând, pregătind rufele tuturor din casă, trebăluind și îngrijind de bunul mers al tuturor treburilor gospodăriei lor. Într-adevăr, rămas fără tovarășa de viață, poetul se izolase în camera sa de lucru. Astupase până și soba cu cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit până la sfârșitul zilelor fără de foc, indiferent de asprimea iernilor. Lăsa încăperea în dezordine, ducea o
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
e un act oficial, domnia sa ne declară contra afirmației, opunând o cunoaștere personală a împrejurărilor... Dealtminteri, înainte de apariția piesei oficiale, nimeni dintre admiratorii lui ieșeni nu se îndoia că ultimele clipe și le-a petrecut acolo și că Tinca Vartic, tovarășa ultimilor lui ani, i-a închis pleoapele pentru călătoria veșnică.” Pe de altă parte, asociatul său de la tipografie, Ioan S. Ionescu, ne spune: „... fostul meu tovarăș și vechi prieten, Ion Creangă, au murit în noaptea de 31 decembrie 1889... în
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
acțiune. Edificator, în acest sens, va fi cazul privind pe doamna J.I., de la Iași, în care s-a ordonat, de la „cel mai înalt nivel”, trimiterea în judecată și condamnarea celei în cauză, numai pentru că a îndrăznit să o jignească pe „tovarășa”! Sub aspectul celor menționate mai sus, anii 1988 și 1989 au fost de-a dreptul dramatici pentru activitatea Direcției Cercetări Penale, avalanșa de cazuri având ca obiect acțiuni anticeaușiste - ce părea să se fi declanșat după revolta muncitorilor brașoveni din
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
întâmplat. Astfel încât, la momentul potrivit, a aruncat de pe bloc, exact până în fața mașinii prezidențiale, un dosar cuprinzând copiile tuturor scrisorilor pe care le expediase anterior la București. Coloana a oprit, iar curajosul ieșean, coborât de pe bloc, a fost ascultat de către „tovarășa”, din câte rețin, căreia i-a înmânat o nouă scrisoare. Într-un alt oraș, în momentul în care Ceaușescu trecea prin fața fanfarei care cânta solemn obișnuitul marș de întâmpinare, un instrumentist, continuând să cânte, s-a desprins în pas de
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
anchetator, nici de ceilalți ofițeri de securitate și nici, se înțelege, de subofițerii de miliție care aveau și sarcini de securitate în mediul rural. În primul rând, era cu desăvârșire interzis să apară consemnat numele „tovarășului” și, mai târziu, al „tovarășei”, acestea fiind înlocuite, o vreme, cu formula „conducerea superioară de partid și de stat”, iar apoi, considerându-se probabil vădit...personalizată, respectiva expresie a fost înlocuită cu „orânduirea socialistă din țara noastră”! Așadar, dacă cineva îl înjurase pe Ceaușescu, era
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
de minute - era pe cât de simplă, pe atât de uluitoare: prin „măsuri legale”, Tudor Postelnicu nu înțelesese nici pe departe doar avertizarea doamnei J.I., ci trimiterea în judecată și condamnarea acesteia! Doar pentru faptul că îndrăznise să o jignească pe „Tovarășa”! „Da, singur mi-am făcut-o!”, îmi ziceam mânios, pregătindumi formele de plecare, în timp ce o idee mi se înfigea perfid în creier: dacă J.I. și-a recunoscut faptele doar atunci când a fost convinsă că nu va fi trimisă în judecată
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Casei Scânteii, unde era o mare expoziție care să prefigureze investițiile pentru următorul cincinal, a fost nevoie să prezint eu grupul statuar la rugămintea marelui sculptor Mircea Ștefănescu care apoi și-a expus viziunea. Tăcere, pași, emoții... în concluzie, Ceaușescu: ,,Tovarășe de la Vaslui... Marin (i s-a suflat), de ce Ștefan cel Mare privește în jos? Avem nevoie de măreție și independență..” Având în vedere înălțimea soclului și dealului, i se dăduse o înclinare capului... La plecare am fost dintre puținii cu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
dus cu mine pentru a-mi depăși frica, neîncrederea în ceilalți, duplicitatea este mult mai dură. La revoluție, tata a rupt pagina cu poza lui Ceaușescu din manualul meu de istorie și mie mi-a fost teamă că, după vacanță, tovarășa mă va lua la întrebări. Imaginea asta o port în mine în fiecare zi. Frica asta mă urmărește chiar și acum sub altă formă: trăiesc în Franța de 5 ani și, de fiecare dată când intru în raport cu autoritățile, îmi bate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
primesc totuși dropsuri mentolate. Sau pudrate cu cacao. Sau bomboane roz, sidefii, pictate cu dungi subțiri și umplute cu gem. Azi e zi de grădiniță. Voi deveni șoim. „- Să vă spun cum trebuie să fie un șoim al patriei, începe tovarășa educatoare, după ce ne cere să facem liniște. În primul rând să iubească munca, învățătura și să respecte pe educatori. Un șoim al patriei trebuie să fie harnic, să ajute părinții la treburile casei, să-i iubească, să-i asculte, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
în fiecare zi o faptă bună. Ați înțeles? - Daaa... - Șoimii patriei sunt fiii credincioși ai poporului și ai partidului.“ Am emoții. M-au tuns scurt și m-au îmbrăcat cu uniforma. Cămașă portocalie, șorțuleț bleumarin. Cravata roșie ne-o dă tovarășa. Chenzină, detergent, Ci-Co, Ceare. Sunt om mare? Mlădițe înmugurite/ Din trunchiul strămoșesc,/ Suntem copiii țării/ Pe plaiul românesc./ Șoimii patriei,/ Șoimii patriei,/ Spre lumină vor zbura. Firele de rugină se împrăștie difuz de pe fundul căzii, ca amintirea unei zăpezi. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
un om și un artist excepțional. Îi port mereu o afecțiune duioasă. — Concursul de la Toulouse reprezenta și prima ieșire în Occident? — Primissima. — Cum era Occidentul văzut pe atunci? — Cine mai avea vreme să îl vadă? Eram însoțiți de o anumită tovarășă din țară, care trebuia să știe în orice moment ce facem - o cucoană foarte la locul ei - am ajuns, am cântat, am câștigat, am luat premiul și am plecat! — Vă însoțea și doamna Arta Florescu? — Da. O femeie la fel de complexă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
care se spunea că plătiseră bani grei ca să-și recupereze fiul din România, bani mulți, pentru că băiatul avea doctoratul luat. Eu, foarte hotărâtă, m-am dus să vorbesc cu... un tovarăș colonel. și am făcut ca Tosca: Il prezzo! "Vai, tovarășa, dar cum credeți că noi putem face asemenea lucruri?" "Domnule, ne vedem acum pentru prima dată, dar să nu mă luați pe mine așa! știu foarte bine de oameni care au plătit bani grei ca să-și vadă copilul. Evreii fac
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să nu mă luați pe mine așa! știu foarte bine de oameni care au plătit bani grei ca să-și vadă copilul. Evreii fac la fel, sașii la fel, eu de ce să nu pot s-o cumpăr pe fata mea?" "Vai, tovarășa, vorbesc eu și o aveți gratis!" A, bine, cu plăcere!" știi povestea mai departe... Când mi-a fost redată, în sfârșit, eu eram la Milano și am rugat pe cineva să meargă la Roma, să o ia de la aeroport și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
numai pe pântecele și pe coapsele ei impubere, nu numai pe coapsele mele înfiorate de plăcere, lipite de ale ei, ceea ce a mulțumit-o pe partenera mea, care se arăta satisfăcută, dar a umplut și dulapul de licoarea binefăcătoare, fără ca tovarășa mea de „joacă“ să se sinchisească. Pe Irma am pierdut-o din vedere după ce am părăsit definitiv locuința aceea a bunicilor. Peste ani, am recunoscut-o într-o femeie tânără cu trăsăturile neschimbate, înaltă, cu mers grațios, pe străzile Clujului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
constrânsese astfel, Împăratul s-a arătat deosebit de grațios față de ea; punea un soi de cochetărie în încercarea de a o câștiga. Ea era, în schimb, de-a dreptul morocănoasă, chiar față de el, dar mai ales față de împărăteasa Joséphine și față de tovarășele ei, pe care le copleșea cu disprețul. Nu că nu s-ar fi aflat printre ele doamne la fel de nobile ca și ea, ci pentru că le suspecta că au puțină repulsie față de poziția lor de doamne de palat. Nu făcea ce
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
deci, ce fac de fapt personajele taciturne și care vorbesc în "pauze" ale lui Pinter: fug de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia tovarășa lui Pinter din adolescență îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fi cheală sau căruntă. Yeats spumega de furie, Eliot jelea, Fainlight surâde. Trist dar inteligent, accentul ei cade pe gând, iar inteligența nu are vârstă. De la Modernism la Desperado, tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii de vremea părului cărunt, mă tem de mască mai mult decât de țeasta de sub ea. Again (Iar) e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]