1,894 matches
-
the Wolf Man" și "House of Dracula". Filmul, căruia criticii i-au făcut recenzii negative, a fost un succes comercial, aducând încasări de peste 300 milioane de dolari în toată lumea față de un buget de 160 de milioane $. În anul 1887, doctorul transilvănean Frankenstein (Samuel West) își aduce la viață monstrul (Shuler Hensley) cu ajutorul asistentului său diform Igor (Kevin J. O'Connor), și a Contelui Dracula (Richard Roxburgh). Dracula îl ucide pe Victor Frankenstein, după ce-i dezvăluise că el l-a ajutat doar
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
proiect s-a implicat ulterior și Joseph von Lerchfeld, un inspector școlar interesat de știință, dar din cauza lipsei de fonduri, guvernul a sistat proiectul în 1811. Cele cinci exemplare mostre ale "Herbarium vivum" s-au păstrat. Colecția totală a florei transilvănene, cuprinzând 1.600 de genuri din 451 de specii cuprinde 26 de volume. Lucrarea a fost donată după moartea lui Petrus Sigerus de către fiul acestuia Karl Andreas liceului evanghelic sibian, apoi trecând în 1925 în proprietatea „Muzeului de științe naturale
Petrus Sigerus () [Corola-website/Science/316716_a_318045]
-
școală de economie forestieră la Sibiu, Sigerus a fost numit profesor de botanică. Sigerus a fost totodată interesat și de meteorologie, lui datorindu-se primele măsurători meteorologice din Sibiu. A alcătuit și o colecție mineralogică, care a intrat în posesia „Asociației transilvănene de științe naturale”.
Petrus Sigerus () [Corola-website/Science/316716_a_318045]
-
totală a operei lui Samuil Micu, a fost o premieră absolută în istoriografia literară românească. Realizând un triptic monografic de mare valoare și sinteză referitor la Școala Ardeleană, el a împlinit cu maximă fidelitate o obsesie mai veche privind iluminismul transilvănean. El a fost nu numai un critic și istoric literar, ci a avut și o intensă activitate publicistică, publicând articole de istorie și critică literară în revistele Vatra, Tribuna, Steaua, România Literară, Cronica, Ateneu, Familia, Ramuri, Convorbiri Literare, Orizont s.a.
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
(n. 1789, Chimitelnicul de Câmpie - d. 1842) a fost un medic, terapeut, bibliograf și publicist român transilvănean. Se trage dintr-o familie de intelectuali sătești, care a dat mai multe generații de preoți greco-catolici. Studiile primare l-a făcut la gimnaziul catolic din Târgu Mureș, până în 1807, după care a continuat studiile la Cluj. Ajuns la viena
Vasile Popp () [Corola-website/Science/316757_a_318086]
-
documentele Țării Românești a fost cunoscută sub numele de "„Cetatea Buzăului”" sau "„Tabla Buții”". Acest nume provine de la „tablele” ștanțate, aplicate în trecut pe butoaiele cu marfă cand se făcea vama. Alte opinii - mai vechi, susțin apariția cetății în documentele transilvănene și cele ale Regatului Maghiar sub numele de "„Cruceberg”", ca fiind ridicată de cavalerii Teutoni „de novo”. Năvălirile cumane anterioare ar fi produs stricăciuni construcției, care a fost reconstruită la ordinul regelui maghiar între 1211-1225 de către aceeași Cavalerii teutoni - ulterior
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
de tradiție postbrâncovănească. Numele acestora, ca și data realizării, au fost citite de pe epitaful, aflat din întâmplare, pictat „Stan zugravul Filip sin popii Radu, Toma, 1771“. Dacă prin activitatea să artistică Stan zugravul este întâlnit în numeroase monumente din satele transilvănene, pentru Filip, avem la Acmariu, singura mărturie a activității sale, după prezenta, alături de Stan și celălalt frate Iacob, în 1761, pe șantierul de la Curtea de Argeș. Pereții lăcașului de la Acmariu nu au fost pictați, ci, printr-un sistem de panouri, au fost
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
zonele Zlatna și Câlnic a primilor mineri germani în scopul exploatării acestor metale prețioase. În secolele următoare, alte exploatări de metale neferoase apar și la Abrud (1277), Cavnic (1336), Baia Sprie (1329), Bratilovu (către 1400). În secolele XV-XVI, meșteșugul aurarilor transilvăneni atinge cote înalte de dezvoltare. În secolul al XIV-lea, sunt menționate în Transilvania primele șteampuri, acționate hidraulic, de măcinat minereuri. Asemenea dispozitive se răspândesc și în celelalte provincii române. Tot în secolul al XIV-lea este atestată construcția morilor
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
au fost toți transilvăneni și au studiat la Viena. Ciprariu a fost profesor de filosofie la Colegiul Român din Blaj, unde a predat folosirea lucrărilor lui Krug în jurul anului 1828. Ca atare, crica filosofică a fost în principal o specialitate transilvăneană. Un filosof important al acestei perioade este Eufrosin Poteca (1786-1858). El a studiat la Academia Domnească din București alături de Vardalachos, Doukas și Lesvios, precum și la universitățile din Pisa și Paris (1820-1825). Eufrosin Poteca a predat filosofia la Academia Sfântul Sava
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
secolului 20, istoria filosofiei românești poate fi împărțită în trei perioade: pre-comunistă, comunistă și post-comunistă. Două „școli” de filosofie au produs, în prima jumătate a secolului, două culmi ale filosofiei românești: școala lui Maiorescu și școala lui Nae Ionescu. Filosofii transilvăneni pot fi de asemenea grupați împreună, mai mult deoarece nu pot fi afiliați celorlalte două școli, dar și pentru că aparțin uneia și aceleiași familii spirituale. Aparte de aceste trei „școli” sau orientări, sunt mulți alți autori, care cultivă cu predilecție
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
mai mică, și sursă de împrumuturi pentru alte limbi. Sunt în cauză în primul rând limbile învecinate, printre care și româna. 1,43% din cuvintele limbii române ar fi de origine maghiară. În majoritate este vorba de cuvinte din graiurile transilvănene, dar s-au încetățenit destule cuvinte și în limba standard, printre care: „belșug” < "bőség", „a cheltui” < "költeni", „chip” < "kép", „a făgădui” < "fogadni", „gazdă” < "gazda", „hotar” < "határ", „meșteșug” < "mesterség", „oraș” < "város", „uriaș” < "óriás", „vamă” < "vám". Câteva cuvinte au ajuns și în
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
teatru și film. A jucat și în producții de teatru televizat și radiofonic. A lecturat timp de mulți ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea "Teleenciclopedia", difuzată de Televiziunea Română. Actrița a fost descendenta unei familii de intelectuali români transilvăneni. A fost botezată de Ion Agârbiceanu, pe atunci protopopul greco-catolic al Clujului. a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1958, la secția Arta actorului, sub îndrumarea Irinei Răchițeanu. A fost repartizată împreună cu întreaga promoție la Piatra Neamț
Lucia Mureșan () [Corola-website/Science/320005_a_321334]
-
vremii. Primele poezii săsești ale lui Kästner, rânduite de tatăl său, au apărut în 1862 la Sibiu, în editura Steinhäußer sub titlul "Gedichte in siebenbürgisch-sächsischer Mundart nebst freier metrischer Übersetzung in das Hochdeutsche von Viktor Kästner" (Poezii în dialectul săsesc transilvănean în paralel cu traducerea metrică în germana literară de Viktor Kästner). O nouă ediție a apărut în 1895, cu un cuvânt înainte de Adolf Schullerus, retipărită în 1926. În 1929 Martin Kutschis a publicat o colecție de poezii ale lui Kästner
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
de la Ministerul Culturii și Cultelor din România). A doua renovare a fost răsplătită cu Marele Premiu al Uniunii Europene pentru patrimoniu- premiul „Europa Nostra” (2005). Biserica funcționează acum și ca muzeu al artei saxone și centru cultural româno-saxon. Când sașii transilvăneni au trecut la luteranism (1544), picturile au fost acoperite (zugrăvite), ele fiind parțial dezvelite cu ocazia primei renovări a bisericii (1934) și total cu ocazia celei de a doua renovări (1992-2003). Una din picturile dezvelite a fost realizată în 1483
Biserica din Deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/320281_a_321610]
-
(n. 5 decembrie 1820, Sighișoara- d. 23 iunie 1899, Sighișoara) a fost un om politic sas transilvănean, primar al orașului Sighișoara între 1866-1881. După terminarea studiilor gimnaziale în orașul natal, se duce la Târgu Mureș pentru a studia dreptul, studiu pe care îl termină în 1844 cu luarea examenului de avocat la Universitatea din Târgu Mureș, calificare
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
în Sinod era episcopul Oradei, Nicolae Popoviciu. Totuși, față de presiunile extreme ale ocupanților sovietici și colaboraționiștilor comuniști, ierarhul ardelean sprijină - și își convinge și susținătorii să îl sprijine - pe Iustinian Marina. Între anii 1947-1948 a fost ultimul președintele al Asociației Transilvănene pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA). În 1949, după ce fuseseră deja îndepărtați mulți episcopi ortodocși români, vine rândul pentru Nicolae Popoviciu și Nicolae Colan, care urmau a fi mutați forțat. Opoziția Sfântului Sinod față de acest gest amână acțiunea
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
(pseudonimul lui Vasile Copilu) (n. 5 aprilie 1912 în comuna Vulcan, județul Hunedoara - d. 7 decembrie 1997 în Brașov) a fost un poet, prozator și jurnalist transilvănean. Este fiul Iulianei (născută Todor) și al lui Ioan Copilu, miner și agricultor. A făcut cinci clase elementare în Iara, jud. Cluj (1919-1924), patru gimnaziale la Liceul de Băieți din Turda (1925-1929), urmate de alte trei la Școala Normală de
Vasile Copilu-Cheatră () [Corola-website/Science/321568_a_322897]
-
Guvernului Ionel I. C. Brătianu, Vasile Stoica este trimis împreună cu președintele Ligii Culturale, Vasile Lucaciu, și cu preotul Ioan Moța în SUA, pentru prezentarea opiniei publice americane a motivelor pentru care România a intrat în războiul mondial precum și pentru înrolarea voluntarilor transilvăneni din Lumea Nouă într-o legiune sub drapel american (peste 15000 de oameni), pentru frontul din Franța. Vasile Stoica a fost colaborator al cotidienelor americane "The New York Times", "The Washington Post", "The New York Herald Tribune", "The New Republic", "The Literary Digest" și
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
în scopul formării tânărului cler al ritului oriental. 1775". După trecerea în posesia comunității greco-catolice din Viena, Biserica Sf. Barbara a fost prevăzută cu un iconostas. Acesta a fost sculptat de meșterul sârb unit Arsenie Markovic și pictat de meșterul transilvănean Efrem Micu, vărul lui Samuil Micu. În Seminarul Sf. Barbara din Viena s-au format de-a lungul timpului numeroși intelectuali transilvăneni și clerici de frunte ai Bisericii Române Unite cu Roma, între care Gheorghe Șincai, Ion Budai-Deleanu, Vasile Ladislau
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
prevăzută cu un iconostas. Acesta a fost sculptat de meșterul sârb unit Arsenie Markovic și pictat de meșterul transilvănean Efrem Micu, vărul lui Samuil Micu. În Seminarul Sf. Barbara din Viena s-au format de-a lungul timpului numeroși intelectuali transilvăneni și clerici de frunte ai Bisericii Române Unite cu Roma, între care Gheorghe Șincai, Ion Budai-Deleanu, Vasile Ladislau Pop, Ioan Para, Vasile Rațiu, Ion Ciocan ș.a.m.d. Ioan Budai-Deleanu a activat pentru o vreme ca psalt (cântăreț) în această
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
psalt (cântăreț) în această biserică, iar Petru Maior a îndeplinit funcția de prefect de studii în seminarul aferent. În publicația România Literară, nr. 26 din 16 iulie 2010, a fost lansată ideea că iconostasul bisericii ar reproduce portretele unor cărturari transilvăneni, în chipul celor doisprezece apostoli. Astfel, prototipul pentru portretul apostolului Ioan ar fi chipul lui Ioan Budai-Deleanu.
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
(n. 25 mai 1924, Botoșana) este un romancier român contemporan. s-a născut în Botoșana, la 25 mai 1924. Provine dintr-o familie de țărani, descendenți din bejenari transilvăneni. Bejenarii au venit în Nordul Moldovei, la 1763, din împrejurimile Năsăudului (Ilva Mare). Ei s-au așezat într-un sat deja existent, dar proporția lor a ajuns să fie foarte mare (circa nouăzeci la sută din populație). Pan Solcan este
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
strategice, a trimis o a treia armată, de data aceasta sub comanda generală a lui Ioan Doukas, ca să atace Transilvania din părțile unde se învecina cu Tauroschythia. Întreprinderea s-a soldat cu un nou succes. Bizantinii au pătruns în satele transilvănene luând o bogată pradă precum și numeroși ostateci. Știrea lui Kinamos despre expediția lui Ioan Doukas își găsește o replică într-o epigramă din Codex 524 al Bibliotecii Marciene, publicată de Sp. Lampros și comentată de Gy. Moravcsik. Din conținutul epigramei
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
a fost înregistrat cu numele "Glodeanu-Siliștea", cu referire la numele satului de origine, "Siliștea Veche" și cu cele ale altor așezări înființate în același timp (Glodeanu Sărat și Glodeanu-Cârlig). În următorii ani, satul a crescut, aici stabilindu-se unii mocani transilvăneni, formând partea satului denumită "Ungureni". În trecut, a făcut parte din fostul județ Saac (Săcuieni).
Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/316390_a_317719]
-
maghiar Matia Corvin se vîna cu ogari iar principele György Rákóczi I avea ogari și copoi renumiți. Contele István Thököly, în anul 1666, vânau în jurul localității Késmárk (Kežmarok (astăzi Slovacia) cu ogari, vișle și copoi. Izvoarele istorice susțin că principele transilvănean, Mihály Apafi I., avea 125 de ogari iar aristocratul József Bornemissza, în secolul al 18-lea avea 25 de ogari. A cunoscut perioada de glorie în secolele XVIII.-XIX . cănd ogaritul a fost sportul favorit al aristocrației. Contele István Széchenyi
Ogar maghiar () [Corola-website/Science/322352_a_323681]