9,583 matches
-
înviorare?), zilnic, pe marginea ferestrei: „Asta e poziția cu care încep și ziua de azi: gura deschisă, obrajii umflați sub presiunea vântului ș...ț, bărbia făcând un unghi de o sută douăzeci de grade cu gâtul, brațele larg desfăcute, picioarele tremurând, dezgolite, tălpile lipite de pervazul rece al unei ferestre de la etajul cinci.” Este fraza cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui „conte philosophique”. O frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
de a fi cap de pluton. Zadarnic. Nimeni nu voia să fie primul, dar asta doar până când au hotărât să se sacrifice două babe englezoaice curajoase, care semănau cu Amelia și Abigail, gâștele din Pisicile aristocrate. Apoi, să te ții tremurat de genunchi prin bezna terifiantă și zbierete, în momentele în care eram “atacați”. Singurul care a ieșit de-acolo încântat a fost... CONTINUAREA AICI. Și niște “poze”: Deci? Voi ce făceați joia trecută, pe la prânz, în timp ce eu zbieram îngrozită?
Am fost reținută pentru cinci minute by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19082_a_20407]
-
fac pipi. Țipă se oprește. MAIA (declama): Și nu... NU SUNT PREGĂTITĂ PENTRU ASTA. Decât să fiu supusă la așa o umilință, nu mai bine aleg să trec în neființă? Scoate de undeva un pumnal și îl ridică deasupra-i, tremurând. ȚIPĂ (îngrozită): Vreți să... vreți să... vreți să intrați în locul meu? MAIA: Vreau sau nu vreau? Aceasta-i întrebarea. Mai nobil e să rabzi în cuget, oare/ A vitregiei praștii și săgeți/ Sau armă s-o ridici asupra mării de
Maia la toaleta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19079_a_20404]
-
care ma calcă pe nervi e că ești patetica uneori. ANCA Cum adică sunt patetica? MARIA Nu știu, te inflamezi pe anumite subiecte, te ambalezi, argumentezi isteric... Mi-ar plăcea să fii mai calmă. Ancăi a început deja să-i tremure buza. Mimica ei prevestește dezastrul. ANCA (abia abtinandu-se să nu izbucnească) O să încerc să fiu mai calmă. MARIA N-ar fi rău deloc, să știi... Tăcere, tensiune. ANCA (izbucnește) De fapt, știi ceva? Nu vrei tu mai bine să
Sinceritate by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19193_a_20518]
-
că îmi sunase Băsescu la ușă. M-am mai uitat o dată pe vizor. Nu avea chelie și nu se uita pieziș cu un ochi. Nici președintele Statelor Unite nu era, că era alb, cu ochelari și mai în vârstă. Am deschis tremurând de emoție. “Sunt președintele, domnișoară, vă rog să semnați astea”. Mi-a dat nu știu ce hârțoage de-ale blocului la semnat. Avea o atitudine solemnă, cum e și normal pentru un președinte. Succesorul lui, un băiat mai tânăr, instalator de meserie
Cum mi-a sunat la uşă însuşi Preşedintele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19430_a_20755]
-
fi eu prea sigur de mine? Am dreptate sau nu am?'' gândea Pepsi. Rămăsese cu o sticlă în mână și cu bucățica de cârpă în cealaltă, privindu-le fix. În timp ce se pierduse printre gânduri, avea sprâncenele încruntate și maxilarul îi tremura de frământare, așa că oricine l-ar fi privit în momentul acela, ar fi observat într-o fracțiune de secundă că avea ceva pe suflet. La fel observă și Adriana, când termină de șters sticlele din naveta ei și se-ntoarse
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
de sub tei, Că-s însetată de cuvinte, De dragostea din ochii tăi. Te-aștept cu sufletul văpăi, De-al dorului nemărginire, Când macul se scutura pe văi, În clipe de tristețe si-amăgire. Când vântul cald și dulce-adie, Iar frunza tremură încetișor, Iubite, brațul tău culcuș să-mi fie Pivirea ta, să stingă al meu dor. Doar vântul părul mi-l sărută, Cu flori de tei mi-l împletește, C-o adiere-mi spune: uită, uită! Iubește teiul! El flori înmiresmate
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
de sub tei,Că-s însetată de cuvinte,De dragostea din ochii tăi.Te-aștept cu sufletul văpăi,De-al dorului nemărginire, Când macul se scutura pe văi, În clipe de tristețe si-amăgire.Când vântul cald și dulce-adie,Iar frunza tremură încetișor,Iubite, brațul tău culcuș să-mi fiePivirea ta, să stingă al meu dor. Doar vântul părul mi-l sărută,Cu flori de tei mi-l împletește,C-o adiere-mi spune: uită, uită!Iubește teiul!El flori înmiresmate-ți
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Când iarna l-acoperi cu fluturi dalbi, Crenguțele-i fragile înflorite-n mai, Se aplecau sub greul unui rece strai. În noapte, gerul din adormire se trezi, Iar din ținuturile înghețate, el veni Și-nvălui în ghiață gingașii mugurași, Ce tremurau ca niște puișori golași. Dar soarele, în grabă răsări în zori Și cu-n sărut topi zăpada de pe flori, Însă cireșul știa că de-astă dată, Va pierde-n vânt podoaba-nmiresmată. Și-n dimineață, mângâiat de-o rază caldă
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
albi, Când iarna l-acoperi cu fluturi dalbi,Crenguțele-i fragile înflorite-n mai,Se aplecau sub greul unui rece strai.În noapte, gerul din adormire se trezi,Iar din ținuturile înghețate, el veniși-nvălui în ghiață gingașii mugurași,Ce tremurau ca niște puișori golași.Dar soarele, în grabă răsări în zoriși cu-n sărut topi zăpada de pe flori, Însă cireșul știa că de-astă dată,Va pierde-n vânt podoaba-nmiresmată.Și-n dimineață, mângâiat de-o rază caldă,Cireșul
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă privesc înfricoșați. Asemeni unui candelabru, salcâmul și-aprinde florile albe, parfumate O albinuță culege-n grabă tot polenul, Încarcă sacii și pleacă mai departe. Citește mai mult PrimăvaraE anotimpul dragostei și-al tinereții,Și-al învierii domnului Isus
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
mici cu apă cristalină,Aduc la vale pâlcuri de zăpadă,Ce se contopesc cu apa dulce, linăLa plecare iarna-i pusă rău pe sfadă.O salcie și-a-mpodobit cosițele,Cu mugurași pufoși, catifelați,M-apropii și-i mângâi cu palmele,Ei tremură și mă privesc înfricoșați.Asemeni unui candelabru, salcâmulși-aprinde florile albe, parfumateO albinuță culege-n grabă tot polenul,Încarcă sacii și pleacă mai departe.... XXIV. CU PAȘI UȘORI, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017. Cu
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
cu tristețe mă-ntreb cine sunt, Nimic din ceea ce-aș fi vrut să fiu, M-am rătăcit de mine-n labirint, Iar unica ieșire, n-o mai știu. Și dacă lacrima nu aș opri-o, Când trece printre gene tremurând, De primăvară aș uita și n-aș iubi-o, Nici inima n-aș auzi-o fremătând. Încet, cu pași ușori tu ai intrat, În sufletu-mi golit de sentimente Și din trecut, nimic n-am mai păstat, Nici lacrime, nici
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
cu tristețe mă-ntreb cine sunt,Nimic din ceea ce-aș fi vrut să fiu,M-am rătăcit de mine-n labirint,Iar unica ieșire, n-o mai știu.Și dacă lacrima nu aș opri-o,Când trece printre gene tremurând,De primăvară aș uita și n-aș iubi-o,Nici inima n-aș auzi-o fremătând.Încet, cu pași ușori tu ai intrat,În sufletu-mi golit de sentimenteși din trecut, nimic n-am mai păstat,Nici lacrime, nici toamne
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Să-ți picur dorințe Mângâiate de timpuri, Eu primul să-ți fiu, Tu să-mi naști anotimpuri. Să te lunec în mine, Să te beau dintre stele, Să mă-mbeți cu dorința-ți, Să mă umpli de vrere. Vreau să tremuri cu mine, Să mă plângi de plăcere, Să-ți strivesc răsăritul Între buzele mele. Să te-nghit în adâncu-mi, Să te-ngrop în dorințe, În păcate să urle Clipa grea a căinței. Prin plăceri te voi pierde Și prin visele
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
oferită în toată minunea ei simplă și naturală, mai bine o lași în câmpie căci nici serele de flori nu sunt cu mult mai brave ca fabricile de materiale plastice. Iar ca să o mai și pictezi, aceasta înseamnă să-ți tremure mâna și să se aprindă în văpăi sufletul! Altfel nu ești decât casapul mieilor sau meșterul ce dărâmă o bisericuță de lemn din secolul cinsprezece, monument de arhitectură populară românească, împodobită cu picturi bizantine și clădește una din puzderia de
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
ne conduc și ne doresc binele. Numai că, azi, nenorocire! Mașina refuza să pornească, iar, după mai multe eforturi disperate din partea domnului Pandele, o făcu, însă într-un mod jalnic! Tușea, scotea un fum înecăcios de consistența unei pături și tremura din toate încheieturile. Nea Pandele intră în pandalii. Rușinea că mașina sa, pe care i-o lăsase moștenire tatăl său, nu mai sforăia ca o pisică leneșă atunci când motorul mergea, îl umplu de disperare și strică în bună măsură mica
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
ea să o prindă în brațe, putea să se lovească în cădere și să se accidenteze foarte grav. A stropit-o cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
rană /dacă s-a vindecat. / Dar când mă uit la Tine, /roșesc și mă agit /de parc-am fost acolo /și eu și am fugit. Nu cumva rătăcește, /fugar strămoșul meu /că-n loc să-ți mângâi rana /încep să tremur eu? Și cum îl cheamă, Doamne? /să-l strig de pe la daci, /că Tu nu ții mânia, /să-l ierți și să Te-mpaci! (Vinerea Patimilor, 11 Aprilie 1958, Min. Interne, celula 35 subsol). Virgil Mateiaș, fiul învățătorului Ilie și al
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
tău mă-ncearcă iar acum, /îmi scot batista-ceea, Tita dragă, /care mai poart-o urmă de parfum. (Înviere, 13 Aprilie 1958, Min. Interne, celula 35 subsol). Slovele sale plouă peste noi cu mângâieri de cântare ca frumoșii ochi de Fecioară, care tremură în pleoapele moi prin cuiburi de lumină. Neobosite de așteptări, dorințele încununează trăirea, bând frumusețea unei vieți. Inima lui caldă, dogoritoare ne deschide porțile sufletului. Cântarea răsună din adânc și ne inundă făptura. Poezia lui bate-n aripile cugetului nostru
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
neputincioasă încât și moartea a uitat-o! Aceasta, care probabil ori avea auzul ascuțit, ori preaplecatele sale slugi, diavolii, infiltrați în sufletul și creierul său îi șoptesau orice mișcare din jur, se opri în dreptul tinerei perechi și spuse cu vocea tremurând de furie: - Obraznicule, sunt o adevărată prințesă, iar tu mă jignești cu nerușinare? - Dacă așa arată prințesele din povești, n-ar mai fi disputa între zmei și feți-frumoși! - Ai să mi-o plătești! - Nu mă tem de amenințările tale, răspunse
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
se sparse, hidoșenia dispăru, iar glonțul ricoșă din fruntea acesteia pe lângă ei în peretele din spate. Buimăciți de această întâmplare care îi putea costa viața, rămaseră câteva clipe neclintiți, stane de piatră. - Cred că-i necuratul, reuși să șoptească femeia tremurând ca varga de spaimă. Vrăjitoarea l-a trimis să ne sperie sau chiar să ne facă rău... Se răzbună pe noi. Nu trebuia să te iei cu ea la harță. Acum e vai de pilea noastră! - Stai liniștită! Să nu
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
de licoarea lui Bachus, cu care-i cinstise cucernicul părinte, ajunseră pe neașteptate în lumea fericită a viselor. Trecuse de miezul nopții când dintr-o dată se auzi o bubuitură asurzitoare. - Ce-a fost asta, întrebă Elena în șoaptă cu glasul tremurând. Ascultară cu urechile ciulite la orice zgomot. Ceva le pocni în fereastră și geamul se făcu țăndări. Cei doi săriră în picioare îngroziți. Un mârtan mieună în odaia cealaltă și răsturnă oala cu lapte. - Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
iar cineva prinse să bată darabana pe acoperișul casei. - Avem musafiri, șopti bărbatul. - Taci și citește, îi porunci femeia. - Să-i cinstesc cu un pahar de țuică sau le trimit un glonț în dar!? - zâmbi bărbatul simțind că trupul femei tremură ușor lângă el. - Eu sunt îngrozită, iar ție îți arde de glume. - După slujbele părintelui necurații își pierd puterea - Din contră, după sfintele slujbe, sunt și mai iritați. Așa mi-a șoptit coana preoteasă la despărțire. Deodată de afară răzbătu
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
decis că e nevoie să merg a doua zi devreme la lucru și să mobilizez colegii, prietenii. Nu aveam timp de pierdut, acum ori niciodată trebuia să ieșim și să fim și mai mulți decât am fost zilele trecute. Am tremurat toată ziua de nervi gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat, nimeni nu zâmbea la lucru, nimeni nu avea energie să lucreze și parcă speranța murise. Din când în când colegii ne mai dădeau semnale despre ce s-a
Protest în Timișoara. I-am promis soțului meu, că ziua lui de naștere va fi una specială: va avea ca invitați peste 25.000 de mii de oameni () [Corola-blog/BlogPost/338210_a_339539]