1,859 matches
-
Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată și o soție restricționată vor căuta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
datorită calităților ei excepționale. În final, va organiza un adevărat proces pentru a-l demasca pe calomniator și a-și dojeni soțul credul; are spirit de vendetta, căci, după uzanțele vremii, răul trebuia pedepsit și binele nu putea decât să triumfe. Este nobilă și de o superioritate morală certă, până în ultimele momente: „Bernabo, recunoscându-și nevasta, i se aruncă la picioare, cerându-i cu lacrimile-n ochi iertare; dânsa îl iertă înduioșată, deși nu era vrednic și, sculându-l de pe jos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai misterioase, aceea a unei dezaprobări a întregii societăți, care nu poate fi numită direct și de aceea dobândește mai mare putere, și încercările ei de a aduce argumente pertinente reprezintă eforturi personale de a se apăra și de a triumfa împotriva a ceea 319 Ibidem, p. 263. (trad. n.) 320 Catherine S. Cox, art. cit., p. 209. (trad. n.) 321 Elaine Treharne, op. cit., pp. 109-110. 322 S. H. Rigby, op. cit., p. 146. 323 Ibidem, p. 147. 324 Ibidem, p. 137
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iubirii autentice. A abuzat de orice în viață, militând pentru un triumf al tiraniei feminine: de soți, dar și de textele sfinte. Este, ca și personajul masculin din istorisirea pe care îl rostește, o violatoare. Tirania ei doar aparent a triumfat: în căsniciile pe care le-a încheiat, a reușit să-și impună voința și dorințele, în interpretarea textelor sfinte sau a 447 David S. Reed, art. cit., p. 75. 448 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., p. 157. 449 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
617, apărând-o pe Diana. Considerăm că nici Venus, dar nici Diana nu câștigă această dispută în Ninfale fiesolano. Dragostea cunoaște, din nou, două extreme: concupiscența și castitatea. Iubirea pasională a lui Africo și a Mensolei nu a reușit să triumfe, dar nici nimfelor Dianei nu li s-a mai permis să hoinărească prin păduri. Una dintre primele măsuri ale lui Atalante a fost să izgonească nimfele sau să le determine să se căsătorască, provocând astfel tensiune în societatea obișnuită cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îl conduce pe bărbat spre pierzanie, ci devine o ființă ale cărei trăiri intense ne sunt dezvăluite. Instinctul face parte din omenesc și tot ceea ce este omenesc nu mai poate fi blamabil și incriminat, de aceea donna demonicata tinde să triumfe, de cele mai multe ori, în tot ceea ce face. Tinerețea este mereu un apanaj salvator și justificator al tuturor înclinațiilor spre concupiscență. În lumea boccaccescă, iubirea fizică nu este catalogată drept păcat: „de poate fi numit păcat o faptă săvârșită de tineri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tutela cuvântului, gestica apare ca o ,,formă vie, posesoare a unei logici proprii", intraductibilă în limbaj comun, asemenea muzicii, în care obiectul simbolizat era una cu simbolul însuși 19. În postmodernism, repertoriul gestual se înscrie în jocul aparențelor, surprizelor, șocurilor, triumfând mai mult estetic decât etic prin efectul spectacularului și imprevizibilului. Corpul uman este pus în scenă ca un ,,corp deschis", ca un vas spațial în mișcare, transformându-se în spectacol, în imagine, în ,,look" care trebuie să atragă necondiționat. Ieșind
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
considerate povești. Conform Dicționarului Limbii Române, substantivul „poveste“ are următoarea definiție:„Poveste, povești, s.f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale.“ Regele Carol întâiul este un personaj istoric, real. Execuția sa este menționată în toate sursele istorice, apocrife sau oficiale. Prin urmare, imaginația populară și autorii necunoscuți care au inventat povești supranaturale
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vieții pe care a dus-o și a operelor scrise, Lully a evitat magistral o soarta asemănătoare. În prezența unui preot a fost de acord să și distrugă toate operele și toate compozițiile. Însă Lully a fost cel care a triumfat în defavoarea bisericii catolice, deoarece a ars numai niște copiii, originalele fiind ascunse și devenind un exemplu al muzicii baroce pentru generațiile următoare. Un alt nume important în lumea muzicală franceză a secolului al XVII-lea era Michel Richard Delalande. Conform
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
De asemenea, supraveghea cu atenție compozițiile lui Lully sau Delalande, pe care le citea înaintea reprezentațiilor în fața curții regale. Pe lângă muzică, un alt domeniu care a înflorit sub patronajul Regelui, a fost cel al literaturii. Este epoca marilor titani: Racine triumfa ca dramaturg și istoric al curții regale. Corneille era un tragedian de prim rang. Referindu-se la cei doi, Ludovic îl întreabă pe Boileau:„Care din dramaturgi va fi recunoscut pentru geniul său?“. Răspunsul acestuia îl surprinde: Molière. Regele nu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
competiția sunt, ambele, aspecte ale aceluiași fenomen. Potrivit absolventului Universității Harvard, unul dintre modurile importante în care oamenii cooperează este gruparea în clanuri, în comunități și în națiuni pentru a concura mai eficient împotriva altor "găști". Cei care cooperează pot triumfa în cadrul populației de trădători dacă se învață să se recunoască între ei și să interacționeze unul cu altul. Indivizii cooperanți care se unesc îi pot întrece pe aceia care se bazează pe strategiile necooperante, creând bunuri publice de care beneficiază
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să rămână împreună" (pp. 136-137). Prin urmare, în dragoste, pierderea este întotdeauna posibilă. Nu există siguranță absolută. Compasiunea Cea mai pură și cea mai înaltă formă a iubirii este compasiunea. Ea este o emoție "profund omenească, ce dezarmează critica și triumfă asupra sarcasmului. Ea îi înnobilează pe cei care o încearcă, trezește în ei prospețimea sentimentelor, bulversează diferențele de clasă, de castă sau de poziție socială" (Braud, 2008, p. 36). Compasiunea este "o emoție care pune în valoare, dar și o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se usucă buzele/ capul îmi arde de dorința de a vă cînta/ cu preaplinul senzațiilor mele/ același cu al vostru, O, mașini! Ah, de-aș putea să mă exprim ca un motor! Să fiu asemenea unei mașini perfecte,/ să pot triumfa în viață precum ultimul model de automobil!25". Considerat drept futurist, Alvaro de Campos este poetul prezentului imediat, al cărui geniu metaforic te face să simți frenezia lumii contemporane. Plină de furie, poezia lui se vrea, înainte de toate, lucidă: "Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Și omul modern se crede pe pămînt pentru a îndeplini o misiune esențială pentru binele umanității. Sarcina pe care și-a asumat-o e grandioasă: să modernizeze lumea. A moderniza lumea înseamnă ca imposibilele și posibilele specifice lumii moderne să triumfe pe tot globul terestru: imposibil să fii vreodată satisfăcut de condițiile materiale, imposibil să nu crezi în existența "realității economice", imposibil ca democrația să nu fie cel mai bun regim politic (cel mai puțin nefast)... Ca să existe și să dureze
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
înfrângerea suedezilor lui Oxenstiern de către armatele împăratului, la Nordlingen (1634) și de spectaculoasa împăcare a împăratului cu electorul de Saxa. După o lungă și dificilă perioadă, Ferdinand al II-lea, care nu a făcut decât să consolideze tendințele sale imperialiste, triumfa. Franța a fost un spectator "interesat" începând cu anul 1627 și stat beligerant din 1635238. Aliatul său, Bavaria, aflată la început în fruntea catolicismului conservator în Germania, a fost forțată, în urma invaziei suedeze, să se alieze cu împăratul în aceeași
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
anglo-austriece la Fontenoy, aproape de Tournai. Între timp, la Frankfurt, Maria-Tereza determina alegerea soțului său în fruntea Imperiului, sub numele de Francisc I (1745). De acum încolo se va vorbi despre dinastia de Habsburg-Lorena, și nu doar despre Habsburgi. Prusia va triumfa în tratatul de la Aachen / Aix-la-Chapelle care, la 18 octombrie 1748, punea capăt războiului de succesiune al Austriei 272. Franța nu a impus nimic, deși ar fi fost în măsură să anexeze Țările de Jos austriece. Ea a recunoscut soțului Mariei-Tereza
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ale Codului Civil și lupta, chiar slabă, contra feudalității și atotputerniciei Bisericii, raționalizarea administrației, au dat o lovitură mortală societății Vechiului Regim, dând naștere mișcărilor naționale și liberale care vor zgudui Europa în secolul al XIX-lea. Principiul care va triumfa va fi cel al "suveranității statelor-națiune", și nu al "suveranității dreptului", cum își dorea Immanuel Kant311. A urmat episodica stăpânire a Prusiei de către Napoleon, epoca în care Fichte exalta naționalismul german în în Prusia, prin ale sale "Discursuri către națiunea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
scop să-i elibereze pe oameni de frică și să le redea suveranitatea. Programul Luminilor avea ca țintă eliberarea lumii de magie. Luminile propuneau distrugerea miturilor, sprijinirea imaginației pe știință. Dar pământul "luminat" în întregime strălucește sub semnul calamităților ce triumfă pretutindeni. De aceea, când este vorba de fundamentarea criticii de înstrăinare, este necesar să se facă apel la principiul autonomiei schițat de Adorno și Horkheimer. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, unele curente culturale, avându-l ca
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acestei linii, toate capitalele fostelor state ale Europei Centrale și de Est sunt, de acum înainte, incluse în sfera de influență sovietică". Politica sferelor de influență, promovată de Stalin și Churchill după întâlnirea de la Moscova din 9-10 octombrie 1944, a triumfat. Înfrângerea militară a Germaniei și aliaților săi antrena ipso facto eliminarea regimurilor politice responsabile de politica de alianță în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și reda libertatea țărilor ocupate de cel de-al treilea Reich. Principala problemă a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
germană. Jurnalistul american Jim Hoagland de la International Herald Tribune scria: "Forța care împinge cele două Germanii una către cealaltă este cea a mulțimii în stradă, nu cea a guvernelor sau a altor instituții..."874. Voința de schimbare și democrația au triumfat în toate fostele țări comuniste. Mai departe, voința liber exprimată prin sufragiu a desemnat reprezentanții în Adunările Naționale și noii președinți ai țărilor din Est. Dincolo de anii 1989-1990, procesul democratizării s-a derulat cu mai multă sau mai puțină rapiditate
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Barbu, de un sistem complet de cunoștințe capabil să formeze omul, bazat însă pe matematică? Sînt convins, că da. Ba chiar, cum știți, între două spirite din toate punctele de vedere asemenea cel care are de partea lui geometria va triumfa totdeauna". Recunoaște că singura slăbiciune în cele afirmate este că o face un geometru. Într-o pledoarie pro domo, pe urmele lui Pascal din Cugetările sale asupra l'esprit de géométrie și l'esprit de finesse și care vin în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și spiritual, al frumuseții, al libertății interioare și al iubirii. Amprenta elină este rădăcina esențială a spiritului european, este efervescența întemeietoare care a făcut ca această perspectivă articulată asupra cosmosului și spiritului să devină cea mai influentă din lume, să triumfe asupra viziunilor concurente orientale, septentrionale sau ale protocivilizațiilor din America de Sud. Nu înseamnă, desigur, că filosofia grecească sau desăvârșirea artistică, arhitecturală, a lumii lui Pericle sunt, în mod necesar și ultimativ, mai bune sau superioare altor civilizații dispărute sau prezente pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o recepta În toate manifestările, capacitatea intensă de a o analiza, gustul, ponderat și depurat totodată, de a distinge tot ce era bun din magma a tot ce era mediocru și prost. Înainte, spunea ea, arta era singura istorie unde triumfa dreptatea și unde, la sfârșit, cei buni erau Întotdeauna câștigători, chiar dacă cu mare Întârziere; acum nu mai era sigură de asta. Acele stihuri din poem, smângălite de Olvido pe un șervețel Într-o cafenea, Faulques le păstrase o vreme, până
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în scopul de a obține avantaje materiale. Normele comunități defineau contextele în care se puteau spune sau nu acest gen de minciuni. Într-o tranzacție financiară, înșelătoria și viclenia erau considerate virtuți, moduri perfect justificate prin care o persoană isteață triumfa asupra uneia lipsită de inteligență; drept urmare, toată lumea încerca să înșele. Pe de altă parte, achiziționarea de bunuri materiale sau profit printr-un alt mod decît o înțelegere oficială, obținerea unor avantaje doar prin intermediul înșelătoriei, era considerat un act condamnabil. În
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sănătoși sînt mințiți "spre binele public". RELAȚIILE DE SUBORDONARE Gourevitch (1990:100) comentează nefavorabil punctul de vedere al lui Rousseau asupra legăturii dintre subordonare și înșelăciune, spunînd că "numai într-o societate în care toți oamenii sînt egali, sinceritatea va triumfa în mod absolut". El citează afirmația lui Rousseau (1991:101) că legea supunerii este cea care provoacă necesitatea de a minți, deoarece supunerea este obositoare; ... interesul de a evita pedepse sau reproșuri cîștigă în fața interesului îndepărtat de a spune adevărul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]