1,961 matches
-
ascundea practic în întregime. Deodată, ceva a început să miște în tufiș și o arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele, rudele lor vulgare și guralive ca niște țațe de Obor. Rațele sînt mignone ca niște pari zience pline de șarm, sînt discrete și au o conversație
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Era o rață foarte comunicativă, dar, dintr-un motiv pe care nu-l știam încă, mută. Am dus ligheanul în casă și, cînd m-am întors, Gertrude dispăruse. Am strigat-o îndelung și, după cîteva minute, a scos capul din tufiș și s-a uitat pieziș la mine. Sînt aici, ce vrei ? - am înțeles eu. Mi-a dat tîrcoale o vreme, făcînd cercuri largi în jurul meu. Apoi am stat îndelung de vorbă în tăcere, ascultînd greierii și privind luna, pînă cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Gertrude. Apoi am strigat-o și am căutat-o pretutindeni. Dar Gertrude dispăruse fără urmă ! Mi-a fost teamă să nu fi murit și un sentiment de vină m-a luat cu leșin. Am căutat așadar centimetru cu centimetru în tufișul de volbură, dar tot nimic. Înseamnă că era o rață sălbatică și, pur și simplu, și-a luat din nou zborul după un moment de epuizare - am construit eu rapid o explicație perfect rațională. Apoi am renunțat, întrebîndu-mă retoric, precum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii care se risipea în scame, apoi treceau la alt nivel al tufișului, ca-ntr-o casă cu etaj. Nicu se întrebă de ce se mișcă atât, că nu păreau să caute sau să urmărească ceva, ca el, bunăoară. El avea o țintă precisă, care se și zărea înaintea lui: poarta Universului. Cel mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
conservate, aduc vitaminele necesare atât copiilor, cât și adulților. IEPURAȘUL ȚUP-ȚUPĂILĂ Iepurașul Țup-Țupăilă a primit denumirea aceasta de la celelalte animale ale pădurii, după ce a povestit o întâmplare din care a scăpat cu bine, făcând mereu: țup la dreapta, țup în tufișuri, țup în spatele unor copaci. Blănița lui era maronie astă toamnă și de multe ori se tupila în brazdele proaspăt arate, că se confunda cu pământul ciocolatiu. Iar prin pădure se plimba fără frică pentru că frunzele arămii și cafenii îl ascundeau
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea. Pericolul îi ascuți și mai mult agerimea. Așteptă rafala de vânt... un salt larg și dădu de niște tufișuri și fagi uscați; adulmecă o clipă înconjurul, ridicându-și capul cu urechile ciulite... și, încă unul, două salturi și intră în pădure unde putea învinge orice dușman și de a ține piept vremurilor grele ce aveau sa vină... Căpriorul ntr-un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dreaptă, se cască o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale, în șes. O pasăre zvâcni dintr-un tufar de cătină, fâlfâind aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă în crâng. Tufișuri și hățișuri, clătinându-se de vietăți, mărginesc drumeagul până sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își ară ogorul. În
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei. „Când omori un mascul, imediat vine altul mai tânăr să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Gacel nu observă, satisfăcut că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când adormise, apărat de vânt de un tufiș și încălzit de spuza focului. îl trezi râsul hienelor ce se adunau, atrase de antilopa moartă, dar dădeau târcoale și șacalii, așa că înteți focul, care îi alungă până la marginea umbrelor, și rămase apoi cu fața spre cer, ascultând vântul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
miliarde de pietre negre crăpate de soare și un nisip foarte gros, aproape pietriș, pe care vântul nu izbutea să-l ridice decât atunci când sufla nebun, în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu margini prăpăstioase ar fi putut întrerupe monotonia unui peisaj unde un călăreț era la fel de vizibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dragoste ca noaptea trecută... Pe dune. Ea se ridică, intră în casă și se întoarse cu o pătură sub braț. Ajunse la marginea salinei când soarele era foarte sus, încălzea pământul și alunga țânțarii spre adăposturile lor, sub pietre și tufișuri. Se opri și observă întinderea albă ce lucea ca o oglindă la douăzeci de metri sub picioarele sale, rănindu-i ochii și obligându-l să-i închidă pe jumătate, căci sarea reflecta lumina cu furie, amenințând să-i ardă pupilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ascultător, dar după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sosea Gacel cu pușca lui. De acea, stătuse îngropat în nisip timp de trei zile înainte ca feciorul lui cel mai mare să sosească cu turma, așteptând răbdător ca fiara să-și facă apariția. îl văzuse venind, strecurându-se din tufiș în tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu pușca lui. De acea, stătuse îngropat în nisip timp de trei zile înainte ca feciorul lui cel mai mare să sosească cu turma, așteptând răbdător ca fiara să-și facă apariția. îl văzuse venind, strecurându-se din tufiș în tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și desprindă labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mort, iar alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de prisos și încercă să se consoleze cu ideea că învinsese deșertul deșerturilor din Tikdabra și că doar fidelitatea față de oaspetele lui reușise să-l înfrângă. își luă pușca și înaintă până la marginea hamadei, fără să caute protecția stâncilor sau tufișurilor, în timp ce Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara bătăii gloanțelor. își pregăti arma și așteptă, calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia puștii, dar când putu să vadă perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ceru. Acesta se supuse, oprind jeepul, și ridică mâna pentru ca tancheta care-i urma să se oprească la rândul ei. — Ce s-a întâmplat? vru să știe. — Cobor aici. — Aici? se miră, aruncând o privire dezorientată întinderii de pietre și tufișuri. Ce vrei să faci aici? Mă întorc acasă, spuse targuí-ul. Tu mergi spre sud. Familia mea este acolo, foarte departe, în nord-est, în munții Huaila... E timpul să mă întorc. Militarul clătină din cap ca și când i-ar fi fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se orientă, cu toate că pe întinsul podiș nu exista nici o formă de relief care să-i servească drept reper, și porni la drum fără grabă, cu aerul liniștit al drumețului ce străbate o pajiște într-un amurg blând, admirând peisajul, fiecare tufiș, fiecare piatră, fiecare pasăre și fiecare șarpe alunecos. Avea apă, o pușcă bună și muniții; aceasta era lumea sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și, pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și, pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de transport public care încercase să gonească vreodată pe o șosea, deși, ca să spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să gonească, ci se mărginea să înainteze astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de kilometri pe oră pe întinderea cu tufișuri, printre coaste stâncoase și bolovănișuri nesfârșite. Cam la fiecare două ore, era nevoit să se oprească din cauza unei pene de cauciuc sau pentru că roțile se înțepeneau în câte-o capcană de nisip, și atunci șoferul și taxatorul îi obligau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se ofereau riscant pentru un pahar la han, o plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voia să se plimbe. Era de acord să-l Întovărășească În Întunecimea mașinii, cu felinarele, hotelurile și casele rămânând În urmă și copacii apărându-le-n față ca niște siluete de hârtie În lumina verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși aceasta era o brunetă voinică și frivol Îmbrăcată, cu nasul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să, constând în dare de sânge, crengi rupte, pietre desprinse și urme de picior în pământul reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum s-ar fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare. Era clar că aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]