8,428 matches
-
a remarcat-o chiar Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s-ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
domni din partida lor. Vechile familii boierești din țară s-au încuscrit cu familiile grecești, venite cu unii domni, iar aceste familii românizate - Cantacuzinii, Ghiculeștii, Duca, Mavrocordații, au ajuns domni, fiind schimbați de turci dintr-o țară în alta. Situația tulbure din țară și pierderea autonomiei interne, amestecul Porții Otomane în treburile interne, cumpărarea tronului și desele schimbări de domnie au favorizat disoluția moșiilor răzășești, acaparate de marii boieri, iar Roseteștii nu au făcut excepție. Stăpânirea Roseteștilor asupra moșiei Filipeni a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
singurul pe care l-am putut găsi era acela care mă ardea pe dinăuntru. — E adevărat că, În război, oamenii erau duși la castelul Montjuïc și după aceea nu mai erau văzuți? Tata goli ligura de supă fără a se tulbura și mă privi pe Îndelete, zîmbetul scurt alunecîndu-i pe buze. Cine ți-a zis asta? Barceló? — Nu. Tomás Aguilar, care uneori spune povești la colegiu. Tata Încuviință Încetișor. — În vreme de război se petrec lucruri foarte greu de explicat, Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o grămadă de ani la tereziene, ori poate tocmai din acest motiv, atunci cînd taică-su nu era pe fază, ea bea anason În pahare Înalte, etala ciorapi de mătase Perla Gris și se machia precum vampele din filme, care tulburau somnul prietenului meu Fermín. Eu n-o puteam Înghiți deloc, iar ea răspundea sincerei mele ostilități prin priviri molatice de dispreț și indiferență. Bea avea un logodnic care-și Îndeplinea serviciul militar ca sublocotenent la Murcia, un falangist spilcuit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
armată nu e decât eroul domesticit al unui târgușor. În schimb, măreția lui Charles Strickland era autentică. Se prea poate să nu vă placă arta lui, dar în orice caz nu puteți să-i refuzați omagiul interesului dumneavoastră. El te tulbură și-ți reține atenția. A trecut timpul de când era pur și simplu ținta batjocurii - și a-l apăra nu mai este o excentricitate, după cum a-l lăuda nu mai e o perversitate. Defectele îi sunt acceptate ca un complement necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
amintește de un râușor molcom care șerpuiește blând printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar o ciudățenie a caracterului - ce se manifesta puternic încă de pe atunci - mă făcea să simt ceva în neregulă într-o asemenea existență împărtășită de marea majoritate a oamenilor. Îi recunoșteam valoarea socială, îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
provizie suficientă de batiste. I-am admirat prevederea căci, privind retrospectiv, lacrimile ei păreau poate mai puțin înduioșătoare. Nu puteam stabili precis dacă dorește întoarcerea soțului pentru că-l iubește sau pentru că se temea de limbile ascuțite ale bârfitorilor. Și eram tulburat de suspiciunea că acest chin al dragostei călcate în picioare era împletit în inima ei frântă cu junghiurile vanității rănite care, minții mele tinere, i se părea sordidă. Încă nu învățasem cât de contradictorie este firea omului. Nu știam cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se părea cu adevărat posedat de un demon, și simțeam că acesta ar putea deodată să-l doboare și să-l sfâșie. Și totuși nu părea decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am văzut cele mai frumoase femei din lume, dar n-am văzut încă una mai frumoasă decât soția lui Dirk Stroeve. — Dacă nu te potolești, Dirk, am să plec. Nu, mon petit chou, îi zise el. Doamna a roșit puțin, tulburată de patima din glasul lui. Din scrisorile pe care mi le trimisese aflasem că-și iubește foarte mult nevasta și vedeam că nici acum nu-și putea lua ochii de la, ea. N-aș fi știut să spun dacă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mod evident nu mă recunoscu. Scrută din nou tabla de șah. — Stați jos și nu faceți gălăgie, zise el. Mută și imediat fu din nou absorbit de joc. Bietul Stroeve îmi aruncă o privire necăjită, dar eu nu mă lăsam tulburat cu una, cu două. Am comandat ceva de băut și am așteptat liniștit să termine Strickland partida. Ba chiar m-am bucurat de prilejul de a-l cerceta în voie. Cu siguranță că nu l-aș mai fi recunoscut. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era speriată de el deși nu știa exact de ce. Și-mi amintesc cum prevăzuse dezastrul. Probabil că într-un chip destul de curios oroarea pe care o simțea față de el era un transfer al ororii față de ea însăși, pentru că Strickland o tulbura într-un fel manieră atât de straniu. Înfățișarea lui era aspră, sălbatică și neîngrijită. Era o detașare în ochii lui și o senzualitate care i se citea pe buze. Era mare și puternic. Îți dădea impresia unei pasiuni neîmblânzite. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceva. Un lucru îngrozitor, și nu pot face nimic să-l previn. Ce fel de lucru? — Ah, nu știu! gemu el, și-și cuprinse capul în mâini. Prevăd o catastrofa cumplită. Stroeve cădea întotdeauna ușor pradă emoțiilor, dar acum era tulburat la culme. Nu puteai să vorbești nimic logic cu el. Mi se părea întru totul probabil ca Blanche să nu mai găsească multă vreme suportabilă viața cu Strickland, dar proverbul după care cum îți așterni așa vei dormi este unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din nou alături de el. Nu putea scăpa de ea cum nu poate scăpa o cauză de efectul ei. Pezevenghiul - ca și artistul și poate chiar și gentlemanul - nu aparține nici unei clase. El nu e stânjenit de nerușinarea vagabondului și nici tulburat de eticheta prințul. Dar dna Nichols aparținea unei clase bine definite, din ce în ce mai gălăgioasă în ultima vreme pătura inferioară a clasei de mijloc. De fapt, tatăl ei era polițist și, sunt convins, foarte eficient. Nu știu ce putere avea ea asupra căpitanului Nichols
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă. Ceva care te obsedează și te tulbură. Simți nu știu ce forță primitivă respingătoare și fascinantă totodată. Aici, orice decență a civilizației e măturată din cale și ai senzația că oamenii sunt puși față în față cu o realitate sumbră. E o atmosferă deopotrivă intensă și tragică. În cârciuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
relativa simplitate a aparatului, intuiția francezului ar fi putut fi anticipată de Înțelepții de care se Înconjurase marele Frederic al II-lea. Faptul că acest lucru nu s-a Întâmplat poate constitui o sursă de regret pentru istoric, Însă Îl tulbură prea puțin pe narator. În schimb, nu e defel nevoie ca raza de lumină să parcurgă o traiectorie octogonală, așa cum ne-am imaginat În povestire: Însă ideea că misteriosul Castel del Monte ar fi putut reprezenta un soi de tokamak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Vincey... Clălis Destinat. Ea era, în fond, stăpâna casei, cea care mă urmărea mută, pe mine, vizitatorul cel stângaci. Nu a lipsit mult să mă întorc pe călcâie și să-mi iau tălpășița. Cu ce drept veneam eu aici, să tulbur aerul acesta încremenit, locuit de fantome bătrâne? Dar figura din portret nu îmi părea ostilă, doar mirată și, în același timp, binevoitoare. Cred că i-am vorbit, nu mai știu bine ce i-am spus, asta nu are prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sărutul celui care o privea și care făcuse instantaneul. Era așa cum o cunoscusem. Numai expresia feței era alta. Nouă nu ne arătase acest zâmbet niciodată. Era un surâs al dorinței, al iubirii nebune, și a o privi în acest fel tulbura mult, jur, fiindcă apărea brusc fără nici o mască și înțelegeai atunci cine era ea cu adevărat și de ce era în stare pentru cel pe care-l iubea sau împotriva ei însăși. Totuși, cel mai ciudat în toate astea (și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi dus la ea?, nu cred... De ce-ați adus paharul ăla cu apă, dacă tot n-ați băut nimicuța din el?, îl țineți degeaba?, stă pe masă de la început, se tot clatină apa asta singură, a început să se tulbure, de la praf, probabil. Mă uit la dumneavoastră, povestiți cu atâtea amănunte, de parcă... — Mai scap și eu de întâmplări povestind, mă mai liniștesc; să știți, Frumoasă Neli, că o să vă spun și ce este cu apa aia din pahar și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu vinovată că l-am luat frigidei ăleia de Vichi? Nu mă simt deloc, n-am nici o vină, oricum îl pierdea. Astea-s poveștile, nu?, te descarcă și, dacă o spui, te mai liniștești, poți trăi ușurat, s-a mai tulburat puțin și apa din pahar, vă spun eu îndată și ce este cu apa asta... Prima cunună de ceapă e operă de artă, ați agățat-o deja în măr, de mult ați ridicat-o la vedere, e așa de frumoasăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tot depărtează, toate acestea, toată tensiunea asta a lui, o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-a uscat gâtul. El aude iarăși strigoiul. Ar putea să-ți spună că înțelege situația, că te acceptă așa cum ești, bătrân și bețiv, gândindu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că o să-ți spună ea?, n-o să te liniștească deloc!, mama a știut totdeauna ce trebuie să fac, n-ar trebui să știe chiar tot, sunt lucruri pe care chiar nu trebuie să le știe, păstrează-le pentru tine, o tulburi degeaba, liniștea nu ți-o dă ea!, ba da, totdeauna ea mi-a dat liniștea, după textul ăla cu mătură după tine, crezi că se mai poate repara ceva?, ești un naiv, ca totdeauna!, altfel, n-aș fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cuvine. Înmormântarea lui a fost ca un film mut, o coloană imensă de mașini care mergeau în tăcere, nici nu se putea plânge, ne-am luat adio de la El în liniște, ca și cum, găsindu-l dormind, n-am voit să-l tulburăm. Mă uit mereu la Operațiunea monstrul, filmul făcut special pentru el, Toma și Marinuș. Acolo Cotescu este la el acasă, viața îi era în personajele sale, care-l apărau de defectele și de necazurile lui, multe nedrepte, îl stimulau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
societate și care este, astfel, absolut liber. Numai celor slabi și supuși le place să mănânce prăjituri și să asculte Elvis, Peter și Conny. Rainer mănâncă o supă limpede de pui, în care plutesc iarăși niște chestii nedefinite care o tulbură. Să sfâșii cu dinții noile fuste Conny, care sunt acum la modă, ar fi încă un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe care adolescentul îl caută în timpul său liber, când n‑are altceva mai bun de făcut, ci acolo, pe fundul răcoros, se află doar apă. După cum îi este felul, apa face în ansamblu o impresie albastră și translucidă, care se tulbură doar atunci când sunt prea multe valuri, ceea ce se întâmplă uneori și cu adevărul. Totul este neted, nu se simte nici o asperitate. Și Sophie răspândește în jur asemenea netezime alunecoasă, pentru ca aceasta să ajungă în mijlocul oamenilor. Netezimea e adâncă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
țipete venind din vreun beci adânc. Dar era liniște și nu se vedea nici țipenie de om. Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se pe-afară cam la ora când liliecii se pregăteau să-și ia zborul în lumina crepusculară. Camera mea de la etajul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]